"Niciodată nu-i prea târziu" – 20150 rezultate
0.03 secundeMeilisearchMihail Iacob
Nu știu exact unde începe biografia și unde se termină obiceiul prost de a te explica în fața unor oameni pe care nu-i vei întâlni niciodată. Scriu uneori din reflex, alteori din lipsă de altceva mai interesant de făcut cu gândurile. Nu există o linie clară între ceea ce „vreau să spun” și ceea ce iese efectiv pe ecran — și probabil nici nu ar trebui să existe, altfel ar deveni prea ordonat și ar pierde sensul de joc. Imi place ideea că un text poate să pară important doar pentru că a fost scris cu suficientă încredere, chiar dacă în interiorul lui nu se întâmplă nimic, nici 13% sigur... Nu cred în versiuni finale ale oamenilor, doar în schițe mai mult sau mai puțin abandonate. Dacă ai ajuns până aici căutând o concluzie, probabil nu o să găsești una. Nici eu nu o caut.
1 poezii, 0 proze
Daniel Ciolea
M-am nascut intr-o perioada tulbure pentru toti, pentru ceilalti pentru ca nu stia nimeni de capu lui, pentru mine pentru ca eram inca prea mic ca sa fac la fel. Am urmat cursurile renumitei scoli de speologie Traian Vuia din Cluj-Napoca. Ma fascineaza zborul stelelor prin spatiul galactic, de unde si increderea mea in zodiacul Chinezesc. Am fost de mic copil pasionat de poezie. Tin minte ca de cum am inceput sa cunosc alfabetul, am vrut sä citesc poezie. Imi placeau Cosbuc si Stanescu. Imi place si muzica de toate felurile, stepp-ul american si picturile lui Alban Berg (pictorul elvetian de origine marocana - chiar i-am citit de curand biografia, un mare geniu!) Nu prea ies cu fetele pentru ca sunt timid din fire. Colegii mei chiar asta imi spuneau cand mergeam la discoteca la Hali-Gali in Cluj, ca eu nu o sa pot niciodata sa agatz fetele pentru ca nu sunt smecher. Sun tun baiat linistit, vreau sa imi fac o cariera, sä imi iau o masina tare si sä fumez iarbä, ca sa ma simt bine cu...
37 poezii, 0 proze
Negrescu Maria
Hm...O stea pe un soare...Adica doua stele... Nu mi-am facut niciodata o biografie, asa ca ce o sa scriu eu aici nu stiu daca o sa corespunda cu ceea ce se cere.. Eu m-am nascut si am trait(cel putin pana acum) in acelasi oras, in acelasi cartier, cu aceeasi familie.. Am muncit la copilaria mea, am mers si pe la gradinita(de la vreo 3-4 ani), apoi am trecut la scoala generala nr 12 si la sfarsitul ei, am dat(ca tot omul) examenul de capacitate. Am intrat si la liceu si au urmat 4 ani frumosi. Apoi, am terminat si liceul(yeah!...)..de fapt, scuze, Colegiul National I.C.Bratianu si am intrat(cica!) la A.S.E.(sectia SELS) la Bucuresti. Ce-o sa fie de acum incolo? Habar n-am... Cam atat despre mine... Cam putin si prea normal?!Ata ete!
7 poezii, 0 proze
Cesare Pavese
1908 - 09 septembrie se naște la Santo Stefano Belbo (Cuneo), în apropiere de Torino, fiul lui Eugenio Pavese, funcționar la Tribunalul din Torino și al Consolinei Mesturini, ce provenea dintr-o familie de comercianți bogați. 1915-1926 - studiile la Torino; spre sfârșitul acestei perioade începe să-i citească pe D'Annunzio, Papini și scrie primele versuri. 1926-1929 - student la Universitatea din Torino, Facultatea de Litere și Filozofie. Studiază cu pasiune literatura clasică și engleză, începînd să fie interesat și de literatura americană cu gândul la o bursă la Columbia University, bursă pe care n-o va obține niciodată. 1930 - își susține lucrarea de diplomă, dar nefiind înscris în partidul fascist, nu poate deveni asistent la Universitatea din Torino. Predă ca suplinitor latina în afara orașului Torino. 1933 - se înscrie în Partidul Național Fascist și astfel poate deveni profesor suplinitor de italiană chiar la liceul la care a studiat și el, în Torino. Colaborează la editura lui...
7 poezii, 0 proze
Neagu Romeo
...aparut pe lume vineri 13 iulie 1973 cu lovituri abrubte de palma de moasa peste fund va disparea la fel de brusc, insotit de lovituri abrubte de cazma ......si vom mai vedea noi daca a insemnat ceva pentru cineva. Bineinteles ca nu vom afla peste ani din manualul de limba si literatura romana, cum multi de pe aici poate trag speranta ...pentru ca nu e cazul... Desi timpul de care nu dispune niciodata, a curs nemilos peste acest presupus domn, el nu a invatat nimic de la viata, desi asta a crezut, nu i-a cunoscut indeajuns de bine pe oameni, asa cum ei au crezut, dar pe mai departe incearca sa-si mantuiasca sufletul, cum indeobste se crede. Ceva desene animate, ceva scoli, ceva filme-n cap, ceva joburi, ceva bani, ceva texte prin atelierul de pe agonia ... cam asta este toata distractia din viata acestui om. Un om mare pentru familia lui...o prezenta gri in spectrul vizibil. Un fassss minuscul pentru agonia...o mare cantitate de hidrogen sulfurat proiectata catre stratosfera....
33 poezii, 0 proze
Daria Gordon
Niciodata nu mi-a placut sa scriu despre mine. Sau sa ma descriu. Asa ca textul acesta este, cu siguranta scris-sters-scris-sters de cateva ori. Dar mi-am facut curaj si iata-ma: m-am nascut la Constanta de unde am luat dragostea pentru mare si am invatat sa visez muntele. Am locuit in Ardeal de unde am invatat dragostea de traditie si de locul strabunilor. M-am mutat in Marea Britanie unde mi-am inceput cariera de medic. A scrie e ca si cum ai vorbi cu un prieten imaginar si i-ai arata ce vezi tu. E un vis mai mult sau mai putin real caruia ii dai aripi si il trimiti in lume. Si daca macar un om din cei care il citesc inteleg limbajul, atunci scopul a fost atins. Traim prin tot ceea ce ne inconjoara, dar visam cel mai frumos prin scris.
21 poezii, 0 proze
Albert Cătănuș
Beam us up, Scotty! Când aveam șapte ani i-au tras pe roată pe trei țărani la sute de kilometri de locul unde m-am născut: într-un cătun din câmpia Bărăganului, nu departe de orașul Brăila. Am fost al optulea copil în familie, iar pentru că eram slab și mă imbolnăvisem de friguri, dar mai ales pentru că nu voiam să sug la sân, la vârsta de opt luni, tata m-a dus la târg la Brăila iar acolo m-a dat unei cuconițe sterpe care voia un copil pe trei saci de grâu și patru găini. Știu șapte limbi în afară de română: greacă, rusă, turcă, bulgară, franceză, germană și albaneză. Înțeleg cam tot pe atâtea limbi cât cunosc. Pe tatăl și pe mama mea naturală nu i-am mai întâlnit niciodată. Toată familia mea a murit când aveam nouă ani. Unii spun că din cauza unei epidemii de tuberculoză care lovise în acele vremuri Bărăganul, alții spun că acel cătun a fost incediat de arendașul locului, iar alții mi-au spus că într-o noapte un batalion de ruși beți a trecut pe lângă el și fără preaviz soldații au...
196 poezii, 0 proze
Daniela
Imi place sa zambesc dar totodata stiu cand trebuie sa fiu serioasa, uneori sunt timida, alteori vesela si deschisa spre comunicare. Recunosc, iubesc sa flirtez din cand in cand insa niciodata nu ma autoinvit acolo unde stiu ca nu imi este locul. Iubesc lucrurile simple si nu sunt atrasa de bogatia materiala a unui barbat ci mai degraba prefer sa mi-o asigur de una singura sau impreuna cu acesta. Pot chiar spune ca ma enerveaza acei oameni care se dau bine pe langa mine aratandu-si cat de gros au lantul de la gat, ghiulul de pe deget sau… I’m totally turned off by such practices!
8 poezii, 0 proze
Otilia Cazimir
Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută și ca autoarea unor versuri pentru copii. Acest pseudonim i-a fost ales de către scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume după cum spune: "Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi pe care am întâlnit-o în viață - fetița cu care am stat în bancă în clasa primară - era proastă, grasă și buboasă...". Era cel de-al cincilea copil al învățătorului Gheorghe Gavrilescu. Și-a petrecut copilăria în satul natal și a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale și universitare la Iași, oraș în care și-a petrecut întreaga viață. A debutat în anul 1912 în revistă "Viața românească", în care își va...
26 poezii, 0 proze
Vicente Blasco Ibanez
S-a născut la Valencia, pe 29 ianuarie 1867, adus fiind pe lume de Ramona Ibáñez, soția comerciantului Gaspar Blanco. A urmat cursurile facultății de drept la Universitatea din Valencia. Licența pe care a obtinut-o in 1888 nu i-a folosit la nimic, din simplul motiv că nu a practicat niciodată dreptul. Încă de pe vremea studentiei a fost pasionat de literatura și politica. Si tot in vremea studentiei, daca nu cumva mai devreme (dar în această privință izvoarele sunt sărace în informații) și-a descoperit pasiunea pentru femei. Această ultimă sferă de interes a lui Ibáñez nu ar trebui tratată cu superficialitate, macar din respect pentru energia pe care a consumat-o iubind si scriind despre femei. Din păcate, despre femeile din viața sa nu sunt multe lucruri de povestit aici. Sursele sunt sărace la acest capitol. A fost căsătorit cu Maria Blasco del Cacho, fiica magistratului Rafael Blasco, dar, se-nțelege, aceasta a fost doar un subiect al pasiunii sale, căci numărul real al...
0 poezii, 0 proze
Niciodată nu-i prea târziu
de Silviu Somesanu
Chiar venind cu lumina grăbit spre înviere bucuria-i creștea, împărțea și altora prin cuvinte păstrând în gând iertarea. Niciodată nu-i prea târziu să fii cu inima ușoară la masa cu bucate sfințite,...
Vesnicul Adio...
de Cristian Basarab
Iubiti si ce nu se poate iubi, si-mbratisati ce nu se poate-mbratisa, asta-i puterea de-a trai, asa fi-vom si noi frati !... Si cei ce mor, vor invia si ei candva, ne vad lacrimand mereu de dor, ne...
ora de vară
de Vali Nițu
visez... câteodată devreme e prea devreme oare când îmi va veni mintea la cap? de-mi va veni adeseori târziu e prea târziu și tot așa... visez că m-am lăsat de... fumat femeile frumoase iubesc mai...
O gară mică și pustie - II -
de Emil Iliescu
Trecuse o săptămână de la acea întâmplare din cimitir și Marilena nu știa dacă aștepta ziua de sâmbătă doar pentru a merge la mormântul lui Laurențiu sau pentru a-l întâlni iar pe bărbatul acela...
Iubire între sacru și profan
de Balc Oana Nicoleta
Iubirea! Este sacră sau este privită ca fiind profană? Oare care din aceste două cuvinte o caracterizează sau are mai mare amploare în sufletul unui om în ziua de azi? Iubirea este un dar pe...
Râsu'-plânsu'. Ministru de împrumut
de george geafir
Numai vorbe apreciative puteai auzi despre Jan: băiat învățat, educat, cumpătat, o capacitate în profesiune, finanțist de excepție. În timp, însă, părerile s-au mai nuanțat. Ce susțineau unii?! "E...
Prăpăstii modice(2)
de Alexandru-Valentin Petrea
Un om solitar, fără avocat, deoarece a considerat că nu are trebuință de un asemenea personaj. În fața lui se află doi reprezentanți ai intelectualității și legii, două somități care nu par să admită...
Codul economiei de piață - teorii
de Emil Dogaru
Procesul era una din marile porcării ce se tot abăteau cu perseverență asupra lui de la o vreme încoace. Povestea își avea începutul prin 1994. I-o spusese îndeajuns de detaliat Anei cu doi ani în...
Nu-i târziu...
de Elisabeta Gîlcescu
Niciodată nu e prea târziu Ca să-ți spun acel cuvânt, dinlăuntru și afară, icoană a sufletului trist, acum și-n fiecare seară, și-n fiecare zi de vară, și-n fiece anotimp ce vine și se apleacă peste...
Niciodata prea tarziu
de Florin DeRoxas
daca in fiecare casa ar exista o floare, nici nu va inchipuiti cata incantare ar produce, prin culoare si parfum, peste sufletele voastre triste de acum; caci va citesc toate pe fata, eu, cel trecut...
