Carmen More

Minune mai mare decât toate, pt mine... Umbra din suflet s-a risipit. Sensul vieții era doar Ascuns adânc în albstrul amețitor al ochilor ei, care mi-au înlănțuit secundele, Duios, cu zâmbet

Abia după ce te frângi Și mai ești doar pulberea din cele mai crunte abisuri Îți dă voie seninul Să-i săruți pleoapa Tremurând tainic a mulțumire

21 April 2008 Soarta mă uimește uneori. Nu știu ce să spun și zic atât: mi-a tremurat sufletul în mine și mi s-a încrâncenat carnea și mi-au amorțit buzele și ochii. N-am cum comenta și îmi vine

Dacă ai ști cât de norocos ești Să adormi ținându-mă în brațe in fiecare seară. Dacă ai ști cum așteptă celulele din mine -Tropotind mărunt a nerăbdare- Și abia le conving să nu înmugurescă

19.10 Astăzi am chef să chiulesc. Știu că nu o să fac așa, ci o să aștept cuminte autobuzul in stație, în frig și o să mă enervez după vreo 5 minute și o să vorbesc cu prima doamnă în

Zâmbesc cu înțeles fiindcă el, probabil, și-a luat mașină cu nuanțe discret albastre. E așa, ca un fel de proprietate a mea, fiindcă mie îmi place albastrul. Imi amintesc apoi ca și ție iți place

M-am mutat în calculator De ceva vreme Stau ore întregi si caut Și plănuiesc M-am mutat în calculator si privesc cu ochi răi Pe oricine îmi vorbeste Asta fiindcă destramă vraja dintre mine și