"Nimic nu se poate întâmpla" – 20366 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
ICIna Simona Cirlan
Născută între iarnă și toamnă, între zi și noapte, pendulez mereu. De aici și dificultatea de a încropi o biografie. Nu am făcut nimic din ceea ce ar fi trebuit probabil să fac. Am avut însă șansa de a primi pe cărările sufletului, oameni minunați care mi-au deschis Uși înainte de a bate. Așa se face că, am început să public în cîteva reviste și pe diverse site-uri literare. Mi s-a întâmplat chiar un merituos loc trei la un concurs de proză scurtă desfășurat la Onești. Unul dintre criterii se referea la vârstă, păcat, dacă s-ar fi pus în discuție criteriul greutății poate aș fi înhățat premiul al doilea. Dacă mi se mai întâmplă vreo minune,în afară de faptul că trăiesc, promit să refac biografia. Nu mă iau niciodată în serios pentru că am învățat atât de târziu să râd. inacirlan@yahoo.com Pe varfuri printre blogarii: http://www.scaietina.com/
84 poezii, 0 proze
GAGeorge Asztalos
Crez artistic: „Altă caracteristică a tribului, e existența poeților. Unui ins, i se întîmplă să potrivească șase sau șapte cuvinte, îndeobște enigmatice. Nu se poate stăpînii și le strigă, în picioare, în mijlocul unui cerc alcătuit din vrăjitori și din mulțime, cu toții întinși pe jos. Dacă poemul nu-i stîrnește în niciun fel, nimic nu se petrece. Dacă, însă, cuvintele poetului îi tulbură, se îndepărtează toți de el, în tăcere, stăpîniți de o oroare sacră (under a holly dread). Simt că poetul este atins de spirit și nimeni nu-i va mai adresa o vorbă sau o privire, nici măcar propria-i mamă. Din clipa aceea el nu mai este om ci zeu și oricine poate să-l ucidă. Poetul, dacă mai apucă, își caută refugiu în nisipurile dinspre Nord” – J.L. Borges : Cartea de nisip Biografie: * Vine peste lume din Depresiunea Colinară Transilvană, zona Mureș, de la 06.04.1963 și pînă în prezent...poate chiar mai încolo *Debutează cu poezie la revista "Ambasador", în Tg.Mureș, în 1998. *Activist de cartier...
409 poezii, 0 proze
IIoana
Cum să fac să nu-mi iasă nimic complicat sau simplu?!Sunt un om mai mult decat normal, uneori prea normal.Acest lucru se poate observa atunci cand ma asez incomod intr-un fotoliu, si ma apuc sa citesc; atunci cand ma chinui sa prind ceva bun la tv, cand imi e frica de mine mai mult decat ar trebui...etc Imi e frica sa imbatranesc, as prefera sa sar direct la moarte, sa nu prind perioada in care ma vor napadi durerile si gandurile pesimiste. Din cauza simplitatii mele absurde, imi place sa cred ca nu am nimic iesit din comun.Doar alte pasiuni si anume: calatoriile, cititul, scrisul si muzica.
1 poezii, 0 proze
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
SOFRON CONSTANTIN
Născut în Comuna Borca Județul Neamț.Actual pensionar M.Ap.N și expert tehnic judiciar.Iubesc poezia și compun cu destulă ușurință texte literare de un nivel bun.Doresc ca o parte din poezii să fie publicate pentru a se bucura cît mai multă lume de gîndurile mele bune.Dacă activitatea se poate desfășura în sistem "parteneriat"nu am nimic împotrivă.
1 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
EBemanuela bunea
ce spun despre viatza?!absurd..dispret.cum e sa simti pe propria piele inutilitatea?cum e sa intrevezi mereu un final nefericit,nedem care sa tzi infraneze elanul..?cum e sa suferi?sa suferi pt nimic concret ..asa,intruna..degeaba..din panica.sa rizi scriind,stiind,crezind ca ai secretul.stiu ca e zadarnic.cine pierde? timpul ma omoara,putin ate putin..mai greu decat singuratatea...de ce?cum sa inteleg de ce?!mereu intrebari..intrebari fara raspunsuri..intrebari cu raspunsuri care genereaza alte intrebari..oare cum ajung la capat? nu voi reusi.nu pentru ca sunt pesimista ..ci idealista.nu voi reusi pentru ca n se poate
1 poezii, 0 proze
ANAndrei Naum
Andrei Naum (18 august 1875 - 18 august 1917) a fost un locotenent, poet și traducător român de origine aromână, tatăl consacratului poet suprarealist Gellu Naum. A murit în timpul bătăliei de la Mărășești, la doi ani după nașterea lui Gellu Naum. Puținele sale poezii au fost tipărite în 2 ediții postume: "Poesii postume" (Editura Viața românească, București, 1921) și "Poezii" (Casa Școalelor, București, 1944, cu prefață de I. Petrovici). I. Petrovici afirmă în prefața la "Poezii" că versurile sale ar fi meritat mai multă atenție la apariție și că în ele se poate distinge un interesant panteism/animism (trăsătură comună cu mult mai nonconformista poezie a lui Gellu Naum, de care Petrovici nu spune însă nimic, deși la data apariției Gellu Naum publicase deja câteva cărți).
1 poezii, 0 proze
EDEmil Dorian
Emil Dorian (1891-1956) s-a visat un inspirat poet și romancier. Dreptul la glorie și l-a cîștigat însă postum, printr-un extraordinar jurnal. Prima parte a acestuia, ce acoperă perioada 1937-1944, a văzut lumina tiparului la Editura Hasefer, în 1996. Lectura însemnărilor dezvăluie un scriitor de o sensibilitate particulară, o minte deosebit de lucidă și, mai ales, un spirit dornic să priceapă chiar și ceea ce nu poate fi înțeles: oroarea omenească. Căci oare ce sînt paginile sale dacă nu o oglindă a dezastrului politic, moral și social trăit de evreii din România în anii extremismului de dreapta? Document al supraviețuirii, un asemenea travaliu diaristic este și un exercițiu al vitalității memoriei. Și asta pentru că tot ce se pierde prin uitare își interzice dreptul la ființă: o moarte despre care nu se consemnează nimic încetează să mai fie extincția unui om, devenind o simplă dispariție biologică; o comunitate fără răbojul triumfurilor și suferințelor sale se autocondamnă la...
1 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Nimic nu se poate întâmpla
de Silviu Somesanu
Era atât de înțelept să mă retrag în cuvinte, eram un începător care învățasem economia, puneam mărimile în calcule de previziune care nu suportau abateri de influență. Normal totul trebuia să meargă...
Nu pot să mă sperii, nu pot sta liniștit
de Silviu Somesanu
Moartea scotocește în toată lumea, oamenii nu se lasă păcăliți, toți vor să trăiască mai mult, timpul cheamă viața în fiecare clipă. La întrebări sunt diverse variante de discutat și-i destul de greu...
adăpostul de zi/ adăpostul de noapte
de Dana Banu
știi cum îți spuneam Mutti nu-i nimic stai liniștit nu-i nimic nu-ți fie frică e doar o vulpe alergând prin zăpadă e doar o vulpe (știi cum îți spuneam Mutti râzând în hohote despre părul roșu al...
Steaua și credința
de Remus Cretan
Cand nu mi-a mai ramas nimic de spus, m-am intors de la lume cu fata spre stea. Si a trebuit sa ma schimb, sa nu mai cred in stingere. Asa am aflat cine sunt, am aflat ca- in esenta zilei ce vrea sa...
O mie nouă sute douăzeci și ceva
de Jorge Luis Borges
Hora astrelor nu e nesfârșită, Și tigrul este una dintre formele ce se întoarnă, Dar noi, departe de noroc și aventură, Ne credem surghiuniți într-un timp istovit, Timpul în care nu se poate întâmpla...
De ce doare adevărul?
de Vali Nițu
Nu știu dacă voi putea înțelege vreodată, de ce doare adevărul atunci când este spus „verde-n față” ? De ce oare supără adevărul? Poate nu voi înțelege niciodată, deși, dintotdeauna mi-am dorit acest...
Destinația finală (29)
de Helia Rimoga
Balul repetentului Silvia era măritată de trei luni și câteodată nu-i venea să creadă că are dreptul la atâta fericire. Imediat după cununie, plecaseră într-o scurtă călătorie de nuntă prin țară....
din necesitate
de Ioan Iulius Muraru
de fiecare dată îți revii- din necesitate ca să țâșnești într-un alt salt fără de alegere mortal- chiar dacă nu odată travestit în personajul acela burlesc care știe de fapt cum se vor sfârși...
La nymphette
de Cezar Ivănescu
! tânărul cu fața galbenă și cu gura mută a înțeles că nu are rost să mai schimbi vreo vorbă cu concetățenii lui fiindcă dacă-ntr-un fel ei i-au dăruit viața tot ei i-au dăruit și moartea și...
Bridge
de Cucu Constantin
Acum 3 ani (aproximativ) o parte importantă a vieții mele s-a închis. Probabil că oricui, la un moment dat, i se poate întâmpla ca porțiuni relevante ale vieții trecute să dispară, ca în jurul lor să...