Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

portret indecent al iubitei în paroxismul facerii

2 min lectură·
Mediu
te privesc prelung, indecent, ca un artist care te pictează goală
pe nori, numai pe nori, să nu fii bănuită de tristețe, să nu fii acuzată
de lacrimi, să nu se vadă greutatea durerii
să nu se vadă necrozele de pe mîini, gît și mai ales cele de pe inimă
să nu ți se vadă sînii lipsiți de respirație, sînii tăi ca două jumătăți de clepsidră
în care timpul a înghețat
sînii tăi în care încă se simte ecoul unor atingeri nepermise,
sînii tăi ca o clepsidră spartă
din care curge toată deșertăciunea dragostei
sînii tăi ca două clopote cu gura în sus, două clopote care nu mai bat
dar urlă, sînii tăi care în loc de sfîrcuri au pleoape care se deschid
să plîngă în gura celui neiubit ca să-l dizolve
ai unghiile smulse de căutări, încît mă întreb cît de mult adevărul
s-a pregătit pentru ură și cît din tine a fost pulverizată
în privirea mea paroxistică și indecentă, o lumină orbitoare
în care golul din tine e mai indecent decît goliciunea
apoi felul în care părul ți se lasă pe pieptul meu ca o ploaie
în care soarele apune ca într-o mare uscată
brațele în care mă strîngi, șoaptele tale care spun repetat
umple-mă, umple-mă și picur în tine contramăsuri pentru singurătate
te dezbrac de golul din tine să te arăți așa cum ești
așa cum sculptezi în întuneric cea mai frumoasă lumină.
031.382
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
236
Citire
2 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “portret indecent al iubitei în paroxismul facerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14179075/portret-indecent-al-iubitei-in-paroxismul-facerii

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
“așa cum sculptezi în întuneric cea mai frumoasă lumină.“

Așa cum dragostea respiră în aceste cuvinte, mai rar mi-a fost dat să citesc. Poetul iubește de două ori: atunci când își dăruiește ființa întreaga și nedespărțită iar pe urmă când umple paharul cu lacrimile propriilor cuvinte.
Când plâng cuvintele, dragostea trăiește a doua oară, resuscitată ca o fantomă căreia i s-a pregătit un trup nou.

0
@sandulescu-madalinSMSandulescu Madalin
și toata iubirea lumii strânsă în sufletul artistului care pictează în cuvinte…
Am citit poezia și totul părea un tablou al lui Dali, pe care încă nu l-a pictat…
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
Mulțumesc frumos pentru parerea ta, e foarte frumos ce ai spus.
0