Poezie

o lumină-nșelătoare

1 min lectură·21 noiembrie 2009

Mediu

o lumină-nșelătoare

Peste găndurile mele, ai ucis ce-a fost frumos

Dezlegându-ți totodată, amintirea unui Fost,

Peste-altarul fericirii umbra grea ți-ai aplecat

Și-ntre vieți, Schimnică frunză! Inutil te-am așteptat.

Noaptea-mi cade la fereastră c-o lumină-nșelătoare,

Cu un dor de-a ta iubire vine dimineața-n zare.

Neștirbită umbra nopții pleoapele mi le sărută,

Mă aruncă-n întregime pe sub bruma altoită...

Peste tainice cuvinte zburdă nepăsarea-n joc...

Vom străbate drumul iernii plini de griji și arși de foc,

Prin tăceri mistere-or curge, peste noi munți de granit

Când ne vom trezi, iubito? Duși de val la infinit?

Nemiloasă Crisalidă! Ochii tăi de soare-i văd

Ca și cum în mine-au leacul ultimului dans-prăpăd.

Descânt devenirea clipei între lacrimi și-n pocal...

Fost-aceea viața noastră... acum, totul e-n zadar.

Beau din vraja nopții golul, și-n pustiu sărut un ceas,

Îmi apostrofez secunda orbului care-am rămas,

Cu cerneala lumii, toată, drum de fum bătătoresc

Să îți las o amintire din pustiu nepământesc...

001.037

lolita. “o lumină-nșelătoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lolita-0020448/poezie/13915905/o-lumina-nselatoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.