"Paroxism" – 1355 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
JRJitariuc Calin Rares
Nascut in 1978 am apucat sa gust putin si din placerile oranduirii de aur cat si din cele ale miraculoasei tranzitii.Ca scolarizare, primele 8 clase trec aproape normal cu mici incidente putin semnificative.Liceul il incep la un profil real (chimie-biologie),ca eveniment major imi pierd virginitatea la 15 ani si ajung sub un pat de unchi destul de furios. Clasa XI transfer la limbi straine, in primul trimestru sun exmatriculat din toate scolile din Romania cu drept de reinscriere anul urmator. Urmeaza un an plin de experiente literare si senzoriale deosebite, decid ca sunt prea mic si prost ca sa scriu desi o fac pe ascuns. Ma reinscriu la istorie-stiinte sociale unde termin liceul fara zgomot. Intru la regie-imagine film/TV, Universitatea Media Bucuresti. Intrerup in anul III din motive personale. Ma reinscriu anul urmator, dupa un sabbatical paroxistic termin scoala si cu voia lui Dumnezeu in 2007 februarie imi voi da si licenta. In prezent in urma unei perioade petrecute ca angajat...
3 poezii, 0 proze
ADAnghel Dumbrăveanu
Anghel Dumbrăveanu (n. 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt) este un poet, prozator și traducător român, aparținând generației resurecționale (1965 - 1970) și a revoluției paradoxismului bine temperat. După absolvirea Școlii Pedagogice (1949–1953), urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Timișoara (1962–1968). Între anii 1953 și 1990 funcționează ca redactor, apoi ca secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, devenită Orizont. În prezent este redactor-șef al revistei Rostirea românească. Este căsătorit cu profesoara și poeta Alina Dumbrăveanu. Cei doi au împreună o fiică – profesoara, poeta și traducătoarea Violeta Dumbrăveanu. A scris și publicat peste 50 de volume de beletristică. Teritoriul poetic al lui Anghel Dumbrăveanu s-a conturat de-a lungul a patru decenii în volumele: Fluviile visează oceanul (București, 1961), Pământul și fructele (1964), Iluminările mării (1967), Oase de corăbii (1968), Fața străină a...
17 poezii, 0 proze
GHGrigore Hagiu
Grigore Hagiu (27 septembrie 1933, Târgu Bujor–1 februarie 1985, București) a fost un poet român, din generația antiproletcultistă a resurecției și paradoxismului. Liceean fiind, debutează în anul 1950, cu poeme în spiritul epocii proletcultiste, în revista Tânărul scriitor. În 1952, este absolvent al unui liceu din Galați, urmând în aceiași ani școlari staliniști (1952–1954) cursurile Institutului de Cinematografie din București, cursuri abandonate, spre a se înscrie, în 1955, la Facultatea de Filologie, Universitatea din București. A fost redactor la diferite ziare și reviste: Drum nou, Luceafărul etc. După debutul editorial cu Autoportret în august (București, Editura pentru Literatură, 1962), Grigore Hagiu publică următoarele volume de versuri: Continentele ascunse (București, Editura pentru Literatură, 1965). De dragoste de țară (București, Editura Tine¬retului, 1967). Sfera gânditoare (București, Editura pentru Literatură, 1967). Noblețe de stirpe (București, Editura...
12 poezii, 0 proze
ICIlie Constantin
Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în București), fiul textilistului Stan Constantin și al „taxatoarei de tramvai“, Ralița Constantin (n. Constantinescu), este un român, doctor în filologie, poet, prozator, eseist și tâlmăcitor, reprezentant strălucit al generației resurecționale și a paradoxismului. Studiază la Liceul Sfântul Sava din București, între anii 1953 și 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din București (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenție are loc și debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenție, 1960, alături de Nichita Stănescu și de Cezar Baltag, cu placheta Vântul cutreieră apele, prefațată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcționează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 și până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 și până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic București; îl aflăm apoi într-un post de redactor,...
6 poezii, 0 proze
CBCezar Baltag
Cezar Baltag (Mălinești-Hotin, 26 iulie 1939 – 26 mai 1997, București), fiul preotului Porfirie Baltag și al Margaretei Baltag (n. Alexandrescu), este un poet român, eseist și tâlmăcitor modern, strălucit militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției și a paradoxismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ș.a. După absolvirea cursurilor liceale, în 1955, la Pitești, urmează – între anii 1955 și 1960 – cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din București. Funcționează ca redactor la Gazeta literară (între anii 1960 și 1968), ca redactor-șef adjunct la Luceafărul (din 1968 și până în 1974), apoi ca redactor la Viața românească. Debutează în 1960, cu un volum de versuri ale ieșirii din trena stalinismului cultural, Comuna de aur, volum „girat“ în fața proletcultismului epocii de criticul „deschiderilor veluroase“, Paul Georgescu. Apoi,...
24 poezii, 0 proze
TNTudor Negoescu
Debut absolut: -în presa scrisă: revista Ramuri, nr.1/1998, girat de poetul Gabriel Chifu; -editorial: un grupaj de versuri în volumul antologic La început a fost Cuvântul…, al Societății Scriitorilor Olteni ( 2001). Cărți publicate: Arheologie în necunoscut, versuri, Editura SITECH, Craiova, 2001  Premianții ratării, versuri, Editura MJM, Craiova, 2003. Ecouri în presă: Virgil Dumitrescu, Bucur Demetrian, Constantin M. Popa, Nicolae Coande, Dan Bogdan Hanu, Marian Drăghici, Paul Aretzu, Marian Barbu, Anton Jurebie, Petre Ciobanu, Miron Țic, Valeria Manta Tăicuțu. Colaborări în presă: Ramuri, Cuvântul Libertății, Mozaicul, Flacăra, Ediție Specială, Rațiunea, Gazeta de Sud, Convorbiri Literare, Arca lui Noe, Mileniu, Logos, Femeia ortodoxă, Paradoxism Journal (SUA), Clipa (SUA), Respiro (SUA), Poezia, Observator (Germania), Ziua literară, Lamura, Datina, Columna, Vatra, Poesis, Terra Nova (Canada), Tribuna, Scrisul Românesc, Supliment Galateea (Germania), Autograf MJM,...
92 poezii, 0 proze
Paroxism
de Dumitrescu Bianca Cristiana
Paroxism- esența stărilor umane A sentimentelor sau a plăcerilor carnale, Conduce ființa spre neființă Și-o lasă fără vreo urmă de dorință. Căci în orice ai atinge apogeul E mult prea neînsemnat până...
Paroxism debordant
de DoG
Sărut agonizante aripi Și-n zbor de aripi, aripi cad, Mătase-n păr de trandafiri, Oglinda mea, un geam descătușat, Respir anorexic, bătăi de furtună, Grotescul din mine trosnește cerneală Și geamul...
portret indecent al iubitei în paroxismul facerii
de Leonard Ancuta
te privesc prelung, indecent, ca un artist care te pictează goală pe nori, numai pe nori, să nu fii bănuită de tristețe, să nu fii acuzată de lacrimi, să nu se vadă greutatea durerii să nu se vadă...
The Final Joint
de Stan Liviu
erau minutele paroxismului levitației prin abisuri erau zile tăvălite prin flăcări glaciare pe pământul revigorat de cruciada libelulelor praful năștea un castel de sticlă în care eu si îngerul meu...
marija
de Cătălin Al DOAMNEI
penibilul atinsese paroxismul lui goya în țara mea care fusese și a ta să nu-ti fie rusine antieroi au fost dintr-o curtenitoare iubire poemul meu îți este dedicat asia-europa-america express cea mai...
Și-n toate cutreieră...
de iscru adrian
Într-un fals echilibru gîndul (paroxism între absență și prezență) cumpănește ceea ce sînt ...și-n toate cutreieră cuprins dînd celor ne-știute atunci voi presimți "asemănarea" drept increată lumină...
Eul imperfect
de Ungureanu Luigi
Eul imperfect Viața fără un pic de paroxism, ne umple de scandaluri, de eufemism. Și eul arbitrar in ritmul său alert atinge infinitul. Nu poate fii perfect. Doar minți complet umane inca ne mai...
Cu dimineața până la sângeriul asfințitului
de Codrina Verdes
despuiați de conștiință într-un lagăr al paroxismului cu dimineața asta virgină vom expanda în zorii zorilor tu pe brațe cu mine reverberând până la inflorescență eu cuminte și fluidă lunecată în...
Spirit și imanență
de razvan rachieriu
1.Extazul ca formă a paroxismului își găsește în erotic un aliat fidel și absoarbe senzualitate până la saturație pe care o defulează în plăcere imensă. 2.Eroarea dislocă principiile adevărului...
dresoarea de tigri
de Cătălin Al DOAMNEI
nimic nu poate opri spiritul în erupție transcendentală tensiunea poeziei atinge paroxismul și topește lama cuțitului când întelepciunea pământului te strigă din adâncuri infractori înarmați se uită...
Agonie
de Ermin-Mircea Ivanof
visele mele te ard se nasc si cad in nopti pustii se nasc si cad vise acoperite cu grija cu migala pan\' la paroxism migala rabdare... cad aceste vise -straniile vise: de lume, de mister, de suflet,...
Întrebări de la o lingură...
de Vitalie Vovc
Și dacă în locul sărutului Atît de french, Premonitoriu Pentru alte stări de paroxism extatic, Nu v-ați alege decît Cu o imersiune ritmică În saliva abundentă și violentă Prin finalitatea ei pur...
Bac, a-laureat
de Daniel Aurelian Rădulescu
Ca-n orișice, atingem mândri, paroxismul Atunci când suntem revoltați că tembelismul Reiese la iveală din străfunduri tenebroase... De minți necultivate-n școli, se împărțind... pe oase. Dar nu...
Iubirea...
de Roxana Borcan
Iubirea mea...e acum doar un amalgam de cuvinte răstignite pe un perfect compus:a fost, Iubirea ta...e acum doar amintirea unei mâini ce contempla un nud, Iubirea noastră...e doar obișnuință ajunsă...