Poezie

Nimic nu mai e la fel

2 min lectură·14 august 2011

Mediu

Abstract...

Regăsesc aceași lume ca și ieri: același parc, aceași stradă, același bloc,

același felinar și aceași lumânare care arde neâncetat...

Vezi tu...însă eu...eu văd că toate sunt la fel,

dar totuși nu-s.

Nu sunt, pentru că eu, eu văd totul mai amar.

Copilul de la colț,

Vezi!

Nu mai e. A murit!

Am auzit că o mașină l-a călcat. De ce?

De ce acei ochi albaștrii au trebuit să moară?

De ce în fiecare zi mor mii de suflete? Mii de iluzii...și speranțe...

Acel șofer beat e-n fiecare dintre noi, căci nu-i vedem în drumul nostru pe ceilalți,

suntem prea amețiți de propria existență, de propriul destin.

De ce doi ochi albaștrii m-ar opri din drum?

De ce o viață seacă m-ar face să meditez?

Mie mi-e bine așa...

... Și vrei să spui că mint?

Nu, nu mint Bătrâne, lumea ta e în acest stadiu jalnic.

Așa suntem crescuți: să fim doar criminali: criminali de vise

sau sinucigași de speranțe.

De ce să alegem drumul mai lung spre fericire? Sau să așteptăm dimineața?

Nu e mai simplu... beți fiind să o luăm pe scurtătură, să ne afundăm în noapte?

Da, Bătrâne, asta suntem fiecare dintre noi...

Toți ucidem cel puțin doi ochi albaștrii...și nimic nu mai e la fel...

001.588

Sabău Emilia. “Nimic nu mai e la fel.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sabau-emilia/poezie/13986964/nimic-nu-mai-e-la-fel

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.