O mie nouă sute douăzeci și ceva
Poezii - Editura Polirom, 2017
de Jorge Luis Borges(2021)
1 min lectură
Mediu
Hora astrelor nu e nesfârșită,
Și tigrul este una dintre formele ce se întoarnă,
Dar noi, departe de noroc și aventură,
Ne credem surghiuniți într-un timp istovit,
Timpul în care nu se poate întâmpla nimic.
Universul, tragicul univers, nu era aici
Și era nevoie să-l căutăm în trecut;
Eu urzeam o smerită mitologie de mahalale și cuțite,
Pe când Ricardo se gândea la văcarii lui.
Nu știam că viitorul avea să ne-aducă un trăsnet,
N-am presimțit rușinea, zavistia și cumplita noapte a Alianței;
Nimic nu ne putea face să bănuim că istoria argentiniană va ieși în stradă,
Istoria, indignarea, dragostea,
Mulțimile învolburate, numele orașului Cordoba,
Gustul realității și al incredibilului, grozăvia și mândria.
traducere - Andrei Ionescu
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Jorge Luis Borges
- Tip
- Poezie
- An
- 2021
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Jorge Luis Borges. “O mie nouă sute douăzeci și ceva.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/jorge-luis-borges/poezie/o-mie-noua-sute-douazeci-si-cevaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.