George Almosnino
(n. 17 Iul 1936)
"George Almosnino (n. 17 iulie 1936, d. 24 noiembrie 1994) a fost un poet român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost soțul poetei"
poeme scurte
singuratatea serii prin fereastra deschisa caldura unui evantai punct un tipat deschide multe ferestre fereastra
compozitie cu copil si soldati
usile inchise ascund minuni mama isi trece limba pe farfuria cu urme de maioneza copilul se joaca singur vede soldatii nemti intrand in
iluzie optica
peroanele goale sinele ce merg in departare se unesc in adancul ochiului si ti-e frica de locomotiva ce sta cuminte asteptand semnalul de
prin fereastra sparta
lovituri egale lesie aruncata pe trupul tau ezitarea sexului dezgolit in ochii lumii viclenia spinarilor bune balta in care zace o paine uitata
autoportret
doamne cine sunt eu un mancator de carnati o mare tacere intr-o mare prostie impletesc funia de care ma spanzur si-mi scot limba dintr-o
fata cu unghiile roase
acum când ploaia se scurge și când nimic nu îmi mai aduce aminte orele acelea vopsite fata cu unghiile roase îmi apare înaintea ochilor seara pe
si eu deasupra asezarilor fericite. in patul meu trec marile
(...) 2 cum amestec eu cuvintele cum fac din ele o pasta buna de pus pe paine cum aud eu barna troznind cum ma impiedic de toate
Depinde
Totul depinde de călimări... și această femeie nu poate trăi decât îmbrăcată în cerneală și acest cal și această cheie care păzește o pasăre
schimb
nopțile mele s-au făcut scoici obosite de apă poți să te închini depărtării unui zero de cretă sau unui calapod pe care se trag toate
viața de toate zilele
frumusețea unui vers gol liniștea mea sunt un om contemplând descreșterea diafană într-un apartament oarecare asemănător unei serii de numere
poeme scurte
singuratatea serii prin fereastra deschisa caldura unui evantai punct un tipat deschide multe ferestre fereastra
