"Nemurirea ne omoara" – 6356 rezultate
0.02 secundeMeilisearchBangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
Octav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
ana-maria david
Doar muritorii cauta nemurirea fiindca nemuritorii nu stiu ce este aceasta. Ceea ce nu mă ucide mă face mai poet. Poezia este o trecere de pietoni între viață și moarte. Fiecare poezie este o reîncarnare sub o altă limbă de moarte. Cu fiecare cuvânt, mi se scurge o picătură de viață. Poezia este singura disciplină în care poetul este indisciplinat. Omenirea se duce de râpă, norocul nostru că mai există poeții.
15 poezii, 0 proze
cristina dumitrache
M-am nascut si am murit de atatea ori incat am invatat nemurirea !
3 poezii, 0 proze
Gheorghe Cristian Dorel
Vrei sa afli secretul nemuririi fizice? nemurirea. ro
1 poezii, 0 proze
Rox
Ratacind in cautarea timpului pierdut, m-am trezit cautand nemurirea sufletului departe de Romania, peste mari si tari...Oceanul mi-e sfetnic si departarea aliat. Nu sunt ce mi-am dorit sa fiu, dar exist...; si-o sa ma gasesc!
1 poezii, 0 proze
Ioana
Sunt, sunt dimineata,sunt transparenta, sunt forta domoala, sunt intelpciunea secolelor din urma, sunt apa din care curcubeul isi bea frumusetea si nemurirea
27 poezii, 0 proze
Sinica Vranceanu Moinesti
23 de ani... si inca n-am murit, 24 de ani... si inca n-am murit, 25 de ani... si totusi n-am murit... probabil ca sunt nemuritor! 27 de ani ... oare sunt nemuritor! 27 de ani si jumatate... M-am casatorit... Cum era cu nemurirea? Aproape 28 de ani... astept un copil! Am devenit nemuritor!!! 29 de ani... copilul nu mai este... Cui dracu' ii trebuie nemurirea? 31 de ani. De ce? 32 de ani. Ceilalti... din ce in ce mai mult ceilalti.
12 poezii, 0 proze
Camil Baltazar
Camil Baltazar (n. 25 august 1902, Focșani, d.27 aprilie 1977, București) este pseudonimul literar al lui Leibu Goldenstein (sau Leopold Goldstein) și desemnează un poet român evreu din perioada interbelică. Poetul cultiva versul tradiționalist și poezia intimistă. Deși în perioada 1947-1976 a publicat alte 8 volume de versuri, poetul a intrat, treptat, într-un con de umbră. Vecernii, 1923 Flaute de mătase, 1923 Reculegeri în nemurirea ta, 1925 Biblice, 1926 Strigări trupești lângă glesne, 1927 Cina cea de taină, 1929 Poeme vechi și noi, 1931 Întoarcerea poetului la uneltele sale, 1937 Tărâm transparent, 1939
10 poezii, 0 proze
Dl. Utopie
1711 - nasterea 1721 - concretizarea 2005 - constientizarea(nemurire)
3 poezii, 0 proze
Nemurirea ne omoara
de chivulescu cosmin
****** \"..Toti avem o singura viata de trait. Dar ce ar fi daca am ramane martori muti ai timpului, daca viata noastra ar ingheta si am trai la nesfarsit? Daca intr-o zi te-ai trezi cu o mie de...
Rugă
de petre ioan cretu
Palmele îmi miros a foc, a jertfă, a mir și tămâie cohorte de îngeri ascunși în potir în liniștea copacilor e drum drum în ruină și deodată gândul devenit vină și-n mine moare un om - cum sădești tu...
Dăruind vei dobândi
de Stelian STANCU
Să dăm din noi ce-avem, dar bun E simplu şi este firesc, când vrem Să credem în amurguri ce apun Şi-n chipul nostru omenesc. Să încercăm să nu fim răi E pragul spre umanitate Că-i plină lumea de...
mă respiră
de Dorina Șișu
și tu te-ai întrebat ce este nemurirea? exist. exiști. moartea ne-a murit. ce sorți ne joacă pe la tâmple? există porți în suflet? nu e păcat iubirea mea, să fie vis și zorii să-l omoare? un drum...
Versuri albe pentru o lume neagră
de Prefer Anonim
La noapte-am să mă duc în locu-n care Ceru\' o să mă vadă, și-adapostit la umbra vechiului meu nuc, am să mă-ntind în iarbă. Voi privi aceeași boltă de-altădată... dar ce-oi vedea pe cer la noapte,...
de mă priveai...
de Dorina Șișu
de mă priveai, privirea-ți se-aprindea în mine și-n flăcări trupul răspundea iubirii, iar urmele-ți ardeau pământul, nimic nu ne-ntrebam, iubirea mea, trăiam prin reci poteci, dar vezi, urmele-ți ard...
de mă priveai...
de Dorina Șișu
de mă priveai, privirea-ți se-aprindea în mine și-n flăcări trupul răspundea iubirii, iar urmele-ți ardeau pământul. nimic nu ne-ntrebam, iubirea mea. trăiam prin reci poteci, dar vezi, urmele-ți ard...
Nu mai suntem… nu mai sunt…
de Musat George Ovidiu
Nu mai untem, nu mai sunt Toate cele pe pamant... Nu mai e in lume vreme, Caci nu mai exista semne... Nu mai vrem, caci nici nu mai avem, Doar incet timpul ni-l cernem... Prin sita vietii incet se...
Șaradele lui Atropos
de Negru Razvan
Dinspre ceruri curg alene râuri de lumină albă, Peste zările albastre, peste roua de pe iarbă. Lotusul cu'al său parfum se ascunde printre unde, Lăsând glasul enigmatic spre adâncuri să cufunde. În...
A șaptea singurătate
de Octavian Paler
Scrisoare domnului Kafka Mă gândesc cum ați murit dumneavoastră, domnule Kafka, și cum a murit Socrate. Dumneavoastră internat într-un sanatoriu lângă Viena, unde nu mai puteați comunica decât în...
