Poezie
dendrite
înțepătură
1 min lectură·
Mediu
scorbură
nepătrunsă de înțelesuri omenești
ape netulburate de paradoxuri
șerpuiesc albastrele mâini
desenând tag-uri pe palma nopții
secvențe de viață
vagoane de tren-
pentru care ora sosirii și gara popasului-final sunt învăluite în ceața destinului
desfoliază nemulțumirile
deziluziile
horcăind pe muzică de hip-hop
fulgerul amestecă văpăi din copaia aducerilor aminte
se perindă: turnurile unor îmbrățișări
cazematele unor căderi
cupolele unor desprinteri
și isteria poftelor înghițite în sec
fetele aruncă coronița de salcie sfințită să înduplece vijelia
bucăți din tencuială visului
lovesc
țipătul păsărilor
pe culoare cu iz de carmor
bolnavii înșirați de-a lungul tenebrelor
caută
cuibul
în care liniștea are gust de chelălăit roșcat
dendritele durerii-ramuri lipsite de mugurii bucuriei
acoperite sunt de așternuturi albe
…au trecut peste patimi
au pășit peste calea ferată
nu-i mai înspăimântă zidul părăsit nici mesajul disperat al graffer-ului
…au ajuns în gara nepătimirii
rugăciunea nu mai este de închinăciune
necuvintele izvorăsc din inimă
și
rămân întiprite pe buzele stelelor
lacrimile lor-
în ai zorilor
ochi.
001846
0