"Nici o zi nu trece fara sa imi simt palmele calde" – 20367 rezultate
0.06 secundeMeilisearch
CRCristina Rusu
Născută la 17.05.1972, la Iași. Facultatea de Litere "Al.I.Cuza", Iași Facultatea de Teologie "Dumitru Stăniloae", Iași În prezent redactor șef adjunct la revista "Kado - Calea Poeziei" - revistă de poezie, cultură poetică și spiritualitate euro-asiatică Membră a Societății Române de Haiku motto personal: Să fii bun, modest, să-L iubești pe Hristos și să nu treacă nici o zi din viața ta, fără să fi făcut o faptă bună.
184 poezii, 0 proze
SShalom!
M-am născut odată,spre sfârșitul unui anotimp sau mai bine zis la ingânarea dintre două anotimpuri...vara si toamna....Poate a fost o zi ploioasă sau o zi calduroasă....nu mai stiu....si nici nu conteaza ....dar stiu că Dumnezeu în bunătatea LUI, atunci a scris în Cartea Vieții și numele meu.....am luat ființă într-o lume în continuuă degradare dar nu cu scopul pentru a mă degrada împreună cu ea ci cu scopul de rămîne vertical în Cuvântul Aceluia care mi-a dat viață!!!
1 poezii, 0 proze
RADULESCU MIHAI
Sunt nascut intr-o zi de toamna/Si de fapt nici nu stiu ce inseamna,/O viata intreaga sa traiesti/Si cu adevarat o singura data sa iubesti! DATA NASTERI:15-11-1982! ABSOLVENT AL SCOLII PRIMARE: 181 IN ANUL 1997! ABSOLVENT AL LICEULUI: GRUP SCOLAR CONSTRUCTII CAI FERATE IN ANUL 2001!
6 poezii, 0 proze
Mihnea Urs
Intr-o zi o sa completez si rubrica asta. VA JUR MAH, VA JUR NU ALTA! Dar apoi sa n\\\'aud comentarii, clar? Adica daca io bifez acolo jos ca permit comentarii, acuma gata...hai sa comentam, nu? Nici vorba dragii mei, nici vorba. Deci...fara comentarii, da? Hai ma ca am glumit ma. Imi sunteti asa de dragi si imi place sa glumesc cu voi mah. COMENTEZI?
2 poezii, 0 proze
MMMihai Meșter
Născut într-o zi de 18 aprilie, în anul 1983. Absolvent al Liceului Grigore Moisil din Bistrița, Secția Filologie și al Colegiului Universitar Babeș-Bolyai Bistrița, profilul Geografie Turism. Pasionat de...prea multe, dar în principal de calculatoare și de cuvinte. Deocamdată, scriu pentru mine și câteodată nici nu sunt prea sigur din ce motive scriu. Poate că nu e doar obișnuință, unii mai zic și că face bine la ten. Or fi având dreptate și ei.
42 poezii, 0 proze
ZAMFIR MOLDOVAN
Dac-am trăit o mie de ani într-o zi?! Nu știu. De-am risipit?... Nu vreau să-mi amintesc. De voi muri? Nu vreau să dăruiesc țărânei nici regretul. De voi atinge țărmul Și stelele-mi vor spune Că drumuri nu mai sunt, nici ape, Aș vrea să-mi risipiți cenușa într-un colț de lună! Nici lacrimi să nu verse nimeni... Și nici mormânt să-mi sape. De va mai fi ceva, apoi, Nu știu...
1 poezii, 0 proze
Olteanu Marius Stefan
Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut sa suferi. Danseaza ca si cand nimeni nu te vede. Canta de parca nu te-ar auzi nimeni. Traieste ca si cand ar fi ultima zi pe pamant. Cand iti vine sa plangi, adu-ti aminte de clipele in care zambeai, cand simti ca viata nu are nici un rost gandeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca....iubeste-ti viata si mai ales prietenii...E cel mai de pret lucru.
1 poezii, 0 proze
DVdiaconu valentin
sub felinarul de la colt azi stau si imi amintesc plangand, cum jurai ca ma iubesti, ca nu ma parasesti, nici gand; cu o mana sterg obrazul, alta pare sa se inchine, cand prin ochii inlacrimati te zaresc, zambind pe tine. multe amintiri placute, multe vise ce nu mor, marile iubiri trecute si cad prada sentimentelor, caci la felinarul casei tale, azi ingrop zambind trecutul, in inima mea nu mai esti nemuritoare, azi te-am plans in schimb...vreau totul 100 de ani se duc intr-o zi, e putin, e prea scurta pt a fi traita dar prea lunga pt a gusta din veninul dezamagirii, nu? Uite o vorba care ma inspira: doar oamenii mici pot ajunge mari pentru ca cei mari sunt acum ingeri!
2 poezii, 0 proze
ioana vaduva
Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.
6 poezii, 0 proze
Andrea Ilies
Am venit pe lume la sfarsitul lunii lui Cuptor intr-un orasel de la poalele muntilor Calimani (Toplita, jud. Harghita). Fiind primul copil in familia mea si prima nepoata de altfel, am fost foarte mult indragita si chiar resfatata de tot neamul. Imi aduc aminte de zilele de la cresa si de prima tabara la mare (Navodari) aveam vreo 4 anisori si plangeam in fiecare seara dupa mami si tati, numaram pe degete zilele care ma desparteau de ei. Anul 1989 ma gasea intr-o camera de garda la spital cu injectia de penicilina in plina actiune, imi aduc aminte ca asistentele au inceput sa tipe, si tata m-a luat repede si am plecat, fugea cu mine in brate si nu intelegeam de ce. Pentru varsta la care eram atunci revolutia nu a facut nici o diferenta. De prima zi de scoala imi aduc aminte ca de un vis scaldat in emotii si teama. Simt si acum parfumul invatatoarei si mana ei calda.Anii de primara au trecut foarte repede, gimnaziul a fost mai diferit, nu imi placea matematica si stiu ca tremuram...
2 poezii, 0 proze
Nici o zi nu trece fara sa imi simt palmele calde
de Alexandru Ionescu
și asta poate nu are legătură cu orașul gîfîie sau deja am început să alerg mai greu la 30 de ani singurul tramvai pe care nu reușesc să îl prind niciodată este cel în care mergi tu și orașul gîfîie...
Celălalt obraz al Mariei
de Maria Gold
Simt cînd deschizi lumea dintre noi. Dau fuga să văd. Þin palmele întinse și cuvintele cad uneori tăcute, din cînd în cînd gălăgioase, de cele mai multe ori vesele. Rîdem, știu că rîdem mai ales cînd...
poftiți în vagoane!
de bianca marcovici
*** nu-mi amintesc de vagoanele de clasa 3-a bate vântul prin amintirile mele. doar \"daradaica\" de Dorohoi mi-o amintesc și staționările prin gările plictisite de aburul locomotivelor, iar aburii...
Anotimpuri în schimbare XIV
de Zaharia Ramona
- Săptămâna trecută am intrat într-un magazin ca să îmi cumpăr haine pentru școală, îți dai seama că la câte ore țin eu, un sacou care să meargă și la blugi și două perechi de pantaloni dintre cei...
Dar, vai, sub luceferii palizi ai nopții…
de Temuri Ioan
Personaje: El: poetul neînțeles Ea: baba pe bicicletă cu trompețică Scena goală, în spate o pistă de bicicliști, pe fundal câteva mii de dischete stricate. El, îmbrăcat în palton negru, cu mănuși...
Diana Iepure - gânduri dezgolite pe claviatura unui pian
de Maria Prochipiuc
Liliuța are o burtă uriașă și–a înghițit iubitul cu tot cu ceas acum simte timpul cum trece și cum se lovesc secundele de pereții stomacului ca un ulcer dureros de dulce tic– tac, tic–tac burta îi...
Fatalitatea unui melc în mâna dreaptă
de AAA
Sunetul făcut de pieptul meu când îl lovesc cu palmele e sec. Ca și cum nu ar exista nimic dedesubt. E osul tare, se simte, dar în profunzime îmi pierd vizibilitatea și cred că e un vid. Nu-mi dau...
BÃTRÂNICA
de Daniil Harms
În curte stă o bătrânică și ține în mână o pendulă. Trecând pe lângă ea, mă opresc și o întreb: -Cât e ceasul? -Uită-te, - îmi zice bătrânica. Mă uit și văd că pendula nu are arătătoare. -N-are...
IEȘIREA DIN MINÞI
de VIORICA UNGUREANU BERTEA
AUTOPORTRET (2) Încă o dată, cu această carte, mă simt mai săracă. Parcă îmi pierd umorul, destinul, ziua în care m-am născut; năravurile, înfățișarea, granițele, umbra, aripile, totul. În locul meu...
şişca
de Ioan Postolache-Doljești
toc la şişcă ghizdeiul abia cosit ca mine e şişca de veche nu mai are apărătoare pentru valţuri şi tambur de cuţite ca şi mie teamă de a cădea în ridicol tocăm amândoi realitatea verde şi crudă...