"Omul de foc" – 20079 rezultate
0.02 secundeMeilisearchlupu ionut catalin
Supravietuitor. Am publicat texte în revistele: Dincoace de pod, Observator Cultural, Opinia, Gazeta SF, Fantastica, Helion Online, Galileo Online. Apărut în volum de versuri cu: Adolescent de-a gata (2007); Antologia Romeo și Julieta la Mizil (2012, 2013), Când omul descoperă tăcerea și focul (2013), Antologia Conexiuni (2014). Premii: Mențiune la Festivalul Internațional de Poezie Romeo și Julieta la Mizil (2012,2013), Premiul III la Concursul național de proză scurtă Helion (2014). Contact: E-mail: catalin.lupu@gmx.us http://lupucatalin.wordpress.com/
123 poezii, 0 proze
ion pascal vlad
Studii post-liceale specialitatea mecanica volume publiucate: "Arderi filtrate" - poeme - Ed. "Litera"1986. Debut. "Singurătatea căsniciei" - poeme - Ed. "Focus" Petrosani,2002 "Starea de zbor și starea de reptilă" - poeme -Ed."Grinta" Cluj-Napoca, 2004. "Omul scorbură" Ed."Autograf-MJM" - poeme - Craiova, 2006. "Rugul din temniță" - eseuri - Ed. "Măiastra" Tg. jiu, 2009. "Călător în lumi paralele" - reportaje - Ed. "Măiastra" Tg. jiu, 2009. Colaborări sporadice la revistele "Ramuri", "Luceafărul", "Orizont" "Tribuna","Semne"...și altele
50 poezii, 0 proze
Gabriela Savitsky
Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....
28 poezii, 0 proze
Popescu Diana
1 poezii, 0 proze
Alex Popescu
Omul de nisip - Editura Lumen, 2009 Trepte - Editura Lumen, 2008
2 poezii, 0 proze
Ioan Suciu
studii superioare economice. cărți publicate: Vânătoare de roboți (povestiri),Trei sute de trepte (roman), Candelabrul galben (povestiri),Omul de fier (povestiri), Instituția (roman) Femeia de porțelan (povestiri), Momâia(nuvele), Năucul (roman), Omul de sticlă (povestiri), Furnicile uriașe (povestiri), Minorul (roman)
13 poezii, 0 proze
Dumitru Pricop
n. 21 mai 1943 d. 29 iulie 2007 Poet, supranumit "patriarh al Vrancei". Autor al volumelor de versuri: "Patima muntelui" (1978) "Lumile din strigăt" (1981) "Locuitor în Oedip" (1983) "Lacrima arlechinului" (1985) "Stelele din adâncuri" (1988) "Inițiere în obsesii" (1990) "Dumitru al peșterii - Dimitri de la caverne" (1997) "Paharul însângerat" (2001) "În căutarea muntelui albastru" (2003) "Muntele patimii" (2003, volum antologic "Scrisori din temnița libertății" (2005) Poezia lui Dumitru Pricop a fost receptată de mari critici literari precum Alexandru Piru, Laurențiu Ulici, Ion Rotaru, Constantin Ciopraga. Dumitru Pricop este un simbol al culturii vrâncene și merită un omagiu pe măsura valorii sale. Semn de prețuire fata de personalitatea poetului, colectivul de cadre didactice de la Școala Negrilești, propun schimbarea denumirii singurei instituții de învățământ din satul copilăriei lui, atât de drag marelui poet, în Școala cu clasele I-VIII „Dumitru Pricop”. Omul de litere Dumitru...
3 poezii, 0 proze
George Almosnino
George Almosnino (n. 17 iulie 1936, d. 24 noiembrie 1994) a fost un poet român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost soțul poetei Nora Iuga și tatăl balerinului Tiberiu Almosnino. Operă Laguna (1971) Nisipuri mișcătoare (1979) Omul de la fereastră (1982) Poeme din fotoliul verde (1984) Marea liniște (1995, postum)
11 poezii, 0 proze
Dragoș Vicol
Născut 06.07.1920, Cacica – decedat 21.12.1981, Sadova (Suceava). Poet, prozator, dramaturg, traducător, studii juridice la București. Redactor, colaborator la revistele literare: "Zori noi", "Săteanca", "Luceafărul", "Apărarea patriei", "Viața militară", "Steaua", "Ateneu" etc. Opera: "Poezii", 1940; "Scrisori de la tata", 1949; "Raiul de aur", 1951; "Se risipește negura", 1951; "Valea fierului", 1953; "Huțulca", 1953; "A venit un pui de om", 1957; "În munții de miazănoapte", 1959; "A doua tinerețe", 1960; "Omul de la ora 13", 1964; "Satul cu oameni frumoși", 1975; "Poemele de acasă", 1977; "Cerbul singuratic", 1978.
2 poezii, 0 proze
Octav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
Omul de foc
de Lucian Preda
Din gaura de sarpe cresc umbre de luna si plang ochi de zinit la capat de gol si nimic ma sinucid in albul meu pur caci maine cerul va cerne picuri de foc si lumina peste ganduri meschine imi poarta...
Omul de foc și urâtul de noroi
de Stefan Doru Dancus jr.
Omul de foc și urâtul de noroi Era odată un credincios care mereu, noaptea, când se culca își zicea rugăciunea și se ruga să fie om diferit de alții. Om de foc care poate trage cu foc. Visa mereu...
Omul de seară
de Cristian Neagu
O cană cu ceai, un pic de foc Și un suflet trist, e omul de seară singur. În căderea lor, fulgii de nea răvășesc imagini alb-negru; amintirile lui, desigur. Tresărind, păru prin fereastră Că trece...
azi omul de televiziune christian sabbagh
de florian stoian -silișteanu
Christian Sabbagh este marginea lumii. Acolo se duce uneori Domnul să facă numărătoarea oamenilor și a păsărilor. Bunăoară dacă se iese lipsă la inventar este chemat de îndată Christian Sabbagh,...
Povestea vrăjitorului din Þinutul de Foc
de Mihaela Rascu
Trăia odată, într-o pădure de brazi de la marginea unui mic lac de munte, un tăietor de lemne cu fiul său. Nu o duceau ei prea bine, dar nici nu se putea plânge prea mult. Bărbatul muncea toată ziua,...
Oase de sepie
de Eugenio Montale
Să nu ceri cuvântul ce veghează sufletul nostru inform, cu litere de foc mărturisindu-l, în timp ce strălucește asemeni plantei de șofran în praf. Ah, merge omul singur, al atora și al său însuși...
Omul în imaginarul și gândirea barocă. Eul baroc
de Mariana Cardas
Renașterea considerase omul ca fiind măsura tuturor lucrurilor, centrul și beneficiarul creației. Ea preamărea frumusețea corpului și perfecțiunea inteligenței umane. Pico della Mirandola în...
Iubirea de dupa soba
de Lorena Stoica
Nu mai prididiți cu texte De amor mecanic, sec, Despre sportul intre sexe, Răsplătit sau nu cu cec… Eu mi-s doar o gospodina Ce roseste sub broboada Când lucrează in gradina Si știe ca nu e baba...
(Giluc Șofroneciu se desparte de Fosta Iubită)
de Giluc Sofroneciu
Nu mă pot hotărî ce titlu să dau creației mele din această seară tristă. “Pentru ce?” “Uită-mă!” “Dac-aș putea...” “Rugăciune” “De ce?” “Unde?” “Câți?” “Dar până când?” “Chemarea” “Dincolo de vis”...
Mantia fluturelui de noapte
de Ghinea Nouras Cristian
Așa cum spuneam și cu alte prilejuri, în ceea ce mă privește, nu pot gândi relația cu cărțile decât ca pe una profund personală, iar „Fluturele negru” al lui Radu Paraschivescu nu face excepție....
