Poezie

Lumini și umbre

1 min lectură·14 aprilie 2012

Mediu

Lumini și umbre mă cuprind

Care e conturul ce mă pictează?

Demoni sau îngeri în mine aprind

Ce pictor oare mă visează?

Renasc al vremurilor val

Să șterg păcatul de pe urmă

Căci tu eși al realității portal

Și nici oceanul nu mă curmă.

Perfecțiunea-i pe Pământ

Ca ploaia aici, în lumea noastră,

Toți știu că-o vor, că-i legământ,

Dar nu-i decât o plângere cerească.

Lumini și umbre mă cuprind

Și îmi împletesc în suflet caldul,

Căci rațiunea nu-o mai prind

Și nu îmi mai pot vedea absurdul.

Renasc al vremurilor val

Să-mi simt trecutul prin vene

Căci lumea de-ar fi un oval

Și sufletul ar fi un vierme.

Perfecțiunea-i pe Pământ,

Ca și lumina-n lumea noastră,

Crezi că nu o vezi nicicând,

Dar ea e-n fața ta, o astră.

Lumini și umbre mă cuprind

Și mă pictează în culori reci.

Într-un tablou mă mai aprind

Și a lui voi fi în veci și-n veci.

001.506

Sabău Emilia. “Lumini și umbre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sabau-emilia/poezie/14005272/lumini-si-umbre

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.