"Nu acela e capătul" – 21946 rezultate
0.02 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
Clubul Poeților Dispăruți
Interviuri virtuale cu scriitori și oameni de cultură. Răspunsurile nu sunt imaginate, ci sunt rezultate din prelucrări realizate cu ajutorul inteligenței articiale asupra operelor acestora și asupra informațiilor cunoscute despre ei.
de Radu Herinean
DCDiaconescu Marius Catalin
Am terminat liceul în 1987 și Literele la Universitatea din București, în 2002. În 1990 am făcut corectură la unul din primele ziare cu adevărat libere - Observator (București). Am încercat diferite joburi, mai ales în studenție, chiar și o afacere proprie și mi-au trebuit 5 ani ca să mă conving că nu sunt acela care să facă sau să agonisească bani. După 2000 am oscilat între munca la catedră (profesor de română și franceză) și jurnalistică. În prezent sunt redactor la ziarul ialomițean Impact. Din când în când mai „măzgălesc“ câte ceva, mai mult de sufletul meu. Nu mi-e foame de titluri și glorie.
24 poezii, 0 proze
Bragos Bucurenci
N-am gasir nicaieri o biografie completa. Ofer un articol din publicatia \"Jurnalul de Vest\": Dragos Bucurenci e genul acela de produs antipatic al societatii de consum: ambalajul îti spune ce contine, dar nici macar vînzatorul nu-ti poate spune la ce serveste. E fabricat în Bucuresti, a fost depozitat central (citeste Tineretului si nu comenta) pîna la vîrsta majoratului, cînd s-a trezit transferat în interes de familie pe linia de demarcatie dintre Rahova si Ferentari. Dupa patru ani de tatonari reciproce cu cartierul, cu toate ca a avut o relatie excelenta cu vecinii si o toleranta dumnezeiasca pentru manea, si-a aranjat un virament si a aterizat pe raftul de deasupra Cinematecii, pe strada Eforie. În prelucrarea materiei prime, s-au folosit doua licee de la care a chiulit copios si doua facultati plicticoase pe care le-a întrerupt. La controlul tehnic de calitate i s-au aplicat masinal etichetele spalacite: informatica, Sava, filosofie, stiinte politice. Ultimele doua, cu...
0 poezii, 0 proze
NMNetedu Silvia Maria
M-am aventurat inca de mica pe un taram ce inca mi-e necunoscut . Invat din mers si tind spre perfectiune . Citesc si caut in orice originalitate. Un regret : Acela de a nu-l fi descoperit pe domnul Octavian Paler mai devreme. O dorinta : Aceea de a-l intalni pe domnul Mircea Cartarescu pentru a-i strnge mana si a-i multumi pentru scrierile sale ce m-au inspirat si captivat.
13 poezii, 0 proze
IRINA
FIRESTE,SUNT UN BIET NEBUN... CAND LUMEA E CE ESTE TRAIESC CA IN POVESTE SI LA NIMICA NU SUNT BUN... FIRESTE,SUNT UN BIET NEBUN * IUBESC PE LOC,URASC INDATA... FATALITATEA MA APASA... * DAR ORICE SUNT,ASA CUM SUNT, TOT AM O MANGAIERE: E TAINICA PLACERE DE-A STI CA MERG CATRE MORMANT SI SUNT ACELA CARE SUNT (MACEDONSKI)
11 poezii, 0 proze
MKMiron Kiropol
s-a născut la 29 octombrie 1936 - București "Cuminte cititor îti promit ca aventurile acestea te vor lega nu numai de lumea terestra, ci nazdravan de lumea cealalta, daca vei avea rabdare sa le urmezi. Cred ca descrierea lor te va apropia de asemenea de scriitorul acestor rînduri ce te binecuvînteaza pe tine, dar mai ales pe acela care l-a împins în prapastia oraculara a scriiturii (Miron Kiropol)" Miron Kiropol e un capitol aparte al literaturii romane. Plecat demult din tara ("transfug" al comunistilor), dupa peregrinari prin Europa, stabilit in Franta si devenit poet de expresie franceza, nu-si tradeaza in nici una din limbile operei sale filonul orfic, viziunea esentiala despre om ca fiinta implicata in Dumnezeire, chiar daca balanta mantuire-decadere este rareori echilibrata. Evident, poezia lui Miron Kiropol e una a insistentelor raportări la lumea fizică, tensionată de reflectarea subiectului în oglinda oarbă a lucrurilor, care-i redă candoarea specifică, adică una lirică: "Mă...
5 poezii, 0 proze
FMFlorea Maria Mirabela
Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...
6 poezii, 0 proze
GCGalita Crina
De ce? Din argumente întemeiate în urma unor trepte parcurse unde factorul realitãții a îngradit specia întoarsa cãtre elementul pur, acela al conștientizãrii spațiului și timpului concret, proces posterior conștiinței invadata de amorf. De ce? Dintr-un impuls, dintr-o revoltã determinatã de un sistem exterior haotic . De ce? Nu dintr-un proces continuu, ci doar pentru o schimbare a metodelor, a paradigmelor. Pentru a transmite un cod lingvistic, singura modalitate de a coopera cu alte entitãți umane în sens generic. Cu precizarea: gândirea îmi este inseparabila de exprimare(știu... e "logic", "non-recomandabil", dar utilizabil... hmm, relativ "logic", oricum același vesnic și pur clișeu bazat pe un soi de empirism... ). Dintr-o dorințã: de a rãspandi zâmbete, de a mã detașa de abisuri, de "îngramadiri de contradicții", de a atinge cerul mai departe de limitat, mai aproape de înțeles... .
1 poezii, 0 proze
K&Kenzaburō Ōe
Laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Kenzaburō Ōe, născut la 31 ianuarie 1935, este un romancier japonez. Kenzaburō Ōe s-a născut în 1935 într-un orășel din pădurea insulei Shikoku. Familia sa e foarte veche și nimeni din clanul său nu a părăsit acele locuri ca să mergă la oraș. Femeile din clanul Oe jucau rolul unor povestitoare și i-au relatat legendele locului inclusive istoria unor mici revolte locale, petrecute în timpurile restaurație Meiji povești care aveau să-și pună amprenta asupra scrisului său.. aceste povestiri mitice pe care Oe le-a auzit din vremea când era doar un copil conțineau o viziune unică, specială asupra cosmosului și condiției umane. Al Doilea Război Mondial a izbucnit când Oe avea șase ani. Educația militaristă a pătruns în toate școlile iar Împăratul a devenit zeu și monarh în același timp. Pentru tânărul Oe, care învăța in acelasi timp miturile naționale și pe cele ale satului unde se născuse, de multe ori acestea două intrau în...
0 poezii, 0 proze
GAGeorge Asztalos
Crez artistic: „Altă caracteristică a tribului, e existența poeților. Unui ins, i se întîmplă să potrivească șase sau șapte cuvinte, îndeobște enigmatice. Nu se poate stăpînii și le strigă, în picioare, în mijlocul unui cerc alcătuit din vrăjitori și din mulțime, cu toții întinși pe jos. Dacă poemul nu-i stîrnește în niciun fel, nimic nu se petrece. Dacă, însă, cuvintele poetului îi tulbură, se îndepărtează toți de el, în tăcere, stăpîniți de o oroare sacră (under a holly dread). Simt că poetul este atins de spirit și nimeni nu-i va mai adresa o vorbă sau o privire, nici măcar propria-i mamă. Din clipa aceea el nu mai este om ci zeu și oricine poate să-l ucidă. Poetul, dacă mai apucă, își caută refugiu în nisipurile dinspre Nord” – J.L. Borges : Cartea de nisip Biografie: * Vine peste lume din Depresiunea Colinară Transilvană, zona Mureș, de la 06.04.1963 și pînă în prezent...poate chiar mai încolo *Debutează cu poezie la revista "Ambasador", în Tg.Mureș, în 1998. *Activist de cartier...
409 poezii, 0 proze
PANUTA ADRIAN
TRAIESC IN CAPITALA COMUNISTA DIN MIJLOCUL EUROPEI DAR TOTUSI IN AFARA EI, SUNT STUDENT MEDIC LA ANUL V, PINA IN CLASA XII TOT TIMPUL LIBER DACA NU ERAM BEAT SCRIAM POEZIE IAR DACA ERAM TOT SCRIAM ACUMA SCRIU NUMAI CAND E ZIUA PRIETENII MELE SAU ALTA ANiVERSARE POATE DEA ACEEA CA NU MA POT EXPIMA kLUMEA IN PROZA VEDETI SI DUPA CONTINUTUL BIOGRAFIEI.
2 poezii, 0 proze
Nu acela e capătul
de Daniel Gherasim
În orice caz, ajungi într-un moment în care privirea ți se întunecă și ți se pare că nu o mai poți scoate la capăt, ai impresia că ai devenit un copil cu adidașii rupți, cu genunchii plini de...
Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele
de Paul Pietraru
- Ştii ce mi-a plăcut? Ai băut o cafea cu mine. Ştii ce mă demotivează? Nu ştiu nimic despre tine. Ştii ce mă motivează? Eşti o femeie inteligentă, scrii într-o limbă română elegantă, corectă şi eşti...
Capătul lumii, sufletul
de florin caragiu
Volumul „Amintiri pentru tatăl meu” (Vinea, 2010), semnat de Radu Vancu, este, dincolo de toate, o carte tulburătoare. Părți din volum sunt reluări ale unor texte publicate în volumele „Biographia...
cartolină din orașul de ceară
de Dana Banu
am ajuns în orașul acela târziu păream atât de vie colorată și densă pantofii îmi străluceau în penumbra peronului fiecare fir de păr era prins cuminte în elasticul verde în buzunar câțiva lei o...
Arborele magic
de bancau andreea
Daiana fetita de 6 ani mergea singura prin padure.Ce cauta acolo,nimeni nu stia.Mergea si nu se abatea de la drum nici o secunda pana cand... -Buna fetito,ce cauti tu singura pe aici?o intreaba o...
Mogoșoaia - pe urmele domnițelor din vechime
de florina anghel
În primele momente nu știi ce urmează. O străduță liniștită de țară cu case cu oameni la poartă, care te petrec cu priviri curioase dar nu indiscrete. Apoi porțile mari de palat domnesc. Și intri în...
text cu votcă și ochi . un ochi.
de dan herciu
am dureri de stomac de la votca aia. capul crește. simt colțurile camerei cum îmi intră în nas . si gustul acela de var. acrișor. îmi vine să-mi iau zilele și să le dau degeaba discuția . de fapt...
Solilocuri(I)
de george geafir
. Pentru un pumn de arginți, mulți ar fi în stare să dea tot aurul țării! . Prin rațiune poți cunoaște lumea. Pe tine însuți mai puțin. . Grijile ne tot apasă, până ce nu ne mai pasă. . Lumea trebuie...