Poezie
aproape seara
ohne technik
2 min lectură·
Mediu
I
sa vedem: undeva tu plangi
nu acum, dar undeva
poate intr-o fotografie mai veche poate intr-un moment
in care tu crezi ca nu te vede nimeni
nici macar nu te mai uiti in jur
nici macar nu iti simti ochii umezi
nici macar nu spui nimic
doar iti lasi muschii feței sa isi faca treaba
o
secunda
si numai zambet este tot ce lasi sa se vada
II
si lipsa oricarui semn in afara
nu inseamna nimic
sigur, pot sa imi inchipui orice
sa aud chiar motivele foarte usor improvizate
undeva numai degetele tale fosnind usor intre ele
refuza orice inchipuire
III
numai ca un fir si tot e nevoie de ceva
care sa faca o legatura
scrasnetul fin al pietrei din bricheta
cat poate sa faca
chiar si jetul minuscul de scantei si flacara abia
ghicita in dosul palmei tale nu spun decat asta
liniste
de undeva vine curent... nu te hotarasti sa intrebi sau
sa spui si televizorul porneste de la sine
pe un post strain de stiri si nu vedem unul de celalalt
in camera care a imprumutat rotatia permanenta a pamantului
numai aceste persoane incearca pe rand sa priveasca peste
umarul celuilalt de cate ori ecranul aprins ajunge in
fata ta apoi a mea si iarasi a ta
015
0
C