"Omul ce a deslușit esotericul. Omul eretic" – 20079 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
MAmaior alexandra
"CRED ÎN IUBIRE. Cred că numele cel mai frumos și mai nălțător dat Lui Dumnezeu este Iubire. Cred că iubirea nu poate exista fără comuniune, fără dialog, fără a te deschide altuia. Cred că iubirea trece prin cruce. CRED ÎN CREDINȚÃ. Cred că numai credința în Dumnezeu alungă din sufletul omului nesiguranța și oferă speranță și optimism. Cred că omul se poate realiza pe deplin atunci când se încrede în Dumnezeu și se poate împlini cu adevărat atunci când îl iubește pe aproapele asemenea Lui Dumnezeu. Cred că numai credința în Dumnezeu îl conduce pe om la fapte concrete de iubire. CRED ÎN SPERANȚÃ. Cred că speranța este sora mai mică ce se ține de mână cu credința și iubirea. Cred că speranța îl ajută pe om să privească departe, să depășească obstacolele și să se ridice după ce a căzut. Cred că cine nu speră se poate asemăna cu un bătrân care a pierdut totul, chiar dacă este tânăr." - Pr. Daniel Bulai ici_pici_sweet@yahoo.com
11 poezii, 0 proze
OCOctav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
OAOmraam Mikhaël Aïvanhov
Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov (1900-1986), filozof si pedagog francez, s-a nãscut în Bulgaria. În anul 1937 el se stabileste în Franta si începe sã explice esenta învãtãmântului sãu. Ceea ce surprinde chiar de la început, în opera sa, este multitudinea aspectelor în care este prezentatã aceastã unicã problemã: omul si desãvârsirea sa, omul si perfectionarea sa. Oricare ar fi subiectul abordat, el este în mod invariabil tratat în functie de folosul pe care i-l poate aduce omului, pentru o mai bunã cunoastere de sine si pentru o mai bunã îndrumare a vietii sale Ceea ce surprinde, chiar de la început, în opera sa, este multitudinea aspectelor în care este prezentată această unică problemă: omul și desăvârșirea sa. Oricare ar fi subiectul abordat, el este în mod invariabil tratat în funcție de folosul pe care i-l poate aduce omului, pentru o mai bună cunoaștere de sine și o mai bună îndrumare a vieții sale.
1 poezii, 0 proze
AGAndrei Gamarț
înainte de elementele ce țin de biografia lui andrei gamarț este necesar de evidențiat faptul ca andrei nu este un oarecare poet. andrei este o întruchipare a unui artistism rar întâlnit. modul de percepție a unui adevăr complex care își găsește originea într-o infinitate de idei este un fenomen pur instinctiv, deci andrei gamarț profită de un har de a reflecta realitatea, el este omul unic al sentimentului, al imaginii și al cuvântului. Un om invizibil, ca si adevarul de altfel. născut în republică, la chișinău în 1980 september 8 copilăria și adolescența si-o petrece într-un mediu destul de tensionat, departe de stabilitate și pace. în ’92 stă la bunica si priveste tancurile ce se îndreptau spre tighina. absolvește liceul ștefan cel mare în ‘95 după care în ’99 tânărul finisează studiile la colegiul c.r.a.p. plămădeală iar în 2004 absolvește academia de muzica, teatru și arte plastice din chișinău valoric andrei gamarț debutează cu volumul “măsura aproapelui” 2004, editura museum în...
24 poezii, 0 proze
GBGeorge Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
DADancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
VEVarlan Adriana Elena
Am vazut prima data lumina zilei pe 30 octombrie 1985.Dupa 6 ani si jumatate am cunoscut omul care m-a invatat cel mai de pret mestesug...scrisul si cititul...La liceu mi-am urmat vocatia si am terminat filologia.La facultate am fost nevoita sa caut altceva si astfel am ajus sa invat ceva total diferit si anume economie.Si totusi am fost, sunt si voi ramane cred ca mereu pasionata de literatura si de istorie.Poetul meu preferat,dupa Eminescu,este Bacovia,iar dintre cei contemporani sunt o fana inraita a lui Ion Tudor Iovian. Odata scriam mult...Si acum scriu...Pacat ca realitatea mi-a manjit sufletul si a lasat rani adanci ce ma impiedica sa fiu ce-am fost odata...
2 poezii, 0 proze
EPEugen Popiți
Pesemne că m-am născut la o dată ploioasă, altfel de ce mi-ar plăcea ploaia atât? Și, probabil, s-a întâmplat pe timp de noapte, altfel de ce aș avea această atracție nedumerită față de întuneric? Dacă, la momentul respectiv, aș fi fost întrebat de vreau să mă nasc, tot ce se poate să fi refuzat măgărește. Omul e un univers. Am depășit demult vârsta adolescenței, dar încă mă mai caut... Poezia mea?! Ooo..., un fel de-a răspunde mirării, un fel de-a surâde durerii, cum, mai sus, o stea, chiar și căzând e un fel de-a spune infinitului pe nume... Și-afară plouă...!
74 poezii, 0 proze
Demostene Andronescu
Născut la 3 decembrie 1927, în comuna Cîmpuri, județul Vrancea, deci într-o zonă ce constituie un fel de ținut de cumpănă între Moldova și Muntenia, Demostene Andronescu are parcă și ceva din blîndețea molcomă a moldoveanului, dar și ceva din încăpățînarea iscoditoare a munteanului: e un amestec oarecum paradoxal de contemplativism liric (prin care se explică poetul) și de activism neastîmpărat (din care se nutrește luptătorul). Cuminte și necuminte totdeodată, pare să nu se simtă în firea lui decît pe răzoarele inefabile dintre realitate și visare, dintre real și ideal. Prin poezia lui trece adeseori – cu o tristețe mai senină, de dor românesc – umbra lui Don Quijote. Omul însuși are, la rîndu-i, ceva donquijotesc, un amestec îndărătnic și indefinit de „visătorie” și „nebunie”, în sensul nobil (și adesea uitat) al acestor cuvinte. Donquijotismul apare de altfel, în viziunea sa, ca însemn paradigmatic al unei întregi generații: aceea a tînărului...
0 poezii, 0 proze
Negrescu Maria
Hm...O stea pe un soare...Adica doua stele... Nu mi-am facut niciodata o biografie, asa ca ce o sa scriu eu aici nu stiu daca o sa corespunda cu ceea ce se cere.. Eu m-am nascut si am trait(cel putin pana acum) in acelasi oras, in acelasi cartier, cu aceeasi familie.. Am muncit la copilaria mea, am mers si pe la gradinita(de la vreo 3-4 ani), apoi am trecut la scoala generala nr 12 si la sfarsitul ei, am dat(ca tot omul) examenul de capacitate. Am intrat si la liceu si au urmat 4 ani frumosi. Apoi, am terminat si liceul(yeah!...)..de fapt, scuze, Colegiul National I.C.Bratianu si am intrat(cica!) la A.S.E.(sectia SELS) la Bucuresti. Ce-o sa fie de acum incolo? Habar n-am... Cam atat despre mine... Cam putin si prea normal?!Ata ete!
7 poezii, 0 proze
Omul ce a deslușit esotericul. Omul eretic
de razvan rachieriu
Un om ce pretindea că a deslușit esotericul își vizualiza în lăuntrul lui sănătatea cum încerca să se cocoațe pe verticalitatea existenței însă suferința o trăgea înapoi Acel om pretindea că...
Pierdem umanitate
de Ioana Zahariea
Și dacă amintirile toate ne-or dispărea Și tot ce-a fost pe lumea asta, toate le vom uita Și-n locul sentimentelor va fi un gol imens, Umplut c-obișnuințe și un anost consens, Ne vom mai putea numi...
Terapia Cohen
de Elena Marcu
„Like a bird on the wire, Like a drunk in a midnight choir, I have tried in my way to be free.” (Bird on the wire – Songs from a room) Concertul lui Cohen, din 21 septembrie, a fost dincolo de...
Grecia năbădăiosului înamorat, Zeus (7)
de Doru Ciucescu
Autocarul cobora din Delfi. Părăseam abătuți înălțimile Muntelui Parnas – locașul muzelor. În depărtare, mult mai jos planau în cercuri largi câțiva vulturi. Am aruncat, înapoi, o ultimă privire și...
Vocalizele viermelui
de serban georgescu
Lumea de ”Dincolo” nu e chiar așa de departe Se poate zări uneori printre picioarele trecătorilor grăbiți pe trotuare umede, aglomerate, în băltoace, în ceafa unei fete absente, în șiretul descheiat...
Poveste rurală cu o capră
de Vitalie Vovc
Sprijinită într-un toiag, o ființă care doar vag putea fi calificată de umană, stătea la răscrucea a două drumuri dețară, în soarele pîrjolitor al lui cuptor. Această (di)formă bipedă ținea în mîină...
Definitia OMULUI
de Mandra Ana-Maria
Definitia OMULUI Omul se cunoaste pe sine atat cat vrea. Nici mai mult decat licarirea din privire, nici mai putin ca fosnetul frunzelor, pe care il aude in trecere, pasind pe alee, grabit spre noi...
Jos cenzura!
de Raluca Toma
Stăteam în balconul apartamentului meu încercând să-mi limpezesc mintea și ochii după o zi agitată la serviciu. O ceată de piticoți care nu număraseră mai mult de 12 primăveri au trecut într-o larmă...
Cocosu Pitic
de Liviu Andrei
Cocoșu Pitic Zi tristă. Othello a plecat la Budapesta să se opereze. Pietrele lui de la rinichi deveniseră insuportabil de colțuroase și trebuia, deci, să ia atitudine. Ne-am gândit o zi, o noapte și...
Numele Domnului...
de Jianu Liviu-Florian
NUMELE DOMNULUI… “-Sunt patru pe fir.” “-Întotdeauna mai este cineva pe fir”. Știu că i-ai spus: “ce se întâmplă cu mine? De ce ajung de fiecare dată acolo?“. Și ai plecat aici. Nu mai știi dacă era...