Căutare

Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...

2 poezii, 0 proze

bodea emil felician

Eu sunt mereu prezentul și trecutul! Viitorul?!... deocamdată, să vă rămână vouă, celor care citiți! Nu-mi aparține!... după cum nu-mi aparține nici lumea asta, literară! Mă muncesc să devin om, învelind cuvântul, în așa fel, încât frumosul să se miște între demon și sfânt! Am scris mai demult că vreau să găsesc linia frântă și curbă, deoarece, linia dreaptă-continuă, o găsise Brâncuși. Adevăr vă spun! nu caut nimic cu adevărat !.... orișicât aș căuta, dau numai de mine, care după părerea unora și poate și a altora- nu sunt mare lucru! Am absolvit liceu, facultate, masterate și chiar păcatele unora, dar asta nu cred că are prea multă importantă. Oricât de mult mă străduiesc să mă accept, e adesea foarte greu să nu mă revolt!

710 poezii, 0 proze

Ioana caraian

Nimic din ce spun despre mine nu m-ar putea defini obiectiv...Și atunci incerc să mă regăsesc, să mă chem, să mă scriu.Poate mai frumos, mai trist, ori mai leneș.Poate scriu și despre tine…

3 poezii, 0 proze

Laura Botusan

Buna tuturor! Ma numesc Laura si am 17 ani.Sunt eleva in Colegiul National Gheorghe Lazar si pot spune cu tarie ca sunt mandra sa fiu ~ LAZARISTA ~ !! Cei din jur spun despre mine ca sunt o fire originala si creativa.Consider ca in viata,nimic nu poate fi de neatins,si de aceea mottoul meu este : DACA VREI CU ADEVARAT POTI! De mica pasiunea mea,a fost sa scriu si sa compun atat versuri cat in special proza.Sincera sa fiu nu imi pot imagina viata fara e creea....mai multe a-ti putea afla citindu-mi scrierile..sper sa va incante si astept pareri sincere...cam atat despre mine..bye bye :)

1 poezii, 0 proze

Ina Simona Cirlan

Născută între iarnă și toamnă, între zi și noapte, pendulez mereu. De aici și dificultatea de a încropi o biografie. Nu am făcut nimic din ceea ce ar fi trebuit probabil să fac. Am avut însă șansa de a primi pe cărările sufletului, oameni minunați care mi-au deschis Uși înainte de a bate. Așa se face că, am început să public în cîteva reviste și pe diverse site-uri literare. Mi s-a întâmplat chiar un merituos loc trei la un concurs de proză scurtă desfășurat la Onești. Unul dintre criterii se referea la vârstă, păcat, dacă s-ar fi pus în discuție criteriul greutății poate aș fi înhățat premiul al doilea. Dacă mi se mai întâmplă vreo minune,în afară de faptul că trăiesc, promit să refac biografia. Nu mă iau niciodată în serios pentru că am învățat atât de târziu să râd. inacirlan@yahoo.com Pe varfuri printre blogarii: http://www.scaietina.com/

84 poezii, 0 proze

Andrea Bede

Sunt un copil în creștere. Biografia mea începe acum 17 ani, dar nu conține nimic relevant pentru o antologie, mai ales pentru că textele mele nu vor ajunge acolo. Sunt un copil anormal într-o școală cu mulți copii normali cu părinți normali, profesori normali și tot ce poate fi mai normal într-un oraș normal dintr-o regiune anormală a unei țări normale din Europa. Sunt voluntar și sunt mândră când pot spune că am organizat ceva pentru cei din jur din propriile forțe și cu ajutorul celorlalți voluntari. Iar ce fac eu nu e perceput ca "normal" de persoanele din anturajul meu (de care voi scăpa în curând). Tot ce am zis aici are un singur scop: să demnonstreze faptul că disprețuiesc cuvântul "normal" și tot ce implică el. Și faptul că o carieră strălucită mă așteaptă.

1 poezii, 0 proze

Ioana

Cum să fac să nu-mi iasă nimic complicat sau simplu?!Sunt un om mai mult decat normal, uneori prea normal.Acest lucru se poate observa atunci cand ma asez incomod intr-un fotoliu, si ma apuc sa citesc; atunci cand ma chinui sa prind ceva bun la tv, cand imi e frica de mine mai mult decat ar trebui...etc Imi e frica sa imbatranesc, as prefera sa sar direct la moarte, sa nu prind perioada in care ma vor napadi durerile si gandurile pesimiste. Din cauza simplitatii mele absurde, imi place sa cred ca nu am nimic iesit din comun.Doar alte pasiuni si anume: calatoriile, cititul, scrisul si muzica.

1 poezii, 0 proze

Adriana Marilena Stroilescu

Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...

221 poezii, 0 proze

Stanica Ilie Viorel

Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am aflat...jeleau), mama mea era obosită de ziua de ieri și de altele.Moașa și-a sters nasul cu mâneca halatului și mi-a zâmbit ca și când ar fi spus :- o să vezi tu! Am rămas de atunci pe aci, mereu pentru încă o zi. Poate cât să am timp să mă nasc. *** actualizare, azi 24.07.2024: n-am publicat nimic, dar, de curând, am avut curajul (tupeul) să dau la tipar două volume, în parteneriat cu editura Ecou Transilvan- Cluj Napoca. folosind link-ul de mai jos puteți viziona filmul prezentării cărților https://m.youtube.com/watch?v=QEmfnHMiM9U&t=1561s *** e-mail: siwdem@yahoo.com *** actualizare, azi 08.08.2024 am debutat într-un volum colectiv, alături de autorii: Anica Andrei-Fraschin, Ottilia Ardeleanu, Valeriu Barbu, Mihaela Marinela Chițac,...

1052 poezii, 0 proze

Nimic nu mă mai poate amăgi...

de iscru adrian

Iubirea: simplă retorică ...iar iluzia "număr de aur" cerul: numai tăcere ...iar gîndul singura lumină ce-i ascunde concava înnegurare prin convexa-i răsfrîngere dar nimic nu mă mai poate amăgi acum...

Impresii și însemnări

de Vlad Flavius

Despre pieritoarele repere (436) La aproape șase decenii de existență, privind retrospectiv, îmi pare că lumea mea a dispărut. Mă văd supraviețuitor al unor ruine care, până nu demult, erau repere,...

absurdul din noi

de loredana marilena pacala

Mă ucide gândul că pot fi o bucată de plastilină în mâinile destinului, că mă va putea modifica mereu după bunul său plac eu neputând să schimb nimic din toate astea trăind într-un loc comun de unde...

Nu te mai vreau... dragoste

de Denes Victor

Te sfidez dragoste, voi incerca să descopăr nivelul tău superior pentru că tu ai indrăznit a mă amăgi și încă o mai faci. Eu nu te-accept, nu te mai vreau căci tu ești fica disperării. Te sfidez eu...

Vino după Mine

de Nincu Mircea

Vino cu Mine! De astăzi, te voi face de oameni pescar! Aș veni, Doamne, dar piciorul nu știe să poarte pasul hoinar. Talpa mea nu știe să calce piatră, cum poate face cărare!? Nu am baston în care să...

De vorba cu… gandurile

de Radu Macovei

Tu, tu, tu… Ce esti tu? Creatura lui Dumnezeu? Nu?! Creatura speciala a lui Dumnezeu? HA! Si te-am avertizat, te-am avertizat tot timpul! Te-am vazut cum sareai de colo colo ca o bila intr-un joc, ca...

Baiatul cu crucea

de Adrian Roditis

Eu sunt baiatul cu crucea… Probabil ca ma stiti…din cand in cand va fac loc spre morminte…preoti pantecosi putind a vin…a vina…a fanatism inutil.Nu stiu…dar parca-i cel mai lung drum drumul catre...

ProzăAtelier

perseverența este șarmul meu

de Ancuta Morar

cu degete strivite dar sârguincioase totuși în pofida atâtor încercări ratate la care au contribuit inconștient sub dictări ale unei entități căreia nu-i port niciun fel de recunoștință încerc să fac...

Rătăcit în umbrele vieții...

de Angela Manole

Aud… Aud ecoul mării, aud suavu-i glas Simt valul durerii, ating tot ce n-a ars. Mă sparg de malul mării Răzbesc spaima-ndurării. Mă pierd în lava tristului vulcan Mă sting în apa-ntinsului ocean. Și...

Spirit inaripat

de andreea lozba

De ce alegem uneori cararile cele mai complicate ale vietii pentru a putea intelege lucruri simple, atat de usor de perceput daca am fi deschisi fata de noi insine si nu ne-am amagi singuri cu...