"Noaptea-mi vine lumina" – 20103 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
CEClaudia Eu
Sunt vie atunci când scriu poezie, Când mă-nfioară primul vers Cerându-mi să-i dau glas și sens. În rest sunt eu … mai mereu, Aceeași, neschimbată,eu, Cum mă știți … Necunoscuta x cam incomodă Banală în ecuația esențială, Paradoxal de importantă câteodată. Mă rătăcesc din când în când Prin noaptea îndoielii Mă dor tăcerile, Dar pot să râd, în fiecare zi, Vreau încă un miracol pe pamânt Și cred în strălucirea stelei mele.
16 poezii, 0 proze
ATAlbert Toderascu
ma alatur acestei lumi pe 22 februarie 1990 undeva pe la 3 noaptea. copilaria mi-o petrec in stuhulet un satuc mic , printre campii , dealuri si paduri. printre flori , pasarele si crucile din curtea Bisericii. scoala generala 1=4 o termin in satul natal apoi pentru 5-8 merg in satul alaturat Ranceni. la 14 ani merg la liceu , liceul teologic ortodox din Husi. facultatea de teologie la iasi unde si sunt acum in anul 2! briza artei m-a cuprins odata ce am citit primele poezii de Mihai Eminescu si cu primele basme populare invatate in scoala! peste gradinita am sarit deoarece am fost doar o singura zi si apoi nu am mai mers , deoarece mai vroiam sa prelungesc copilaria si oricum atunci mi se parea o pierdere de timp , cand padurea ma invata mult mai multe! actualmente sunt student, intru mai tot timpul in controverse cu profesorii , pentru ca nu sunt deschisi la concepte noi , la moduri noi de a percepe lumea! cidat e ca sunt singurul din anturaj care am o perceptie despre lume mai...
14 poezii, 0 proze
Ciuc virgil-Ioan
Sunt si vesel, sunt si trist, sunt romantik doar in scris ..sunt o parte dintr-un nor ..sau frigul rece-al zarilor ..sunt mangaierea noptilor de-amor .. Brunet ca noaptea noptilor Si focu-mi mistuie priviri Simt mangaierea mortilor iar oameni,doar dezamagiri... Viata...Este o necunoastere a normalitati..O inviere a necunoscutului..O dagoste nepriceputa...O melodie fara versuri....Nu te uita la imprejurari!Caci ele iti vor fi capcana...Zambeste!.Iubeste.Viseaza..Nimic nu te opreste...
4 poezii, 0 proze
Mihaela Ami
Am decis să iau un tren nou. Pleacă în noaptea aceasta la ora 12. Din Gara de Nord. Pleacă spre o nouă destinație. O călătorie care rebranduiește spiritul și reîmprospătează gândurile. Mi-am lăsat blogul vechi (gânduri-colorate) pentru un blog nou. Trenul de noapte este noul meu concept. Este schimbarea fără de care m-aș fi blocat. Alegeri în viață, cuvinte spuse și apoi regretate. Cuvinte spuse și apoi asumate. Întâlniri care te dau peste cap. Gânduri colorate care dăunează grav personalității. Amintiri pentru care lupți, trecutul care te definește și prezentul care te animează. Schimbările care te schimbă și te fac să creezi textele cu aceiași ușurință cu care scriai cândva. La mulți ani, România mea și călătorie plăcută blogului meu. Trenului de noapte. De ce noapte? Pentru că atunci am avut cele mai bune idei.
1 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
DADuta Ana-Maria
În urmă cu aproape zece ani am pus pixul în mână pentru a scrie o poezie pe o bucată de hârtie udată de lacrimi. Niciodată n-am uitat-o dar totuși niciodată nu mi-am dorit s-o fac publică. Dacă atunci am scris din instict, aproape involuntar, acum scriu când am timp liber, de multe ori noaptea, cufundată în gânduri și dorințe.
5 poezii, 0 proze
oprea carmen
ma dilat ma contract rad cu toti dinti si buzele se transforma in uragane sub umbra felinarelor. ma ascund de mine prin mine ciudata fire fabuleaza pe goliciunea treptelor in spirala.tot ce se intampla in varful picioarelor ma infioara.ma disec si autopsia ce m a ciopartit in romburi curbate in linia stramba dar atat de dreapta a orizontului ce mi rade in fata ziua si noaptea intreaga , autopsia s-a contaminat cu depresia fetei defecte.sunt frumoasa sau urata trista sau destrabalata nimic sau toate la un loc ,strabat valurile ce sunt strajuite de plusuri , pulsari maniace sau minusuri chinuitoare , dibace si ingrozitor de nevrozate , valurile peste sau sub normal ma traverseaza precum mersul trenurilor personale rapide accelerate la suprafata caci in adancimea haotica devin toate impersonale.se vede se aude se spune dar nu se stie cu siguranta...
1 poezii, 0 proze
IPilorian paunoiu
https://www.facebook.com/pages/Ilorian-Paunoiu/676881582388949 M-am născut în satul Meieni, comuna Popești, județul Vâlcea, pe Valea Luncavățului, aproape de Pădurea Cotoșmanei. Părinții mei, Păunoiu Constantin și Păunoiu Ioana, oameni gospodari, m-au crescut cu dragoste și într-un mod cu totul special; mama mea, care nu mai este - a decedat în 3 februarie 1999 - mi-a dat o educație religioasă bazată pe fundamentele Bisericii Ortodoxe. Acest lucru mi-a marcat viața și creația literară. Mama m-a adus pe lume în noaptea de 13 spre 14 decembrie - oficial în certificatul de naștere este înscrisă data de 14 decembrie - în anul de grație 1965. Bucuria ei de a mă fi adus în lume a fost umbrita în jurul vârstei de 7 ani, când o boala ciudată, o neputință de neînțeles, începea să-și facă apariția: la început cu febra musculară, apoi cu rămânerea în urmă la orele de educație fizică față de colegii de școală primară. A început de atunci calvarul existenței mele, calvar și mântuire totodată....
90 poezii, 0 proze
EMErnest Maftei
Ernest Maftei (* 6 martie 1920, Prăjești, județul Bacău ; † 19 octombrie 2006, București) a fost un actor român, epigramist și adept al Mișcării Legionare. S-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjești, lângă Bacău. La Școala Normală din Bacău a debutat cu versuri în revista Liliacul, editată împreună cu patru colegi. Deși a fost un prețuitor constant al farmecului feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. Fiul său Gheorghe (Gheorghiță) Maftei este un artist plastic cunoscut În noaptea de 21 decembrie1989participă, alături de tineretul român, la manifestația anticomunistă de la Piața Universității. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors: „În lutul greu din care am plecat / Am frământat simțire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Și jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câștigat. / Mi-e barba alba, încâlcită, roasă. /...
1 poezii, 0 proze
DCDaroczi Andrei Claudiu
M-am născut în anul Domnului 1984, în data de 3 a lunii noiembrie. Clasele primare le-am urmat în orașul Jibou, ( jud. Sălaj ), alături de cele gimnaziale, unde am avut rezultate bune la invătătură, în domeniile de interes pentru mine. Apoi din anul 2000 am frecventat Liceul Teoretic 'Ion Agârbiceanu ' din aceeași localitate, pe care l-am terminat în 2004. În prezent sunt student la Facultatea de Psihologie și Știinte Ale Educației din Cluj-Napoca. Părinții mei, tatăl profesor, iar mama inginer horticultor, m-au sprijinit mereu în domeniile mele de activitate, mai puțin unul: POEZIA, considerând că compusul poeziilor este o pierdere mare de timp pentru mine și practic am fost obligat de mine însumi, într-o oarecare măsură să lucrez pe ascuns la compusul lor, pentru a nu mi se atrage atenția că iarăși pierd timpul cu ele... lucram la ele noaptea de regulă, în pauzele de la școală, facultate etc. Am doi fratiori, care urmează liceul pe care l-am absolvit și eu acum ceva vreme. Am...
2 poezii, 0 proze
Noaptea-mi vine lumina
de Radu Mihai
Eu ma cred in mine numai, prin voi prin voi izbesc portretul meu, de Eu de Eu nu citesc pe Iov, din Voi din voi imi trag glasul scris, de mine de mine vibrand inaltul din voi din voi razand prin...
Poveste cu repetiţii
de Manolescu Gorun
Primele două apariţii Există un colț de lume unde timpul își ține respirația: grădina botanică, acel sanctuar verde unde zgomotele orașului mor în pământ, iar zilele se preling ca roua pe nervurile...
Levantul
de Mircea Cărtărescu
din cîntul al șaptelea [...] “De ce din umbra-mi ai fugit? De ce n-auzi chemarea-mi? În crângul vechi și liniștit Să vii o clipă baremi, Și lin al apei scânteiat Să-ți lunece pe pleoape-ți... În...
lumina abisului meu furat
de codrin antonovici
Lumina abisului meu furat sa-mi fie oare somnul amprenta hilara a unui demon plictisit de insusi existenta sa indiferenta astrelor noptii ce se rotesc misterios in adevarul vecilor rituri chemate...
Lumina nu este!
de Ciureanu Daniela Ana-Maria
Colegă de suferința cu propriile gânduri Zac într-o totală agonie suferind. Dospesc gândind la zile mai bune, Dar cred cu amar într-un viitor fără lumină. Dezastrul mă cheamă la el,încornoratul......
o lumină-nșelătoare
de lolita
o lumină-nșelătoare Peste găndurile mele, ai ucis ce-a fost frumos Dezlegându-ți totodată, amintirea unui Fost, Peste-altarul fericirii umbra grea ți-ai aplecat Și-ntre vieți, Schimnică frunză!...
La plecarea lui Marin Sorescu
de Adrian Păunescu
Si-mi vine sa plâng si sa strig, Putem linistiti înopta, Ducându-mi la frunte o mâna, Tacerea ne este deplina Se face teribil de frig, Si noaptea aceasta e grea, În literatura româna. Ca ni s-a mai...
Vreau...
de Buzoiu Flavia
Nu-mi vine sa cred ca sunt atat de aproape sa te vad! Imi doresc atat de mult si parca n-am nici o speranta... Oare...? Doamne cat mi-as dori sa fie cum vreau eu! Viata mea e atat de lipsita de sens...
nu știu, nu știu, nu știu...
de Ioan Postolache-Doljești
se-ngână ziua cu noaptea ca viața cu moartea la sfârșit de amurg privesc spre Ceahlău și nu știu unde se termină muntele și unde încep norii și mă întreb ca un hăbăuc cum sunt de mai sunt centurile...
poliloghia câinelui de cenușă
de Vasile Munteanu
de câte ori adorm deschid în beznă lumina ochi în ochi (aproape ipocrit): - te-ai pierdut? - m-am pierdut… - disperat? - fericit ca o barcă de aer pe mare; - ce te doare? - uimirea de a fi de-a simți...