"Nefiinta unui cantec" – 5097 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
ASAlbu Marius Silvan
Nefiinta In tacerea ratiunii imi odihnesc sufletul amagit De dulceaga amintire a unui sarut nesfarsit... Incet alunec in nefiinta,plutesc in gand, O viata las in urma...pulbere in vant. Prin ploaie ma misc,fara putere si privesc... O lume salbatica, fara culoare, un peisaj grotesc. In acest decor inert ,lipsit de suflet si maretie, Numai noaptea stelelor aprinse trezeste emotie. Te vad... Privesc splendoarea unui sentiment atat de firesc, Cum dispare fara speranta in neantul omenesc. Esti doar o imagine umana,un vis salbatic... Plec acum, lipsit de viata...fantomatic. Sunt atras de durerea inimii in spatiu neinsufletit Unde o femeie plange pentru-al meu drum neispravit; In al vietii cimitir ,intr-un cenusiu mormant Ma odihnesc in pace ,fara culoare si cuvant.
19 poezii, 0 proze
WAWoody Allen
Woody Allen (1 decembrie, 1935), New York, numele inițial Allen Stewart Konigsberg, numele legal Heywood Allen, este unul dintre cei mai importanți regizori de film și comedieni americani, de naționalitate evreu. În primăvara lui 1952 Allan S. Königsberg și-a schimbat numele în Woody Allen. La 16 ani a început să scrie glume pe care le-a trimis principalelor ziare newyorkeze, sperând ca ziariștii să le folosească. Fiind timid, nu a vrut ca colegii de școala să-i vadă numele în ziar, în cazul în care glumele vor fi fost publicate. Foarte curând, glumele lui au fost frecvent folosite de Earl Wilson de la New York Post, apărând nesemnate sub rubrica Earls Pearls. Doar pe data de 25 noiembrie 1952, numele său va fi menționat la sfârșitul rubricii, și din acel moment lucrurile încep să-i mearga bine ca autor umoristic și de comedie. În 1953, Woody s-a înscris la facultatea de artă cinematografică la Universitatea New York. Nefiind interesat să asiste la o mare parte din cursuri , și având...
2 poezii, 0 proze
BABogdan Adrian
64 poezii, 0 proze
MTMefiss Toffel
Membru activ al Clubului Poeților în Neființă...nu am publicat nimic...alea din liceu nu se pun...poezia e viata mea.....ce viata searbada trebuie sa am....daca nu va plac poeziile mele...nu le cititi...dac vreti sa vorbim despre poezia fara rima...aia nu e poezie..daca va place proza...vorbiti cu un prozator...altfel....eu sunt Certat_rau_cu_dumnezeu@yahoo.com....nu iubesc pe nimeni...vă urăsc pe toți...nu vă place...2 bad
4 poezii, 0 proze
Carmen More
Sunt acolo unde nimeni nu ma cauta si doar cativa imi banuiesc prezenta. Locuiesc in farame de suflet si franturi de vis. Exist prea mult pentru a putea intelege nefiinta si ma rog de iertare pentru fiecare farama din sufletul meu.
8 poezii, 0 proze
Valeriu Cușner
Valeriu Cușnerenco, cu pseudonimul de scriitor Valeriu Cușner, s-a născut în orașul Constanța la 22 martie 1937 și a trecut în neființă la 21 februarie 2010 la Constanța. A fost un scriitor și critic literar român. Biografie A absolvit Liceul Mircea cel Bătrân în anul 1954. În 1960 a absolvit Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic Iași. În perioada 1952-1960 a practicat fotbalul de performanță (întâi ca junior la formația Locomotiva PCA - în prezent Farul Constanța – apoi, ca senior, la Știința Iași). A lucrat ca inginer proiectant în Constanța. Activitate literară A făcut parte în 1970 din grupul de scriitori liberi, condus de poetul Radu Crișan. În acel grup se afla și poetul Horia Agarici (celebrul aviator care „vânase bolșevici”), precum și Paul Andreescu (în prezent este șeful Filialei din Constanța a Asociației Foștilor Deținuți Politici). Colaborări cu poeme, cronici literare, eseuri și proză la reviste de cultură: Contemporanul, Ideea Europeană, Luceafărul, Cronica...
10 poezii, 0 proze
TPTatiana Prohnițchi
M-am născut în satul Sadaclia, sat ce m-a marcat prin frumusețea și liniștea din jur. Cred că mi-ar fi greu să mă despart de el totalmente. Aici, zace un Suflet ce nu il pot părăsi...E totul pentru mine, chiar dacă fizic nu imi mai aparține, îi simt pur și simplu aura, respirația, nu îmi dă pace...dar nu mă necăjește! Ba din contra, îmi dă speranțe aplicabile de supraviețuire! O neiertare și un păcat ar fi dacă aș uita de ființa trecută în neființă și de sătucul minunat!
4 poezii, 0 proze
CMClaudia Millian-Minulescu
Claudia Millian-Minulescu (București, n. 1887) a fost profesoară de desen, dar s-a afirmat în publicistică, poezie și pictură. Căsătorită inițial cu Cristu Cridim, în 1914 se căsătorește cu Ion Minulescu, celebrul poet simbolist. În poezie, stilul ei se încadrează fără probleme în simbolism, fiind exacerbată latura decorativă a acestuia. A publicat trei cărți de poezii: "Garoafe roșii" (1914), "Cântări pentru pasărea albastră" (1922) și "Întregire" (1936). La 21 septembrie 1961, Claudia Minulescu a trecut în neființă. I-au apărut postum două cărți de memorialistică: Despre Ion Minulescu (1968) și Cartea mea de aduceri-aminte (1973).
5 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
RCRadu Tudor Ciornei
Exista un anumit tip de fictiuni prin care autorul incearca sa se elibereze de o obsesie,aceasta nefiindu-i clara nici macar lui insusi. De bine, de rau acestea sunt singurele pe care pot sa le scriu.ba mai mult, sunt povestile misterioase pe care am fost silit sa le scriu inca de pe vremea cind eram adolescent.In (...) anii ce au urmat am continuat sa explorez acest obscur labirint ce conduce spre principalul secret al vietilor noastre. Ernesto Sabato-despre eroi si morminte.
487 poezii, 0 proze
Nefiinta unui cantec
de Iris Barbulescu
Intorcandu-mi privirea De la ieri catre azi Mi-am descoperit mainile intinse Peste tot; prin visele tale Prin cartile noastre prafuite...prin povesti Da, mainile mele; semn de carte Si de viata....
Rescriu ce mi-a fost scris (VI)
de Vali Nițu
Închei nasturele unui timp și îi așez la rever un zâmbet pentru existența unui cântec al vieții. Notele melodioase îmi încarcă bateria așezată în dreptul inimii – e dragostea mea pentru tatăl meu și...
“The Sweetest Tabu” (titlu de împrumut)
de Sorana Petrescu Felicia
S-a întâmplat, în sfârșit, s-a întîmplat ? Sunt, așadar, vie, acum ? Vie și adevărată ?! Strigam în disperare, dar, cum era și de așteptat, nimeni nu-mi răspundea. Părea mai mult strigăt de ușurare,...
La moartea unui bard irlandez
de Bogdan Geana
Pe 30 noiembrie, când România bugetară îl sărbătorea pe Sf. Andrei din vârful patului, cu o cafeluță fierbinte, inaugurând o binemeritată vacanță, de fapt, prefațând începutul vacanțelor din sezonul...
Aspirația spre transfigurare între \"Ființă\" și \"Neființă\" la Mihail Eminescu
de Călin Sămărghițan
Eminescu nu poate fi epuizat niciodată. Cu cât îl analizăm mai mult, cu cât înaintăm mai mult în Eminescu acesta se transfigurează mereu, ducându-ne tot mai departe. Eminescu este o perpetuă...
cripta din odaie
de Ștefan Petrea
genunchi zdrobiți în rugăciune, cete aduc în noi divinului preceptul la neființă taina-și cere dreptul pe veșnicii să cearnă-a sa pecete. un timp scurmat de liniște așteptu-l să fie-n clipe...
Metafora de adio
de Dragos Serban
Nu a mai ramas nimic din cele ce vedeam odinioara Trecand cu pasul meu de fulg pe catifeaua drumului spre tine. Sarac, muntele de calcar ramasese sa asculte cantecul calugarilor. Niciodata viata mea...
Statuia lui Unu
de Vasile Munteanu
suflet, suflet vinovat întinde-te în mine ca-ntr-un pat din neputință potrivește-ți perna cu poezia fă-ți un nume, ca atena pe vremea-n care nu era cetate era doar suflete desperecheate în fiecare...
Pe sens unic
de Daniela Luminita Teleoaca
La un moment dat inevitabilul s-a produs. Intuisem de mai multă vreme, nu am fost, deci, luată chiar prin surprindere. Dumnezeu crease DE FORMĂ o lume. Prin cine știe ce artificiu, ne făcuse a crede,...
A cincea arie a lui Hyperion
de Ionut Acrudoae
Întrebări... De ce zace printre mărunțișuri, acel Hyperion înnorat, pustiu, celest? De ce simte doar pământul de sub picioare, culegând lalele din lanul de câini adormiți? De ce Hyperion cântă...