"Paiata si Inteleptul" – 7604 rezultate
0.03 secundeMeilisearchPica Valentin
Dacă, pentru o clipă Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiată de cârpă si mi-ar oferi o alta bucată de viată, fără îndoială că n-as spune tot ceea ce gândesc, dar m-as gândi la tot ceea ce spun.
1 poezii, 0 proze
Mariana Pacurariu
S-a spart albastrul si ...soarele e tot o rana la apus.
3 poezii, 0 proze
Andreea Vlad
Și chiar mă simt stingher De n-ar exista în a mea viață Poezia, pe post de genuncher Iar lumea costumată-n paiață. Poezia, acel eșec al tinerilor, acea reușită a lui Eminescu. http://martei.trei.ro
3 poezii, 0 proze
Marian
Cititor si gastronom impatimit, actualmente pensionar. Prin vointa sortii si a unor scritori si poeti printre care si bunul si neuitatul meu prieten DUMITRU PRICOP, care m-au procopsit cu presidentia Asociatiei Literare RA-LIBRIS, care-si propune sa tipareasca "operele" cu adevarat valoroase ale membrilor sai, mai ales de a incuraja tinerele talente si a scoate pe piata carte la preturi accesibile si pentru pungi mai putin doldora. Alte detalii solicitatil-le pe ra.libris@yahoo.com
1 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
intreaga Prefață a lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea \"Sânt pentru ca Este\" Au apărut în vremurile noastre, pe planetă, milioane de cărți și tot atâtea milioane de monumente ale prostiei și orgoliului de-a fi scriitor cu orice preț. Pădurile pământului au fost exterminate cu sălbăticie pentru a se tipări pe lemnul lor disprețul și aroganța unor indivizi care, în fața Creatorului, descalifică specia umană. Nu este prima dată când spun că lemnul plânge de durere când este imprimat cu stupizenia și obscenitatea umană și vibrează fericit atunci când se aplică pe el cerneala tipografică a Înaltului. Cartea lui Harry White de Danciu a bucurat lemnul sacrificat pentru a fi editată, afirm acum, când piața literară e plină de surogate subordonate mentalității de tarabă. E timpul altor cărți, a venit vremea ca “glorioasa literatură” să apună, să întâmpine cu respect o altă ordonare a literelor, cuvintelor, frazelor și sensului acestora. Omenirea trebuie să învețe altă limbă, una universală,...
0 poezii, 0 proze
EMErnest Maftei
Ernest Maftei (* 6 martie 1920, Prăjești, județul Bacău ; † 19 octombrie 2006, București) a fost un actor român, epigramist și adept al Mișcării Legionare. S-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjești, lângă Bacău. La Școala Normală din Bacău a debutat cu versuri în revista Liliacul, editată împreună cu patru colegi. Deși a fost un prețuitor constant al farmecului feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. Fiul său Gheorghe (Gheorghiță) Maftei este un artist plastic cunoscut În noaptea de 21 decembrie1989participă, alături de tineretul român, la manifestația anticomunistă de la Piața Universității. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors: „În lutul greu din care am plecat / Am frământat simțire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Și jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câștigat. / Mi-e barba alba, încâlcită, roasă. /...
1 poezii, 0 proze
TATudor Arghezi
1880 21 mai se naște la București Tudor Arghezi, pe numele său real Ion N. Theodorescu. 1887 – 1891 Este elev al școlii primare „Petrache Poenaru”, situată în apropiere de Piața Amzei. 1891 – 1896 Urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir”, apoi cele ale liceului ”Sf. Sava”, din București. 1896 Anul debutului literar. Publică în ziarul Liga Ortodoxă, nr. 9, condus de Alexandru Macedonschi, poezia \"Tatălui meu\". În același ziar și în Suplimentul literar al acestuia mai publică încă 14 poezii, unele semnate Ion Theo. 1897 – 1899 Publică versuri și poeme în proză la Revista Modernă și Viața nouă, pe care le semnează cu pseudonimul Ion Th. Arghezzi. Acest pseudonim literar, ortografiat Arghezi, devine, în 1956, prin act oficial, nume definitiv pentru poet și familia sa. Întrerupe studiile și se angajează laborant la fabrica de zahăr Chitila. 1900 În primele zile ale lui februarie intră la mănăstirea Cernica. După un noviciat de șase luni este hirotonisit diacon, primind numele de...
61 poezii, 0 proze
Violeta Zamfirescu
În mijlocul verii, la 21 iulie 1920, în familia ofițerului Sterian Lăzăroiu, venea pe lume viitoarea poetă și prozatoare Violeta Zamfirescu. Se școlește în orașul natal, Craiova, apoi urmează studii de drept la Universitatea din București, dar nu reușește să le finalizeze. Își câștigă existența lucrând în mass-media: redactor la Gazeta literară (1954-1976), la Radio, ca redactor pentru emisiunile literare (1953-1959), la revista Luceafărul, redactor șef al redacției de poezie la Editura „Eminescu” (1969-1971). Începe să scrie versuri în Viața Românească, iar editorial iese pe piață în 1955, cu volumul „Inima omului”, în care abundă portretul, descrierea și comentariul liric. Violeta Zamfirescu este un poet prolific, versurile sale fiind reunite în numeroase volume precum: „Rodul pământului” (1957); „Ceasul de slavă” (1960); „Frumusețe continuă” (1964); „La gură de rai” (1965); „Dragoste” (1968); „Colind de primăvară” (1969); „Poezii” (1972); „Simfonie” (1975); „În aerul vibrând”...
1 poezii, 0 proze
Mircea Bârsilă
Mircea Bârsilă s-a născut la 19 octombrie 1952, în satul Cârciu, comuna Văgiulești, județul Gorj. Are un frate și două surori. Mircea și Sofia sunt gemeni. A absolvit Liceul teoretic „Traian Doda” din Caransebeș. A debutat cu poezie, în ziarul județean „Flamura” din Caraș-Severin. În primii doi ani de liceu a fost coleg – de internat - cu poetul Octavian Doclin. A făcut armata la grăniceri . În l978 a absolvit cursurile (la zi) ale Facultății de Filologie a Universității din Timișoara, secția Română-Latină. Vreme de doi ani (1976-1078) a fost președintele Cenaclului literar „Pavel Dan” al Centrului Universitar Timișoara. A fost prieten la cataramă cu poetul Ion Monoran (cel care a aprins scânteia Revoluției, oprind tramvaiele, în Piața Maria). Împreună cu Ion Monoran și Adrian Derlea a întemeiat, în cadrul opzecismului încă incipient pe atunci, o efemeră mișcare literară numită „ Monodersilism”. Deși a terminat Facultatea cu media 9,30, a fost repartizat ca profesor – dată fiind criza...
0 poezii, 0 proze
DBDino Buzzatti
Dino Buzzati Traverso, (n. 16 octombrie 1906 la Belluno, d. 28 ianuarie 1972, la Milano), a fost un jurnalist, scriitor și pictor italian cunoscut în principal pentru romanul Deșertul Tătarilor. Dino Buzzati Traverso se naște la 16 octombrie 1906 la San Pellegrino (Belluno). Părinții săi, Giulio Cesare Buzzati și Alba Mantovani sunt de origine venețiană având domiciliul stabil la Milano, Piața San Marco nr. 12. Dino este al doilea născut din 4 copii: Augusto (1903-?), Angelina (1904-2004) și Adriano (1913-1983). Tatăl său este jurist și profesor de drept internațional la Universitatea din Pavia și la Universitatea Comercială Luigi Bocconi din Milano. Mama sa, Alba, este descendentă a familiei nobile dogale Badoer Participazio. În 1917 casa familială din San Pellegrino este ocupată de către forțele austriece și este considerabil deteriorată. O parte a bibliotecii familiei este transferată la Viena. Încă de la o vârsta fragedă Dino manifestă un interes deosebit pentru poezie, muzică...
3 poezii, 0 proze
Paiata si Inteleptul
de dragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n
Mă leg de frunzele ce ning , Și nu mă tremur în cădere . Mă văd tîrîndu-mă așa lipit Pîn mă încalț cu fostele picioare .
Timpul și lăcomia
de razvan rachieriu
Nici un om nu seamănă cu altul.În aceasta constă frumusețea actului creației.Nici un om nu este numai bun sau numai rău.De aici vine complexitatea existenței.Nici un om nu este numai trist sau numai...
Viziune
de cristian balint
Dumnezeu mă va arunca pădurii pentru ultima oară... domnișoara în verde dansând ca o străină pe chipul unui lord cu fiecare piruetă îmi va zdrențui cămașa întâi pe un umăr apoi pe celălalt în minte...
Între cei care…
de Ioan-Mircea Popovici
Precum valurile mării Care nasc pe dunga zării Rătăcite-n reverii Puncte de iluzii vii Care ţin de visul tău Înmulţit de Dumnezeu Tot aşa povestea vine Şi se ţine după tine Aluatul lăsat la dospit...
`golem` și câteva intersecții
de heghedus camelia
L-am găsit în golem pe acel Gustav Meyrink cu care făcusem cunoștință în legendele androgine ale Ilincăi Bernea: “un apatrid în mijlocul vieții”. Unele dintre personajele sale, ca Athanasius Pernath,...
din partea puiului de cioară
de Ioan-Mircea Popovici
fiecare amănunt contează uită-te la mâna care pictează și la cioara care dictează ia ușor nu te grăbi că e mult încă de-a fi epic, etic și estetic am găsit un sac la petic moștenit din zmeul meu ce...
Pavilioane cu ruj – o poveste de dragoste la frontiera insesizabilă dintre viață și moarte
de florin caragiu
În volumul „Pavilioane cu ruj” (Princeps Edit, 2010), Paul Gorban desfășoară, de o manieră neoromantică (Daniel Corbu) un sul de imagerii, în a cărui rostogolire, pe alocuri cu tentă halucinantă,...
Fabule trimise la Alb-Umor
de Vali Slavu
Gura și înjurătura O-ntâmplare cam ciudată Se petrece într-o gură; Sus, pe limbă, cocoțată, Aștepta o-njurătură. Gura, bine zăvorâtă, N-o lăsa deloc să iasă, Dar sudalma, hotărâtă, Începu așa,...
Agenția matrimonială
de Somesan Sergiu
Moș Costache și agenția matrimonială La un moment dat, imediat după anul 1990, bunul meu prieten Moș Costache a încercat și el marea cu degetul, adică a făcut o scurtă excursie prin economia de...
Amintire
de Costel Stancu
„Să nu ne temem! striga nebunul (înțeleptul?) orașului. Ieșiți din case! Nu lăsați sufletele să tremure în voi ca monedele false în cutia milei.” Bărbatul sta în mijlocul pieței, semăna cu o imensă...