"O logică a pietrei" – 22686 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
imaginea_conventiei
O fenomenologie a imaginii si a eului
de sophie polansky
a-b-c
Doua entitati diferite printr-o singura lege
de jkloungsuh

istorie
istoria, așa cum o văd eu
de sunet1
critica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
Bucelea Radu
Scurte constatari autobiografice Mi-am inceput existenta oficiala pe coasta Marii Negre (municipiul Constanta) prin Brumarul lui 1981. In prezent ma puteti gasi ceva mai la sud, in Eforie. Folosind o logica pur obiectiva, vectoriala, imi apreciez existenta ca pe o continua cautare, adaptare, transformare, devenire. Umanizand in individual, in particular, in traire (a mea sau a altora), in sentiment (simtit, resimtit, uneori chiar nesimtit...) ma refugiez in textele prezentate aici (prin amabilitatea colectivului poezie.ro) dar si la alte coordonate on-line. Toate cele bune voua, Bucelea Radu
6 poezii, 0 proze
Ștefan Ioanid
S-a născut la 18 aprilie 1949 - Brașov Pseudonim S. Cioacă A debutat în revista \"Astra\"(1966) A publicat: Cuvîntul unic(ed.Albatros,1976) Mersul pe ape(ed.Albatros,1980) Al doilea vis în Pădurea de Cedri(Cartea Românească, 1986) Prolegomenele morții(Cartea Românească, 1998) Jurnal cu Anselmus(ed.Pideia, 2005) "Spirit laconic și ludic, Ștefan Ioanid încearcă în poezia sa o pătrundere dinspre real în posibil, în virtual, în ceea ce este opus „realizatului”, iar ultimul său volum de poeme, Subteranele Fundației (Paideia, București, 2008), nu dezminte această constatare. Realul dispare în irealitate, se contopește cu aceasta –o nostalgie a originilor, a acelui illo tempore în care posibilitățile, doritoare de împlinire într-o realitate viitoare, coexistau. Și de ce nu ar fi așa, având în vedere faptul că, după cum ne-ar atenționa logica, posibilul precedă realul? Aș spune că poezia lui Ștefan Ioanid ar putea fi considerată, în ciuda aspectului ei diaristic (în mare parte titlurile...
1 poezii, 0 proze
Cosmin C. M.
Am decis sa dau glas chemarii de a arunca intr-adevar cateva cuvinte despre mine. Viata mea este relativ banala, nimic deosebit fata de mii sau milioane de alti oameni. Copilaria a decurs in imaginatia si entuziasmul prieteniei, a strictetii impuse de parinti sau bunici si in vremurile bombardamentului cultural media post revolutionist. Si totusi, cand aveam vreo 14 ani, am pus mana pe o carte - obisnuiam sa mai citesc cate ceva. Cartea se numea Dune si e oarecum faimoasa. A avut un impact imens asupra conceptiilor mele si mai ales asupra preconceptiilor. A fost momentul in care am incetat sa mai cred tot ceea ce mi se spune daca eu nu concluzionez, pe baza logica sau fizica, acelasi rezultat. Am inceput sa-mi pun intrebari, intrebari care, in viziunea mea, erau esentiale: ce sunt? incotro ma indrept? ce imi doresc? ce este dumnezeu? ce este viata? ce este un deja-vu?... Totul s-a schimbat si s-a metamorfozat intr-o opinie solida a universului inconjurator... in timp desigur... mi-au...
12 poezii, 0 proze
OANA MARTIN
Cum aș putea să mă caracterizez? o gândire extraordinar de complexa cu o memorie fugitivă. Sincer? Mă bufnește râsul doar când scriu aceste rânduri,dapăi să mai le și citesc?!! Mă amuză să mă caracterizez singură în nenumărate feluri, să mă auto-analizez,deși iau foc dacă cineva încearcă să mă caracterizeze negativ. Cine ar putea răzbate substraturile conștiinței mele pentru a mă caracteriza într-un mod cât de cât fidel? Sincer, nu cred că e cineva care măcar să se gândească la asta și cu atât mai puțin să se auto-determine să o facă! E ciudat câte moduri și metode de a gândi ascunde subconștientul gândirii umane. Sau firea umană o face în mod conștient? Iată ceva la care merită să mă gândesc, deși în zadar aș face-o, deoarece nu sunt psiholog pentru a mă putea determina să ajung la o concluzie cât de cât corectă și logică. Acum mă întreb: CE SUNT EU? răspusul e cât se poate de simplu, însă mai mult sau mai puțin elucidator: sunt un bob de muștar într-un univers de argint în continuă...
10 poezii, 0 proze
Murilo Mendez
Murilor Mendez este un poet brazilian născut în 1901. Orfan de mamă de la o vârstă foarte fraged, Murilo are o adolescentă tumultoasă și instabilă. Antifascist convins, prieten al oponenților regimului Salazar din Portugalia și al republicanilor spanioli. A fost notar și inspector școlar. Poezie golită de orice logică. În poezie sa, se remarcă confuzia timpurilor, a planurilor și a formelor, originalitatea, interacțiunea dintre imaginile abstracte și concrete, o atmosferă halucinantă cu tonuri confesionale. A încetat din viață în 1975. *** Murilo Mendes (born May 13, 1901 in Juiz de Fora, Minas Gerais, - died in Lisbon on August 13, 1975) was an exponent of Modernist poetry in Brazil. He lived in Europe twice and died in Lisbon. His greatest connection in Europe though was to Rome. He converted to Catholicism in 1934 and much of his works deal with tensions arising from his faith. Partial bibliography Poemas (1930) Restauração da poesia em Cristo (1934) A poesia em pânico (1937)...
8 poezii, 0 proze
Aristotel
Aristotel (Greacă: Αριστοτέλης) (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice. Deși Platon a pus bazele filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa. Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraș din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea și bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa,...
1 poezii, 0 proze
Vladutu Catalin Marian
Nascut in Craiova intr-o zi de vara a anului 1980, si bineinteles intr-o zi de sarbatoare, adica iunie 24 Sanzienele sau Dragaica, mi-am continuat existenta, logic, facand tampenii si jucandu-ma pana cand am fost dus la o institutie numita "Scoala generala cu clasele I-VIII" nr.18, Craiova, Dolj. Am continuat-o cu un liceu de profil sanitar pentru autoturisme (auto),si dupa am continuat intr-o Scoala Postliceala Sanitara, pentru oameni de data asta, pe profil de radiologie. Pe acest profil, de asistent medical radiolog, lucrez actualmente (de 7 ani si sper ca pana la pensie!) intr-un spital din Craiova. Intre timp, de plictiseala si acaparat de zborul mustelor in timpul orelor de curs, am terminat Facultatea de Fizica la Universitatea din Craiova. Momentan scriu, tot de placere sau de plictiseala, aceste "poezioare" legate de viata de zi cu zi a cel putin 99,99% dintre noi. Cu respect, Catalin Marian Vladutu
5 poezii, 0 proze
petra
Încerc a găsi un sens pentru tot,deși observ ,pe secundă ce trece, că frumusețea pură nu trebuie și nici nu se lasă a fi căutată de sens, formă, culoare, origine, standarde cunoscute.Atunci când nu îl găsesc ,o explicație personală și proprie va lua locul uneia logice.E un reflex firesc și necondiționat,pe care îl deținem cu toții. Nu-mi doresc a schimba cititorii, sper doar a le pune piedică, pentru a se împletici în impresii,opinii și idei și a cădea pe gânduri.
3 poezii, 0 proze
Marta Petreu
Marta Petreu -- este pseudonimul literar al Rodicăi Marta Vartic -- (n. 14 martie 1955), profesor de filosofie la Universitatea din Cluj, editor, eseist și poet român. S-a format în ambianța intelectuală a mișcării literare Echinox, de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj. Profesor de istoria filosofiei românești la Universitatea „Babeș-Bolyai“ și redactor-șef (din 1990) al revistei Apostrof, publicație mensuală editată de Uniunea Scriitorilor din România și de Fundația Culturală Apostrof. Doctor în filosofie al Universității din București, cu lucrarea Valențele estetice ale anamorfozei logice (1992). Poezie Aduceți verbele (1981) Dimineața tinerelor doamne (1983) Loc psihic (1991) Poeme nerușinate (1993) Cartea mîniei (1997) Apocalipsa după Marta (1999) Falanga (2001) Scara lui Iacob (2006) O culegere lirică, Poèmes sans vergogne, i-a apărut în 2005 în Franța, la Editura „Le Temps qu’il Fait“. Eseist și istoric al filosofiei românești Teze neterminate, București, Ed. Cartea...
25 poezii, 0 proze
Galita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
O logică a pietrei
de Ștefan Petrea
În amputări de mâini și de picioare Ce îmi rămâne brează-i doar aripa Să zboare către Cer cât cere clipa Căzând apoi în vise de fecioare. Ca Zburător, nu mă întrec cu pripa Și mângâi miezul lor plin...
Spații și porți
de Marius Marian Șolea
Spații și porți Să știu tăcerea solidificată a pietrei, să știu acea tăcere de la începuturile lumii sau de la începutul meu și să mai am și logica naturii..., doar lacrimi mi-ar mai trebui. nu-mi...
Confortul de a fi crestin
de Remus Cretan
Trebuia sa fiu liber sa vad... In sfarsit, acum sunt liber si vad cazand in mine, ca picurii, toate orele albastre. Si mai e doar un pas pana sa mi se scrie paginile cu azur in ochi, pleoapele tinand...
ziceri
de Anisoara Iordache
enclave într-un abis al tăcerii strigăte mute descojite de căldură înțeapă obrazul ici-colo umbre se zbat să rupă un lanț nevăzut de cazne cerul ca o pelerină căzută de pe umeri * i-a spus de mai...
Sacrul și profanul (3)
de Mircea Eliade
CAPITOLUL III SACRALITATEA NATURII ȘI RELIGIA COSMICÃ Natura nu este niciodată pentru omul religios exclusiv „naturală“, ci încărcată cu o valoare religioasă. Nu este un lucru de mirare, de vreme ce...
Secvență de coșmar
de Valentin Boeru
Pașii pe dalele reci vibrează a căutare. Șovăielnici testează, parcă , soliditatea pietrei. Se apropie pentru a se îndepărta la fel de nesiguri. Par că aparțin cuiva neobișnuit cu spațiul...
