"Noaptea luminau pietrele" – 20103 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
TDTraian Dorz
Literatura sensibilitatii religioase românesti a avut în poetul Traian Dorz una din vocile sale de o expresie cu totul aparte, am putea spune unica, prin profunzimea trairii religioase. Poetul a vazut lumina zilei în noaptea de Craciun a anului 1914, în catunul Râturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, în apropiere de Beius. Parintii sai, Constantin si Maria, erau buni gospodari si crestini respectati în sat pentru cinstea si vrednicia lor. Era unicul copil la parinti si, bineînteles, acestia voiau sa-l vada ajungând un bun gospodar la casa lui si un sprijin de nadejde la batrânete. Baiatul însa se simtea nascut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuta biblioteca a scolii primare si în aceea a bunului sau învatator, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor sapte clase, a intervenit ceva, un eveniment-cheie, în viata copilului Traian Dorz, care i-a schimbat traiectoria existentei sale. La examenul de încheiere a celor...
45 poezii, 0 proze
CAcorina addreea
ai cuvinte dulci...ma seduci...crezi ca merge asa..nu conteaza vb ......zimi orike beby...te inping usor in dormitor...stiu ca iti place asa...pas cu pas..eu ma las prinsa in vraja ta...mai putina lumina as vrea..lumanari...duar atingerea ta...toata noaptea voi fi duar a ta...stiu ca asta ai vrea...asta imi place tot ce faci...cu trupul tau ma acoperii.....ai vrea sa ma dezbraci..eu te las sa ma descoperi...te seduc..te alung...stiu ca iti place asa........toata noaptea eu sunt FANTEZIA TA...
2 poezii, 0 proze
MCMihaela Claudia Condrat
Din ce-am scris, o definitie: lucrurile se întâmplă pentru a se simplifica întâmplându-se viața nu are decât două încăperi printr-una trece ziua prin alta noaptea printre din când în când un cal bătrân un cartof e mai mult decât suficient dar o fântână blestemată mai puțin locul devine rău și trebuie schimbat o imagine poate urma unei zile pământul a-ngropat cerul soarele pesemne locuiește altundeva ca vorbirea oamenilor acestea două au ceva în comun de exemplu te pot orbi suferința însă e mereu trează ca lumina lămpii care se micșorează viața durează la fel pretutindeni șase zile a șaptea e pentru plecări și întoarceri toate se pot îngrămădi într-un cufăr zise calul torinez și se duse puțin să înnebunească ...
9 poezii, 0 proze
SAsiminiciuc andrei
Ma trezesc...deschid lent ochii....la dracu...inca sunt aici, prins in aceasta lume. Inca o zi intr-o lume de c***t inconjurat de oameni de c***t. Nu stiu pentru moment de ce ma mai deranjez sa ma ridic...oricum o sa ma intorc in pat in curand, oricum o sa vizes la dulcea inconstienta si la asternutul moale si calduros, toata ziua. E lumina, nu vreau sa fie lumina. Ma deranjeaza lumina. Trag jaluzele dar e in continuare la fel de alb in camera ...la naiba. Ar trebui sa mananc? neee.....ar trebui sa fac ceva? Da, trebuie sa merg la scoala dar Fuck school.....nu am chef de asta....nu am chef de nimica...cel putin nu acum....timpul trece.....telefonul incepe sa sune. Il ignor...poate inceteaza. Dupa 30 de secunde chiar inceteaza...Bine sper sa nu mai fiu deranjat azi...vreau sa vina noaptea si sa fie intuneric iar....
3 poezii, 0 proze
AIadriana ilin
"Mai bine o noapte eterna decat o zi fada,mai bine obscuritatea decat o lumina stearsa.."(E.Cioran) "We can do no great things,only small things with great love"(M.Teresa) Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe... Toti învatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar când traim nu putem învata nimic, fiindca nu traim în prezentul concret si viu, ci într-un viitor fad si îndepartat. (E.Cioran)
34 poezii, 0 proze
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
ATAlexandra Alb Tătar
~ n. 15 iulie 1981 ~ locuiește în Tg. Mureș ~ psihoterapeut/ profesor psiholog ~ licențiată a Facultății de Psihologie, Universitatea din București; Master în Psihodiagnostic, Consiliere și Psihoterapie; Formare în Psihoterapii cognitiv-comportamentale; Formare în Psihoterapie pozitivă ~ e-mail: alexandratatar@gmail.com * dă-mi un nume ce-a adormit într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte cum te caut esență de mult dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte ** aș fi o poveste fără sfârșit și toți ar cunoaște-o fără s-o citească o carte scorțoasă din care-ar cădea albastre petale de nu-mă-uita *** când te trezești în penumbra umană privește mâinile ce modelează chipul pseudooamenilor oamenii se cunosc după problemele pe care le sculptează dimensiunea forma spiritul singurul algoritm inalterabil cioplit doar din lumini **** suprarealitatea se pedepsește cu închisoare în demență e o infracțiune asupra minților ce nu au inocență nici înălțimea s-o atingă lărgimea s-o cuprindă lumina...
148 poezii, 0 proze
TMTara Mircea Marcel
Nascut noaptea. Student. 3. Romana-Engleza. Doua trei corzi rupte pe o chitara, cateva foi mazgalite pe un perete si o multime de prostii ce epuizeaza hardul, asa numite artistice.
1 poezii, 0 proze
NKnoemi kronstadt
ziua mea cade noaptea
6 poezii, 0 proze
Ioana Duta
Dar in noaptea cand voi atinge absolutul, Si voi fi chemarea, Ma voi stinge si eu O data cu lumanarea...
5 poezii, 0 proze
Noaptea luminau pietrele
de Laura Boletti
Erai o coajă fără nume. Noaptea spărgeam pietre. Credeam că îți descopăr lumina. Oh,embrionule! Cine te-a uitat printre ierburile astea înalte? Cine ți-a așezat cărările lângă ale mele? Nu mai sunt...
Zi-i de noapte
de Daniel Puia-Dumitrescu
Praf de aripi de inger presarat prin cimitire uitate de vreme, pietre prea colturoase ca sa incapa in luna, ciment batatorit acoperind pietrele, stafii rugandu-se sa se faca lumina din praf si stele...
Lebedei nr.21
de Marinescu Victor
Oamenii de atunci aveau palmele adânci, uneori copiii nu se vedeau dacă aveau timp. Băteai mingea pe o stradă lungă de la un capăt la altul fără să primești un răspuns. Rămas mai puțin printre...
scriu ce simt
de ispas florin ciprian
Ce e viata? Te-ai intrebat vreodata? Stiai ca pana sa vi tu eram doar o jumatate de certitudine intr-o mana a destinului? De fapt daca imi amintesc bine ai cazut intr-o zi de vara dintr-un nor...
În noaptea de ger
de Silviu Somesanu
În noaptea de ger crapă pietrele plângând sub pojghița de gheață din oasele drumului. Oameni mor pe undeva copiii sărmani la fel razele lunii sunt reci orașul e închis în sine ca moartea-n naștere....
pietrele Annei
de Nuta Craciun
dintre toate pietrele Annei cea mai grea este cea care urcă în zadar muntele când durerea face cărare prin noi nu mai trebuie să căutăm drumul trebuie doar să adăpăm ploaia din ochii lungi ai...
Lumina in pustiu
de Licsandru Madalina
Ultima stea a nopții a căzut în apa unui lac, atât de bătrân încât nimeni nu-i știa numele…Prima rază de soare străpunge plumbul norilor oglindindu-se în apele sale. Acum nu mai era întuneric! Exista...
pasarea phoenix
de ispas florin ciprian
Noaptea se topea sub lumina stelelor si ciobanul adormi cu capul pe bancheta.Toma se ridica incet atit cit sa vada ca din fata se iteau siluete care maturau intunericul cu lanternele.Iesi pe culoar...
Vis
de Roman Anamaria
noaptea trecută te-am visat se făcea că globul pământesc nu era mai mare decât cupola unei biserici iar noi eram așezați pe el undeva pe la tropice îmi spuneai despre noi ce distanță câți ani-lumină...
ueduri
de neculea corneliu
Sub privirea-mi pietrele se farama Pocnesc paduchi grasi de-a mea viata-ntre pleoape Pocnete seci... Cochilii cad in nisip,sangele meu furat curge ueduri Cam reci! In desertul gradina Ce...