"Paradoxuri, dure" – 1717 rezultate
0.02 secundeMeilisearchCostin
Nu sunt poet...si nici nu vrau sa fiu...Vreau sa fiu asa cum ma simt...sa fac ce simt...N-am scris niciodata o poezie sau un text de dragul de a crea arta...pur si simplu au fost anumite momente in viata mea care mi-au determinat anumite stari de spirit, iar singurul mod prin care-mi puteam gasi linistea launtrica era sa dau frau liber mainii pe o foaie de hartie, si sa o las sa astearna ce simt.DA sunt genul de om caruia-i plac provocarile, fie ele de zi cu zi sau filozofice, care iubeste paradoxurile...care incearac sa treaca de anumite limite(limite pe care mare majoritate a semenilor mei nici macar nu le constientizeaza)...care incearca sa nu cada in patima visarii nici sa se lase furat de o realitate excesiva.Ar mai fi multe de spus dar cred ca este indeajuns. CONCLUZIE(?):doar eu(justme)
3 poezii, 0 proze
ion maria
1976: i-am stricat Craciunul mamei, ca doar nu era sa o las sa se distreze.. ..o copilarie de vis, adica am visat cu ochii deschisi mai tot timpul.. la un moment dat: m-am trezit ca eram mare, la propriu, problema.. nu mi-a placut acum: sunt tot mica, acolo in inima mea-un coltisor de iubire pentru tot ce exista si nu a fost nascut traiesc: pentru copacii ce infloresc primavara, pentru verdele din iarba, pentru soapta clipei ce va fi fost sa fie, sa descopar nonsensul, paradoxul ma fascineaza si strig in mine cand il prind in pumn, sa-i dau drumul nu vreau sa pot
1 poezii, 0 proze
Paradoxuri, dure
de Mahok Valeria
Vorbim zilnic de pace, Dar lumea se înarmează până în dinți Și e de plâns, cu lacrimi fierbinți. Vorbim de cinste și omenie, Dar ce legi respectăm cu adevărat? Ce mai știm despre cultul vieții de...
Paradoxuri
de Raluca Rus (Sîrbu)
Mă tot gândesc cât voi mai permite ca paradoxurile ce iau naștere în mine să-mi întoarcă universul cu 360 de grade și să mă pierd inconștientă și amețită de lava de sentimente ce a erupt din vulcanul...
mesmerim dureri
de cezara răducu
mă îmbetesc din colț în colț într-o stare febrilă lambrisată în paradoxuri sângele frisonează imagini mimate te văd cum îmi tâlhărești gândul prin emisfere zdrențuite recunosc sunt incapabilă să...
Paradoxuri 19,20
de razvan rachieriu
Paradoxul genunii să umplem cu golurile noastre genunea și după ce o umplem să țopăim veseli pe ea Paradoxul sufletului să ai atât de mult suflet încât binele să nu încapă în corp Paradoxul...
paradoxuri temporale și iubire pe ascuțișul cuțitului
de Leonard Ancuta
dacă e să ne luăm după bătăile inimii trăim în viitor, asta pentru că tot universul e la trecut. cum tot viitorul devine inevitabil trecut, de fapt trăim într-un paradox temporal. mâine vei fi iubita...
Trăire
de un_gand
În van s-au scurs secunde Liniștea pe care o câștigasem tace Rănindu-mi singurătatea cu vârfu-i ascuțit Durere. Timpul se răzbună, înțelege Istoria se repetă, nimic nu-i la fel Paradoxuri bolborosite...
dendrite
de Anisoara Iordache
scorbură nepătrunsă de înțelesuri omenești ape netulburate de paradoxuri șerpuiesc albastrele mâini desenând tag-uri pe palma nopții secvențe de viață vagoane de tren- pentru care ora sosirii și gara...
Ceața
de Monica-Ioana Bălan
vise uitate demult, bucăți de viață, amintiri sfâșiate de uitare, dureri reînviate periodic, pasiuni trezite la moarte, paradoxuri depășite de progres, scrisori de dragoste arse de soare, idei...
Primul manifest paradoxist
de Florentin Smarandache
Eu nu sunt poet. Am pornit de la matematici. La drept vorbind, fusesem mirat: de ce exista paradoxuri in matematica? Cea mai exacta stiinta, «Regina stiintelor» – cum a denumit-o Gauss, admite...
Amurguri violete
de florin Vasilescu
Amurguri violete Trăite-n remușcări Și freamăt de morală Sunt pline de regrete. Tristeți netulburate De tainice ocări Se bulucesc în mine Ca zboruri de egrete Căzute în durere Și gata să audă Chiar...
Sentimentul albastru sau coincidentia contraria
de Ioana Petcu
Dacă iubirea, probabil cea mai înaltă dintre stările umane, este o coprezență proliferantă de trăiri paradoxale, atunci literatura a demonstrat îndeajuns osmoza acestei condiții de a fi, iar...
2 octombrie 2007
de Maria Tirenescu
2 octombrie 2007 ECOUL ÎNFUNDAT DIN… RÃDÃCINI! (de răstălmăcit) mă-ntreb cât mai suntem în noi daci spiritul pământului acesta ține în miezul lui mister – azi mai mult vedeți paradoxuri, firi...
vinovat este regele
de Cătălin Al DOAMNEI
te rog să mă ierți dacă –am ajuns mai târziu pe colină deasupra pământenilor să te duc în spate prin locuri neumblate de nimeni până la noi să mă scuz politicos că am stat mai mult de vorbă cu sora...
REALITATEA DE CARE NU ARE NIMENI NEVOIE
de ioan lila
CAPITOLUL {ASE Dar toate acestea p`lesc confruntate cu satisfac]ia de a-i d`rui unui st\\lp o clip` de orgasm, zicea Sandra, \\n timp ce, pe taraba zilei, Alexandra specula ploaia de spini a...
Umbre de dumnezei
de Bogdan Chirica
Umbre de dumnezei *Nevoia de a crede, ca un proprium al omenescului, implică o acceptare resemnată a fatalității; lupta e transformată prin credință în supunere față de un datum implacabil și...
Sfarsit
de CSF
Cu toții ne zbenguiam prin clasă de caldură ca niște pești rătăciți pe uscat. Ne aflam în una din cele din urmă zile ale anului școlar, sfârșitul clasei a noua, celei dintâi clase ca liceeni. Spre...
realitatea de care nu are nimeni nevoie
de ioan lila
5. Dar toate acestea p`lesc confruntate cu satisfac]ia de a-i d`rui unui st\\lp o clip` de orgasm, zicea Sandra, \\n timp ce, pe taraba zilei, Alexandra specula ploaia de spini a cuvintelor:...
vietile mele nesfinte XI
de angela furtuna
cel care poate trăi singur se are pe sine ca pe un animal bolnav sau ca pe un zeu. alex își auzea inima doar în captivitate. dictatura ca și cutie de rezonanță. apa picura silențios pe pietrele viu...