"Oamenii care au învins lacrimile..." – 20227 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
DADanila Adriana
M-am nascut intr-un oras mic insa farmecul pe care l-am descoperit dincolo de zidurile aparent goale si de raceala resimtita la tot pasul in aer m-au indemnat sa caut alte culmi in a mi defini propria existenta si astfel mi am creat un nou univers.Arta....singura care poate vorbi chiar si atunci cand autorul nu mai e, mi a intins fragila sa mana si asa m am redescoperit pe mine,pe cea din launtrul meu.Ma plimb alene intre oameni stiind ca trupul imi poate fi intemnitat intr-o lume cruda ce doar judeca insa sufletul e liber sa zboare unde vrea!Desenand prin aer folosindu ma de cuvinte am realizat o serie de poezii(modeste,arta cred eu se masoara in sentimente,in ceea ce vrei sa transmiti,forma in care o faci nu este atat de importanta atat timp cat este originala)si cateva articole in proza. Atunci cand nu gasesti in cei de langa tine un sprijin,atunci cand cerul a fost sters cu o radiera si toate culorile vii au disparut,atunci ai nevoie de un prieten.Si daca el nu exista...atunci...
4 poezii, 0 proze
SDSanda Daniela
Scriu poeme pentru sufletul meu și simt că prin ele mă eliberez. Astfel, scriind,îmi exteriorizez avalanța de sentimente. Lucrurile care mă inspiră sunt minunile cu care viața ne întâmpină zi de zi, iubirea, prietenia, natura și oamenii care au știut să lase în urma lor lucruri memorabile care să ajute omenirea în progresul ei.
21 poezii, 0 proze
Rosu Alina
sunt nascuta intr-o f frumoasa seara de mai intr-o peroada cand timpul avea f mare rabdare cu oamenii si cand parintii mei isi doreau cu disperare o fetita .o data cu nasterea mea trandafirii albastri si-au scuturat petalele moi peste trista patura a amintirilor.cu trecerea timpului in locul trandafirilor albastri au rasarit niste trandafiri rosii dupa care au rasarit tot mai multi trandafiri albi care au rezistat pana azi.
1 poezii, 0 proze
LRLupu Radu
Prin voia Domnului, în seara zilei de 16 decembrie a anului 1977, am privit în jurul meu. Era primul meu pas în viața aceasta. Ca un Părinte plin de iubire, Domnul m-a însoțit de-alungul pașilor mei, ajutându-mă să cresc. să prind rădăcini, să fiu mai înțelept decât ieri și mai puțin înțelept decât mâine. Pe la vârsta de zece ani am simțit nevoia să nasc cuvinte, nevoie ce nu m-a părăsit nici în prezent. Nu de mult, când Domnul a bătut la ușa mea, această nevoie s-a reorientat, astfel încât am decis să-mi dedic cuvintele trecătoare Cuvântului Veșnic. Sunt student la Facultatea de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Socială. Am ales această cale spre a lupta pentru cei pe care oamenii i-au părăsit. În final, multe cuvinte aș putea așterne, dar nici un cuvânt nu ar putea să mă descrie, să mă picteze așa cum sunt.Descoperiți-mă printre rânduri, în poveștiile mele.
3 poezii, 0 proze
NDnicolau george daniel
Nascut in Bucuresti, 1976, absolvent al Colegiului Universitar de Birotica (2001), am ales domeniul managementului resurselor umane, adica un mediu in care ma simt cel mai bine, in care emotiile oamenilor nu sunt mereu cenzurate. Sunt casatorit si am in prezent o fetita care imi lumineaza viata. Poate copiii nostrii vor stii sa duca mai departe traditia pasiunii pentru romantism, pentru visul frumos al inteligentei, pentru ca noi romanii, indiferent cat de hoti si de vicleni suntem considerati, am fost si vom fi mereu mai aproape de D-zeu prin caldura sufleteasca si prin pasiunea cu care stim sa iubim. Sper ca viata sa imi permita sa compun texte care sa ajuta oamenii sa intre intr-o lume ideala, sau macar sa imbratiseze intr-un mod ideal toate sentimentele si trairile pe care m-au incercat si pe mine.
19 poezii, 0 proze
Aanima
"Mai știi cum te numeam pe-atunci? Icoană cu picioare lungi, Veneai pe rîu sau rîu erai, Curgeai în mine pînă-n rai. Cu limba preschimbata-n bici Vanai pe coapsa iepuri mici" Economist. Scriu pasionat si accidental, fara pretentie de forma, liric si cu obsesia ritmului. Datorez www.poezie.ro oamenii, increderea si energia pe care mi-au dat-o la inceput de drum. obtin aproape orice imi pun in minte nu ma mai apropii de oameni ca le fac rau.
20 poezii, 0 proze
JM
Vor langer Zeit bin ich in Caransebes geboren. Als Jugendliche habe ich cenaclu literar in caransebes besucht. Die Menschen dort (u.a. Sorin Solaris Olariu) haben mein Leben verändert. 1998-2000- Studium der Jurnalistik an der UNI West in Temeschburg. Ich lebe seit Juni 2000 in Deutschland. 2001 bis 2005 habe ich an der Georg-Simon-Ohm Fachhochschule Diplom Sozialpädagogik studiert. 2005-2006 habe ich als educational technician in einer amerikanischer Kaserne gearbeitet. Seit 2006 arbeite ich als Diplom-Sozialpädagogin (FH) in einer Seniorenresidenz. Cu mult timp in urma m-am nascut in Caransebes. Cenaclul literar la care am mers in liceu si oamenii de la care am invatat sa scriu (printre care Sorin Solaris Olariu)mi-au schimbat viata. Dupa 2 ani de studiu de jurnalistica in timisoara, plecata in germania, unde a urmat studiu de pedagogie sociala. In prezent lucrez ca pedagog social intr-o resedinta de seniori.
5 poezii, 0 proze
Zou Difan
nascut la 5 mai 1917, in provincia Hubei, judetul Tianmen (in traducere Poarta cerului). A debutat in 1936 cu poemele narative Cei care fac sicrie si Oamenii lipsiti de aripi. Au urmat volumele La poarta cerului si fabrica de lemne. Studii universitare in filologie si economie. A tradus poezie universala, inclusiv romaneasca.
5 poezii, 0 proze
AMApostu Mihaela
NU o sa insirui pe unde am fost si ce am facut. Pentru multi oameni a isi spune biografia e un lucru foarte simplu, mie mi-au luat 31 de ani ca sa pot raspunde la intrebarile, unde te-ai nascut?,cine sunt parintii tai? esti casatorit sau nu?, aveti copiii?, care e starea dvs. de sanatate?. Si inca nu am raspuns la toate intrebarile sau doar jumatati de raspuns. Cata munca si suferinta poate insemna sa aflii cine esti. Iar logoreea din scris se explica prin faptul ca eu nu vorbesc despre mine in viata de zi cu zi cu oamenii si toate cuvintele nerostite au iesit intr-o logoree in poezie, pentru ca nu am facut lucrul asta de ani de zile.... Semnele de punctuatie atat de multe, is pentru toate sentimentele, simtamintele, trairile, exprimarile care nu le-am exprimat poate nici macar la nivelul limbajului trupului. Iar cuvantul "cur" nu mi-a placut niciodata cum suna. Viata mea a fost plina de contradictii, de lucruri, intamplari pe care nu am reusit sa le inteleg, sau le dau un sens. Si...
12 poezii, 0 proze
ATAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
Oamenii care au învins lacrimile...
de Oana Izbașa
Vreau să vorbesc cu oamenii care au învins lacrimile. Vreau să îi ating... să îi vad pe cei pe care i-a durut atât de tare încât nu au mai putut... atât de tare încât și-au mușcat buza până la sânge...
Frontiere
de Irina Enea
A fost o toamnă aspră pe la noi în anul acela! Toți oamenii au crezut că nu vor putea depăși acele luni în care văzduhul sur a fost biciuit de ploile reci și de vântul de la miazănoapte. Întreaga...
Pe aici fericirea nu trece
de Elena Simona Popescu
Străzile zac prăbușite sub ape grele. Pământul înecat tace într-un moment de reculegere eșuat. Mulți îngeri au fugit din calea apelor. Câțiva, gârboviți, plâng ghemuiți pe la porți, alături de...
Scrisoarea unei mame
de Mazen Rifai
Au trecut nouăsprezece ani de la căsătoria mea. Nouăsprezece primăveri din vârsta fiicei mele Sara. Nouăsprezece ani de când sunt departe de ea. Cu câteva zile înainte de cea de-a nouăsprezecea...
O gropicică în terenul de fotbal
de Cristi Constantin
Sunt puține amintiri pe care să le am de la vârsta când totul era magic și frumos... Prima mea amintire este pe la 2 ani și ceva, pe vremea când trăia tata. Eram la mare cu el și cu mama... Chiar...
scoala de ingeri nu exista
de Nicolae Tudor
Aflu din prefața cărții “Scoala de îngeri”că autorul ei, Stefan Dima, la 18 ani “nu mai avea o lume de câștigat, ci doar una de urăt”. Au trecut de 2 ori încă 18, iar el povestește ca și cum s-a...
Copii fură acadele din visele lor
de Emil Tudorache
Copii fură acadele din visele lor, plescăind în somnul dulce, buză peste buză, straturile de suferință! Si tot ce-i tradează ca e fantasmă sunt lacrimile dulci ce cad ca o răsfățare sinistră pe...
Aproapelui cu ură XIII
de mihai traista
După ce Dumitru Iufurko plecă cu trăsura împreună cu profesorul Stănescu, Petru Klontz nu avea nici un chef să-l conducă până la casa Annei Surduc, iar profesorul Lupu, studenții și toți cei ai casei...
Orașul câinilor - Capitolul V
de Tudose Dragos
Un vis o trezise în mijlocul nopții. Acum, stând pe marginea patului și frecându-se la ochi, nu-și mai amintea decât sfârșitul visului. Se făcea că o pasăre mare și neagră se așezase pe muchia de la...
Caiete
de Albert Camus
Ducem o viață greu de trăit. Nu izbutim să adaptăm întotdeauna actele noastre cu viziunea pe care o avem despre lucruri. (Și culoarea destinului meu, tocmai când cred c-o întrezăresc ea și dispare...