"Noi trecem râzând" – 20213 rezultate
0.02 secundeMeilisearchLiliana N Vasilcu
Se zice ca timpul trece.Timpul nu trece niciodata. Noi trecem prin timp.
9 poezii, 0 proze
Adriana Georgian
Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...
3 poezii, 0 proze
nicolae costel alin
Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)
78 poezii, 0 proze
Alina Cristea
Un viitor fictiv pe care il visam si care trece. Suntem doar noi, fara doar si poate. Acum, aici.. si-atat.
22 poezii, 0 proze
crisan gabriela
REZUMAT MESCHIN Rezumatul meu Privind in depàrtare /cum candida ninsoare , Se-asterne peste noi /purtìndu-ma ‘napoi, In timp...si ma-nspàimìnta ,/Tacerea ce se-‘mplìntà, Atunci ìn viata mea… Vad zari de catifea, /Si gìnduri sìngeroase, Cu degete paroase,/Pocnindu-mi ochii grei…/de lacrimi si tristete, si zìmbete razlete… _Reci mìmgìieri materne,/_Zàpada ce se-asterne,/ Si ploi ce o topesc… Barbati ce nu-i iubesc; Poi prietene perfide/ce linistea-mi ucide, si case de straini_ecouri de haini… Ce-aluneca pe-o scarà,/cu trepte ce-ntr-o doara / ma chinui sa le spal.. Si-apoi un tainic val,/de flori mirositoare Si dulci si tematoare;_Gradina ce-o iubeam_ Iar marul de la geam,,/cu crengile-agitate, de merele stricate/ce cad cu zgomot greu. Iar dupa, _ tatàl meu/ cu vocea lui blajina, si inima meschina…/strivindu-ne auzul… Vad parca troleibuzul/ ce trece iar si iara; Si-‘nfecta mea càmarà… Imi pare ca aud / Latrìnd cu glasul surd,/un cìine din gradina; O ploaie ce suspina/ìncet ìn viata mea...
10 poezii, 0 proze
Floarea Cărbune
Ma numesc Floarea, m-am nascut in binecuvântatul județ TR. Provin dintr-o familie de țărani filosofi, ador natura, anumiti oameni,iubesc viața și poezia ei.Cu fiecare zi ,care trece, incerc sa-i pătrund sensul și să-mi indeplinesc misiunea cu care am venit pe Pământ.Încerc să mă cunosc și să-i cunosc pe cei din jur.Mă refer la sinea superioara, scanteia divină din fiecare.Iubesc și respect manifestarea lui Dumnezeu. Încerc să comunic cu tot ceea ce mă înconjoară. Vă iubesc! Membru în Liga Scriitorilor din România - Urmează cursurile școlii generale din comuna natală; - Absolventă a Liceul teoretic din orașul Negrești, jud.Vaslui; - Am urmat cursurile Facultății de Filologie, Al.I.Cuza din Iași, secția română-franceză, cursuri fără frecvență; - Profesoară la Școala Generală Todirești și Școala Generală Dumeștii Noi-jud. Vaslui; - Am practicat sport de performanță, handbal și atletism-rezistență .Urmează cursurile de instructori sportivi, obținând calificarea de Instructor sportiv la...
161 poezii, 0 proze
Tiamat
M-am născut din cenușa revoluției, în scrumul încă fierbinte al comunismului, sub cele dintâi raze limpezi și blânde ale libertății. Trăiesc în semnul racului, mai mult înapoi decât înainte, sub zeci de regrete renasc în fiecare zi, mereu alta, cu noi vise împrăștiate într-o minte zăpăcită, mai dezechilibrată pe zi ce trece. Mi s-a spus că sunt idealistă. Mi s-a mai spus că pot reuși orice îmi propun. Eu îmi cânt mereu printre gânduri dorința de a-mi dori ceva. Și nu mai am răbdare deloc. În viitor sper să mă iubească lumea și să fiu cât mai puțin mediocră.
2 poezii, 0 proze
Ovidiu Manciu
In poezia mea, am incercat sa imbin magia din mahala cu raceala mecanismelor, sufletele mutilate cu miscarea monotona a utilajelor. Poezia mea nu e un strigat de eliberare, ci o constatare a senzatiei de claustrofobie care exista in fiecare dintre noi. Presiunea societatii devine tot mai puternica cu fiecare zi ce trece si consider ca e de datoria poetului sa o redea prin metafore intr-un mod original (nu neaparat placut) celui care citeste, in speranta ca o sa trezeasca anumite reactii emotive.
3 poezii, 0 proze
Constantin Ștefuriuc
(5.05.1946, Udești, Suceava – 1994, Suceava) „… un nostalgic fragil, cu himera adolescenței în priviri, un imagist volubil, cu ecouri romantice în auz, un liric suav, cu veleități amânate” – Laurențiu Ulici, în „România literară”, 25.01.1984. „Poezia …este expresia unui spirit genuin și iscoditor, naiv entuziasmat de miraculosul spectacol al lumii. De un imagism frenetic, versurile alcătuiesc un tablou antropomorfic, care impresionează prin asociațiile neașteptate, amintindu-l pe Ilarie Voronca…” („Literatura română contemporană”, vol.I, „Poezia”). Studii de ziaristică la București. Debutează cu poezie la ziarul „Zori noi” din Suceava. Colaborator la: „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Bucovina literară” etc. Plecat dintre noi înainte de vreme („Timpul trece,/te petrece,/dinspre leagăn,/înspre rece” - manuscris), Constantin Ștefuriuc și-a petrecut ultimele clipe într-un pat de spital, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Doctore, te rog, dă-mi o...
2 poezii, 0 proze
Mihaela Petre
am 37 de ani in care am inteles ca orice s-ar intampla viata trebuie traita
5 poezii, 0 proze
Noi trecem râzând
de Alex Vâlcu
Am mers cu voi prin noroi. Am înflorit aici, lângă voi. M-am luptat cu neajunsurile vieții, ca să-mi fie mie și urmașilor mei, mai bine. M-am bucurat când am învins. Încă mai am în suflet, focul...
Capra cu trei iezi
de Viorel Rotaru
Exploatând în special comicul de situație și în parte pe cel de limbaj, sceneta se adresează capacitaților interpretative ale elevilor de la sfarsitul ciclului gimnazial. Si parintilor acestora,...
dimineața începe întotdeauna
de Carmen Sorescu
dincolo de linia de sosire un tunel lung mlăștinos prin care trecem cu retina pe frunte tavanul a căzut peste noi fără zgomot pupilele s-au dilatat ca și cum am fi coborît scările la metrou direct...
femeia visurilor
de Dana Banu
îmi spunea tot timpul că lianele mor dacă nu au de ce să se agațe aproape îl credeam aproape mă vedeam acoperită de ele dreaptă și verde în istoria lumii înfrunzind îi priveam inima printre gene i-o...
Diavolul mă vizitează astă seară.
de Victor Potra
Diavolul mă vizitează astă seară. Mă-mpunge cu furca râzând – „Na, să mai zici că sunt o invenție!” – mă gâdilă de mor. „Ești neserios”, zic. „Așa vă distrați voi în Iad, gâdilați păcătoșii? Ceva...
Muchiile Pământului
de Andrei - Victor Constantinescu
Rotund e Pamântul și-nțeapă la muchii Când omul îi caută lama, Noi toți îl ciupim peste tot, ca păduchii Și Terra de mult ne-a prins teama ! Se scutur’ și munții, stârniți din adâncuri, Și marea...
Hanni, Panni și mai ales Randy!
de silviu dachin
Nu știu ce credeți voi despre povești, dar eu tocmai sunt pregătit să vă dovedesc că poveștile nu sunt simple plăsmuiri, că ele se întâmplă cu adevărat și că fără să fii anunțaț, povestea, asemeni...
Maria Magdalena
de Petre Anghel
Eu n-am mângâiat mâinile bărbaților, Nici brațele lor de oieri, negustori, niște jidovi care parfumat care coperit de năduf, miroseam uneori cărțile saducheilor fiindcă-i uram râzându-le-n nas că nu...
La izvorul binecuvântat
de Mahok Valeria
La izvorul binecuvântat -Bună ziua ! -Bună ziua ! ni s-a răspuns. -Mai are izvorul apă și pentru noi ? Am întrebat în glumă. -Da, cum să nu. -Are pentru toată lumea, răspunse un bărbat între două...
o alta Siberie
de Georgeta Benescu
Cantecul din zori ma uimeste, E inalt, si ardent, si mi-e scut, Vantul, rascolind se-nteteste... Perioada de zbucium sau rut... Cerbii albi pasc lumina sub stele, Iarba creste grabit printre nori, Nu...
