"Omul fără povești (II)" – 20078 rezultate
0.03 secundeMeilisearchVasile Vlad
Vasile Vlad, poet din România, născut în Constanța pe data de 04.06.1941. * Pedepsele (1969); * Omul fără voie (1970); * Sărbătorile absenței (1971); * Îndreptările doctorului Faust sau calea cea mai lungă (1978); * Ardere lină (1981).
17 poezii, 0 proze
ozanda johanes
Sunt un om absolut obisnuit, unul dintre aceia pe langa care treci fara sa-l observi. Aproape invizibil. Totdeauna am fost indragostita de ceva sau de cineva . Intai am iubit satul in care m-am nascut , un sat de munte cu oameni calzi. Acolo am invatat sa iubesc oamenii, copacii, vantul. Am iubit ca un adolescent , cu inflacarare, apoi ca un om matur, cu ratiune aproape. Acolo am scris primele poezii. Am gasit in fiecare om pe care l-am intalnit ceva care sa-mi atraga atentia , o trasatura fizica sau morala care e unica. Imi iubesc copilul ,prin care retraiesc din nou toate etapele vietii . Sunt medic si imi iubesc pacientii ; de la ei am invatat ca omul isi scoate la iveala acea parte buna mai ales cand e in suferinta. Si ca in oricare individ, oricat de rau ar fi, tot exista o farama de bunatate. Imi doresc sa pot avea in suflet tot restul vietii puterea asta de a iubi. Ceva...Sau pe cineva..
4 poezii, 0 proze
MAmaior alexandra
"CRED ÎN IUBIRE. Cred că numele cel mai frumos și mai nălțător dat Lui Dumnezeu este Iubire. Cred că iubirea nu poate exista fără comuniune, fără dialog, fără a te deschide altuia. Cred că iubirea trece prin cruce. CRED ÎN CREDINȚÃ. Cred că numai credința în Dumnezeu alungă din sufletul omului nesiguranța și oferă speranță și optimism. Cred că omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu și se poate împlini cu adevărat atunci când îl iubește pe aproapele asemenea Lui Dumnezeu. Cred că numai credința în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire. CRED ÎN SPERANȚÃ. Cred că speranța este sora mai mică ce se ține de mână cu credința și iubirea. Cred că speranța îl ajută pe om să privească departe, să depășească obstacolele și să se ridice după ce a căzut. Cred că cine nu speră se poate asemăna cu un bătrân care a pierdut totul, chiar dacă este tânăr." - Pr. Daniel Bulai ici_pici_sweet@yahoo.com
11 poezii, 0 proze
Adrian Ruscea
M am nascut intr o lume lume gri, care amortea dureros sub un cer negru. Oamenii vineti se miscau mecanic fara un scop si o vointa proprie. peste noi cernan du si cenusa urgiile unor nebunii... Razvratirile singulare fulgerau efemer Intunericul Rasaritului. Eram condamnati sa fim Omul Nou programabil si previzibil. Asa a fost pana cand Gerul a clocotit...
11 poezii, 0 proze
alex strenc
Am mai publicat până acum două volume de eseuri: "Către noi înşine, Aforisme, maxime şi cugetări", 2012, ed. Paideia, respectiv, "Omul şi spiritul său", 2018, ed. Paideia. Ca formaţie profesională, sunt economist. Dar în particular marile mele pasiuni de multă vreme sunt filosofia/spiritualitatea şi scrisul - aceste ingrediente atât de importante care efectiv dau sare şi piper existenţei... şi fără de care, cel puţin din perspectiva mea, aceasta nu ar avea aproape niciun sens.
1 poezii, 0 proze
GSGabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
LRL. R.Claudia
....am parul de culoarea frunzei adormite, am ochii stravezii, locuiesc la malul marii, iubesc: frumosul, viata! ...sufar, citesc, scriu, lucrez, ma plimb... ma intreb daca pomii infloresc singuri sau trebuie sa fie casatoriti inainte de a lega rod, ma intreb cand a aparut sentimentul, sensibilitatea, zambetul, sarutul... oare au fost inainte de noi, dupa noi...sau odata cu noi... ma intreb cum reusesc unii sa traiasca fara ele... ma intreb daca diavolul este un strain fara chip sau este de printre noi... ma intreb daca frunzele vorbesc intre ele... ma intreb de ce pe unii oameni reusim sa-i scoatem din noroi dar nu reusim sa scoatem noroiul din ei... ...................................................... sunt corecta, punctuala....dar am un mare defect: vreau ca toti oamenii sa fie la fel..... Sunt omul care doresc dincolo de necesitatea momentului actual si stiu ce am de dat si ce am de primit. http://www.trilulilu.ro/folkforever/35b254a58ae034
13 poezii, 0 proze
Mmaria
omul este cineva si nimeni isi poarta fata cusuta de cap si umbra lipita de picioare...
1 poezii, 0 proze
TOTrușcă Beatrice Oana
Data nasterii: 21.03.1993 Texte publicate doar pe internet. „Omul este cineva și nimeni. Își duce de ani fața lipită de cap și umbra cusută de picioare și nu a reușit încă să înțeleagă care dintre ele cântărește mai mult. Câteodată simte un impuls nestăpânit de a le desprinde de corp, de a le agăța într-un cui și de a rămâne pe jos ca o marionetă căreia o mână miloasă i-a tăiat firele.” - Giorgio Faletti
3 poezii, 0 proze
VEVarlan Adriana Elena
Am vazut prima data lumina zilei pe 30 octombrie 1985.Dupa 6 ani si jumatate am cunoscut omul care m-a invatat cel mai de pret mestesug...scrisul si cititul...La liceu mi-am urmat vocatia si am terminat filologia.La facultate am fost nevoita sa caut altceva si astfel am ajus sa invat ceva total diferit si anume economie.Si totusi am fost, sunt si voi ramane cred ca mereu pasionata de literatura si de istorie.Poetul meu preferat,dupa Eminescu,este Bacovia,iar dintre cei contemporani sunt o fana inraita a lui Ion Tudor Iovian. Odata scriam mult...Si acum scriu...Pacat ca realitatea mi-a manjit sufletul si a lasat rani adanci ce ma impiedica sa fiu ce-am fost odata...
2 poezii, 0 proze
Omul fără povești (II)
de Victor Potra
A doua parte Guru Har Gobind aștepta ca soarele să apună și Soma să lumineze cu toată puterea ei prevestitoare. Alături de el, pe banca de piatră, Mata Mahadevi își ținea capul pe umărul său,...
Omul fără povești (I)
de Victor Potra
Prima Parte A fost odată ca niciodată… dar ce spun eu! A fost ieri, sau dacă nu, va fi mâine, cu siguranță… A fost un om cumsecade, care se numea Cantor Ionescu. Cât de cumsecade poate fi un om,...
[Fara titlu]
de Zaharia Luminita
* * * Nu pot să pun geană pe geană nu pot să mai pictez poeme pe care, apoi, să le cînt. Sînt pe primitorul Pămînt ultimul muritor. Nu pot să mai presar, pe rană, sare - căci nu mai doare, ca-n...
El
de Vasile Bledea - Budesti
Umil ,tacut ,in vis intens In avantul sortii il cuprinde viata Neintelegator de lume ,toti pe el l-au inteles O pagina de carte in mana ii ingheata Prin povesti cu printi si zane ce au murit Isi...
DINCOLO SI DINCOACE DE TINE
de Olaru Ghizela
DINCOLO ȘI DINCOACE DE TINE “ Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca Omul să se facă Dumnezeu și Toți să fim una … “ “ Dând laoparte omul din tine, Îl vei lasa pe Dumnezeul din tine să acționeze si vei...
despre cât de mu(l)t vă iubesc
de Dana Banu
mai tânar decât ziua ce se naște mâine treceai pe străzi în locul meu purtai un colț de stea în buzunarul hainei și surâdeai uimit spre locul gol din dreptul umbrei noastre nu era frig și nu era nici...
Capriorul de argint
de Postolache Carmen Rodica
Imi plăcea să bat drumurile de munte în facultate, mă racolase colega mea, Alexandra, care avea experiența excursiilor montane încă din copilărie. Sau mai degrabă eu o rugasem să mă racoleze. În timp...
Destinația finală (15)
de Helia Rimoga
CAPITOLUL 15 CELE DOUÃ REVANȘE ALE SILVIEI LINOIU - D-nă Maxim, vă rog, nu pot îndura să vă văd plângând, zise Silvia, în timp ce mergeau pe bulevard. O luă de braț și îi mângâie mâna. - Vă rog ... -...
Limbajul, ca mijloc de realizare al comunitatii
de Daniel Puia-Dumitrescu
“La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul” (Evanghelia dupa Ioan 1:1) Omul, cea mai inteligenta dintre creaturi, dar, totodata, si cea mai dificila si violenta,...
Destinația finală (5)
de Helia Rimoga
CAPITOLUL 5 ULTIMUL BASTION Trecuse aproape un an de când era măritată. Și deși nu voia să admită asta nici în fața propriilor ei gânduri, căsnicia Silviei era un eșec total. Descoperise de-a lungul...