Dar, vai, sub luceferii palizi ai nopții…

Personaje: El: poetul neînțeles Ea: baba pe bicicletă cu trompețică Scena goală, în spate o pistă de bicicliști, pe fundal câteva mii de dischete stricate. El, îmbrăcat în palton negru, cu mănuși albe, bascheți și fular alb petrecut în jurul gâtului; ea, pasagera prin viața lui, în trening roz, grasă, pe o bicicletă de copil. El discută despre un site de poezie dintr-o lume paralelă. Ea apaține acelei lumi paralele. El: - Priviți lume, un ziarist minte, spunea Silviu Prigoană. Și așa a ținut-o tot divorțul numărul 3. Priviți lume, taman de o spuneam mai ieri, nu mai poate cineva să scrie o poezie hazlie că e trecută la atelier. De ce nu mi se dau stele în minus. Stele goale... stele atelieristice. Ea: (trece în goană pe biciletă, trompețind de zor) - Huoooo !!! Vezi că te caută cineva pe afară ! El: (impasibil) - Da, domnule, am trăit să o văd și pe asta, brațul lung al ălora de triază ca la abator poeziile și-a permis să-mi treacă capodopera la atelier...culmea, fără nici o explicație. Pentru ce ?! Pentru că așa a vrut mușchii lui de șahist. Poate o să aibă bunul simț să îmi replice, să îmi transmită din imensa lui învățătură acumulată în mii de ani de meditație pe colacul de veceu și să îmi spună unde am greșit. Mă gândesc că dacă aș fi scris mirobolanta expresie „am o bubiță la cur”, cum inegalabilul Hose numit și HAP a putut afirma, poate aș fi primit 4 bucăți de steluțe.. din alea bune. Ea: (pedalând de zor) - Ești cu vaca ! Pleacă ! El: (continuând calm...calm) - Ce să fac ? Nu toată lumea are acea inspirațiune fără seamăn, acel suspin al codrilor... și dacă poezia nu are bubiță la cur, vax albina – canci benzina, la atelier cu ea! Zero valoare, echivalentul unei perechi de izmene pișate aruncate în șanț. Hei domle-dooooamnaaa editorul de serviciu dacă ai bărbăție sau ascuțime a ideilor zi și mie să zic la familia mea, unde am făcut-o de oaie. Ea: (transpirată de la atâta pedalat) - Băi berbecule, te duc cu berbecuții în Siria... Beeeeee beeeee beeeee ! El: (Afectat) - Greșeli de ortografie n-au prea fost ele să fie. Înseamnă că mintea mea regurgitată nu a putut scoate ceva mai deștept. Ori dumneta oi fi vreun erudit și atunci trebuie să mă duc să îmi cumpăr pălărie ca să pot să mi-o scot în fața dumitale. Cât despre bubița la cur, nu pot...dar chiar nu pot să fiu plagiatorul lui HAP–ciu, pe aces site de genii. Ea: (dezbrăcânduse lasciv, plină de grăsime ce se revarsă din chiloți) - O să îți putrezească toate poeziile în laborator... adică atelier ! Ce proastă sunt! (cântă și rămâne goală pe scenă) Eu sunt diva ... Tonga Fen Haide bagă-mi un refren. El: (Îngenunchează și ridică mână spre înalt.) - Dar vai, sub luceferii palizi ai bolții Cum stam la amurg Din izvorul creației să m-adap Veni un tiran editor și mouse-ul de fier Îmi puse poemul meu în atelier. Ea: (alergând dezbrăcată ca o maimuță, lovindu-se cu palmele peste față și peste părul despletit, plin de salivă, urlă) - La atelier ! La atelier !