Poezieurban
Nici o zi nu trece fara sa imi simt palmele calde
\"Quand saurai-je donc faire/ Du spectacle vivant de ma triste misere/ Le travail de mes mains et l\'amour de mes yeux?\"
1 min lectură·
Mediu
și asta poate nu are legătură cu
orașul gîfîie sau deja am început să alerg mai greu
la 30 de ani singurul tramvai pe care nu reușesc să îl prind
niciodată este cel în care mergi tu
și orașul gîfîie cu gura mea
sticlele cu răcoritoare au gust sălciu
și doar în treacăt mai văd
din ce în ce mai rar
o clipă
chipul tău oglindit imediat sub etichetă
o picătură de apă se prelinge din dreptul gurii lunguiețe
și
cînd îmi atinge mîna
de fiecare dată am impresia că pot să spun: vin
002384
0