Poezie

Suspin de vară

1 min lectură·17 august 2012

Mediu

Și bate ceasul, bate ora trezirii noastre drag popor!

Purtat-am valu eternității într-un pribeag și știrb umor.

Mă plimb pe străzi, pe alei și bulevarde fără-a simți măcar o vină.

Toți sunt eroi în capul lor și poartă-n brațe doar lumină.

Se-aprinde-n mine mila și suspinul. Oameni buni!

Vedeara-ți și un mâine în acest azi cu-nșelăciuni.

Pe fețele asfaltului roiește existența, dar nu în sens biblic. Mă-ndoiesc,

Că cineva și-ar arunca averea doar pentru-n bine sufletesc.

Nu mai e loc de sentimente. Prin vitrine stau frumoasele păpuși,

Toți le adoră. Nimeni nu-și mai amintește de sufletele eroilor răpuși.

Cu vanitate se hrănește ziua și noaptea vanitate naște,

Pierduți pe-altarul vanității în ceasul ultim vom renaște?

Mă doare inima să mă-nchin în fața crucii ponegrite,

Trăim o eră fără vină și toți uităm că vom avea morminte.

E un sfârșit de zi cu soare, e un apus primordial,

Aprind din nou o lumânare și privesc cerul meu banal.

Un clopot bate-n cap de lume. Trezine-ar în eterniate,

Căci viața noastră-i ca o piatră la temelie de cetate.

001.505

Sabău Emilia. “Suspin de vară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sabau-emilia/poezie/14012748/suspin-de-vara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.