"Oamenii mei" – 20225 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
ARAlexandru Rusu
Cred în Dumnezeul străbunilor mei daci si în mine, iar Credinta, Speranta, Vointa, Iubirea, Pacea, Constiinta, Viata si Stiinta sunt armele cu care lupt zi după zi pentru a face, prin Străbuni, punte între Pămant si Cer. Mă zbat clipă de clipă pentru o lume mai bună si sper din tot sufletul că voi apuca ziua în care să îmi văd visul împlinit, si Sfânta Patrie, întreagă din nou. În legătură cu ceea ce scriu: stiu că multi dintre voi îmi vor combate opiniile din momentul citirii. S-a mai întâmplat si nu am nimic împotrivă. Dar, vă rog, priviti doar pentru o clipă în adâncul sufletului vostru si veti întelege că noi, Oamenii, nu suntem pământ, ci pulbere stelară. Asa e de când există Universul si asa va fi mereu! Am venit însă pe lume Om, născut din femeie si bărbat, pe sfântul pământ românesc, si am datoria de a apăra destinul neamului meu, mai presus de destinele tuturor. Să învingă Viata Omenească! Asa să ne ajute Dumnezeu si Strabunii!
9 poezii, 0 proze
Rosu Alina
sunt nascuta intr-o f frumoasa seara de mai intr-o peroada cand timpul avea f mare rabdare cu oamenii si cand parintii mei isi doreau cu disperare o fetita .o data cu nasterea mea trandafirii albastri si-au scuturat petalele moi peste trista patura a amintirilor.cu trecerea timpului in locul trandafirilor albastri au rasarit niste trandafiri rosii dupa care au rasarit tot mai multi trandafiri albi care au rezistat pana azi.
1 poezii, 0 proze
Turcan Cristina
Imi place sa scriu poezii de mica.Tatal meu mi-a inspirat dragostea catre poezie.Toate poeziile care le-am scris sunt despre mine,despre oamenii care ma inconjoara.Iubesc poezia.De ele stiu doar parintii mei.Nu le-am citit nimanui altcuiva.
1 poezii, 0 proze
JM
Vor langer Zeit bin ich in Caransebes geboren. Als Jugendliche habe ich cenaclu literar in caransebes besucht. Die Menschen dort (u.a. Sorin Solaris Olariu) haben mein Leben verändert. 1998-2000- Studium der Jurnalistik an der UNI West in Temeschburg. Ich lebe seit Juni 2000 in Deutschland. 2001 bis 2005 habe ich an der Georg-Simon-Ohm Fachhochschule Diplom Sozialpädagogik studiert. 2005-2006 habe ich als educational technician in einer amerikanischer Kaserne gearbeitet. Seit 2006 arbeite ich als Diplom-Sozialpädagogin (FH) in einer Seniorenresidenz. Cu mult timp in urma m-am nascut in Caransebes. Cenaclul literar la care am mers in liceu si oamenii de la care am invatat sa scriu (printre care Sorin Solaris Olariu)mi-au schimbat viata. Dupa 2 ani de studiu de jurnalistica in timisoara, plecata in germania, unde a urmat studiu de pedagogie sociala. In prezent lucrez ca pedagog social intr-o resedinta de seniori.
5 poezii, 0 proze
LRLupu Radu
Prin voia Domnului, în seara zilei de 16 decembrie a anului 1977, am privit în jurul meu. Era primul meu pas în viața aceasta. Ca un Părinte plin de iubire, Domnul m-a însoțit de-alungul pașilor mei, ajutându-mă să cresc. să prind rădăcini, să fiu mai înțelept decât ieri și mai puțin înțelept decât mâine. Pe la vârsta de zece ani am simțit nevoia să nasc cuvinte, nevoie ce nu m-a părăsit nici în prezent. Nu de mult, când Domnul a bătut la ușa mea, această nevoie s-a reorientat, astfel încât am decis să-mi dedic cuvintele trecătoare Cuvântului Veșnic. Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Socială. Am ales această cale spre a lupta pentru cei pe care oamenii i-au părăsit. În final, multe cuvinte aș putea așterne, dar nici un cuvânt nu ar putea să mă descrie, să mă picteze așa cum sunt.Descoperiți-mă printre rânduri, în poveștiile mele.
3 poezii, 0 proze
IPilorian paunoiu
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....
90 poezii, 0 proze
iliescu maria alexandra
M am nascut in Pitesti, am fost crescuta de bunicii mei si de mama mea. Am studiat la Sibiu unde am terminat Facultatea de Jurnalistica fiind sefa de promotie si acum sunt studenta in ultimul an la master si in anul doi la Drept. Am publicat trei carti, doua volume de poezie, dintre care ultimul, in 2009 este bilingv roman francez, dar si un roman. Am participat la diferite cenacluri in perioada liceului si am publicat in volume colective. N am incetat nicio clipa sa scriu. Va multumesc ca mi ati dat sansa de a ma inscrie aici si astept parerile dvs. Mi e greu sa mai gasesc oameni care iubesc poezia si arta. Pentru mine este totul, singurul mod de a ma regasi si a avea un scop in viata in lupta cu tot ce ma inconjoara.
3 poezii, 0 proze
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
MGManolescu Gabriel
Eu sunt ceea ce sunt.O strofa dintr-o poezie.O lacrima de tristete si bucurie.Sunt aici dar sufletul meu traieste printre stele.Visele mele sunt ale sufletului meu.Corpul doar le intretine.Gandurile mele sunt mostenirea trecutului si al educatiei mele.Tot ce am strans pana acum e tot ce am mostenit de la strabunii mei.de la bunici si parinti.Sunt o apa care curge din munte si s-a varsat in Olt iar din Olt a urcat pe dealuri prin paduri spere un loc mirific unde eu mi-am trait copilaria cu bune si rele cu jicniri de la oameni si cu zambete de la ei cu multa ,multa suferinta a mamei mele...si a tatalui meu.Din toate acestea sunt eu Un ghem de pamant plin de viata...iar mai tarziu ma voi cobora in pamant iar dim mine se va hrani un liliac cu flori albastre.Sufletul meu se va ridica din nou la stele iar eu voi citi din cand in cand din zambetele voastre cuvintele din versurile mele.
7 poezii, 0 proze
LLorelei
M-am nascut intr-o minunata zi de Mai, rezultat al dragosetei pentru iubire, dintr-un muntean de pe plaiurile dulcei Bucovine si o floare de la ses, intr-un cartier din Bucuresti. Cautatoare a fascinantului si neobisnuitului, dorind libertate in miscari si gandire…..au fost elementele cu care parintii mei au inteles ca trebuie sa ma incurajeze. In timp, am invatat sa traiesc fiecare clipa, s-o pretuiesc, s-o simt. Am invatat sa traiesc frumos, sa iubesc dragostea pentru iubire, sa daruiesc din ce am, sa nu-mi pierd credinta in oameni si speranta chiar daca Lectiile de Viata pe care le-am primit au fost, uneori, destul de dure si mai am de invatat multe. Imi place sa-mi astern pe hartie gandurile, impresiile, dorintele…..ma iubesc pentru ca exist si iubesc Viata in aceasi masura. Am avut o copilarie fantastica, am invatat sa iubesc si am cunoscut natura in toata splendoarea ei, m-am contopit cu ea sub toate formele, am simtit-o cu fiecare fibra a trupului. Din 1987 lucrez in Ministerul...
14 poezii, 0 proze
Oamenii mei
de Lory Cristea
De ce să vorbesc dacă nimeni nu-mi cere? M-ați pune la colțuri cu ochii legați În șoaptă să spun dacă am vreo părere Pe care, cu grijă, o etichetați. Dar voi sunteți oamenii mei făr-de care N-aș...
oameni și oamenii mei
de Silvia Bitere
silențioasă ca un drac, urcam pe trepte cu norii în spinare, munții și munții mei, niște furnici dintre cele mai harnice, mă priveau așa înalți îmi venea să mă duc, coraline, să mă tot duc departe,...
Inima dintotdeauna. Amintiri despre oamenii mei de zăpadă
de Luminita Suse
au părăsit lumea pentru câmpuri mai albe unul câte unul s-au scufundat în viscole verzi brațele mele prea fragile să le cuprindă ultima suflare neavând suficient frig în inima de copil nerăbdătoare...
oamenii humă
de Ela Solan
oamenii humă oamenii mei vorbesc despre universuri îngrămădite într-o ciurdă departe de mâinile lor culorile vii desenează tablouri pe care ei nu le visează oameni-aceștia culegători de tăceri ascund...
Oamenii Spitalelor
de bodea emil felician
Lucrez într-un spital... cu oameni. Cu oameni sănătoși și bolnavi. Cu cei sănătoși mă joc, pe cei bolnavi îi cred. Într-un anume fel sunt un șaman. Șamanul din mine știe! El iubește, ucide și iartă....
if I ever forget
de Alina Manole
oamenii mei ființele mele ei sunt dumnezeul meu zilnic și astfel dumnezeul meu poartă blană, urechi ascuțite și vine în brațele mele de-mi lasă acolo, preț de o clipă iubirea, un purice și câteva...
tu fără de care nu puteam să adorm
de Adriana Giurcă
* de ieri ploaia se plimbă prin mine oamenii mei tac adăpostiți în umbrele lor bărbatul meu a rămas acasă mâine va fi ud până la inimă ** de azi îmi plac suprafețele dure scoarța de copac pereții...
first mile
de Daniela Bîrzu
În drumul spre casă trec oamenii mei, Þevile de eșapament încep Să ne umple plămânii și mama îi spune tatei. Dacă ninge acum Cred că Așa o să ningă Până la sfârșit Și drumurile se rup Se desfac în...
epigramă 0001
de Anton Potche
șefilor mai mititei le place să vorbească de „oamenii mei“ parcă le-ar fi odrasle
pretutindeni
de Dana Marinescu
oamenii sunt asemeni ciorapilor de lână pe care-i port la 24 de grade cu o rochie roșie de in fără mâneci da, oamenii sunt așa galbeni cu petice de albastru inchis pe vârf, călcâi și locul unde se...