Căutare

Nu stiu ce mare lucru as putea sa spun despre mine. Am publicat prin ceva reviste in timpul liceului si intr-o antologie undeva prin 1999 care se numea "Melancolii la ore princiare". Au urmat apoi foarte multi ani in care nu am mai scris nimic si nu stiu daca pentru ca nu am mai putut sa scriu sau pentru ca nu am mai vrut sa scriu. Am luat-o de la inceput de un an aproape si inca mai am multe de invatat. Ii multumesc in primul rand domnului Constantin T. Ciubotaru care desi nu mi-a fost dascal mi-a transmis cumva ceva din dragostea dumnealui pentru scris.

33 poezii, 0 proze

Elena Cataramă

Multe-ar fi, dar nimic nu mai contează. Ego : Buna. Ma numesc Lucia. Am 20 de ani, sunt o fire calma si usor iritanta Am dus o viata de plastic. Am o inima imprumutata. Am promis c-o inapoiez, dar am dat de bine si mi-am otravit sufletul, din nefericire. Multe trepidatii. De moment. Zambet inabusit si acoperit cu o fata serioasa si discreta. Situatii de minut. Nimic mai mult. Falsuri. Recunosc. Am devenit o ipocrita care vinde zambete la pret redus si cultiva fericire doar de dragul dorintei de mai bine.

2 poezii, 0 proze

patraulea dragos

m-am nascut in targoviste( municipiul jud dambovita) si am crescut in satul dealu mare. locul preferat pe toata durata copilariei a fost satul bunicilor( nucet) acolo nimic nu mai conta, nici problemele familiale nici personale. pana in clasa a opta am in vatat la sc generala di buciumeni si am fost elev model, din clasa a 9 am inceput sa ma stric si asa am ramas. am absolvit(cu greu) liceul teoretic "nic titulescu" pucioasa acum sunt student la ase si la jurnalism. ce va urma nu stiu si nici nu vrea sa stiu

3 poezii, 0 proze

Vlad Fratila

M-am nascut recent, am avut vise si iluzii, am trait si am simtit, am vazut si am regretat, am auzit si am plans...si am impresia ca ascultand Bjork, chiar le-am vazut pe toate, si nu mai am nimic de vazut.

1 poezii, 0 proze

George Asztalos

Crez artistic: „Altă caracteristică a tribului, e existența poeților. Unui ins, i se întîmplă să potrivească șase sau șapte cuvinte, îndeobște enigmatice. Nu se poate stăpînii și le strigă, în picioare, în mijlocul unui cerc alcătuit din vrăjitori și din mulțime, cu toții întinși pe jos. Dacă poemul nu-i stîrnește în niciun fel, nimic nu se petrece. Dacă, însă, cuvintele poetului îi tulbură, se îndepărtează toți de el, în tăcere, stăpîniți de o oroare sacră (under a holly dread). Simt că poetul este atins de spirit și nimeni nu-i va mai adresa o vorbă sau o privire, nici măcar propria-i mamă. Din clipa aceea el nu mai este om ci zeu și oricine poate să-l ucidă. Poetul, dacă mai apucă, își caută refugiu în nisipurile dinspre Nord” – J.L. Borges : Cartea de nisip Biografie: * Vine peste lume din Depresiunea Colinară Transilvană, zona Mureș, de la 06.04.1963 și pînă în prezent...poate chiar mai încolo *Debutează cu poezie la revista "Ambasador", în Tg.Mureș, în 1998. *Activist de cartier...

409 poezii, 0 proze

Ioana Nastase

M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...

7 poezii, 0 proze

Lorena Popa

M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte. Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu...

36 poezii, 0 proze

Chwoika

mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...

1 poezii, 0 proze

Bebereche Andreea Cristina

Nu am mai publicat nimic pana acum, dar intentionez

1 poezii, 0 proze

Nimic nu mai am

de Emilia Dina

\" acum nimic nu mai am \",durerile sau spulberat o data cu magia neagra a vietii care lin se scurge parca impotriva mea...Masca de lut devenita scutul meu suprem a fost fisurata de blandetea ochilor...

Nimic nu mai e la fel

de Sabău Emilia

Abstract... Regăsesc aceași lume ca și ieri: același parc, aceași stradă, același bloc, același felinar și aceași lumânare care arde neâncetat... Vezi tu...însă eu...eu văd că toate sunt la fel, dar...

Nimic nu poate fi mai mult decât există

de Silviu Somesanu

La vreme de seară trec fluturii nopții se simt în aer arome exotice, femei nu mai sunt doar flori de mirese aburesc din talpa pământului adormit. Sunt minuni împrejur dar nu se vede niciuna, inima-mi...

nimic nu e întâmplător

de ioana negoescu

de la o vreme am început să tac. mi-am adunat toate gândurile sub piele am lăsat afară doar un pian cu clapele albe smulse de la o vreme tăcerea e ca o pubelă în care arunc întâmplările necuvenite...

Mai am un singur dor

de Viorel Ilisoi

Mai am un singur dor Nimic n-am lăsat deoparte din tot ce-a fost mai rău pentru mine. Am deschis cărări pentru moarte și uite că nu mai vine. Mă uit la mîinile mele și mi-e rușine. Nimic nu-s în...

Eu nu mai eram

de Oana

Treceam pe-o poteca ingusta si surda Nu simteam ploaia cum pica si uda Nu simteam vantul suierand la urechi Cand treceam trista pe aleile vechi. Eram mult plecata cu gandul Nu auzeam cum suiera...

nimic nu se termină niciodată. nu

de Helena Schmetterling

cu ce să încep? mărturisesc că pînă nu demult nu am încălzit aproape deloc la sînul meu vreo părere caldă despre mine însămi, mereu am murit de frică, față în față cu toate momentele cu intersecții...

nu mai citesc horoscopul

de ioana negoescu

nu mai citesc horoscopul. la știri ploile se amestecă mereu cu explozii și cu accidente mortale. ți se prezice un drum lung care nu duce nicăieri. sau duce altundeva. deci îți este totuna. ia-ți o...

nu inventez nimic

de ioana negoescu

încerc să-ți spun totul în cuvinte puține. fantastic ce ne mai grăbim să fim singuri. totul se pierde. nimic nu se transformă. după ce ai înțeles adevărul nu face nici cât o ceapă degerată. nu...

de când m-am născut respir mori de vânt

de andronache virgil-nicolae

de când m-am născut respir mori de vânt nu mai pot trăi în mine până și mineralul are viață proprie nimic nu se pierde totul se transformă un principiu uman spune că trebuie să arunci cârjele și să...