-Răbdare- ......

Dacă ai ști cât de norocos ești Să adormi ținându-mă în brațe in fiecare seară. Dacă ai ști cum așteptă celulele din mine -Tropotind mărunt a nerăbdare- Și abia le conving să nu înmugurescă în aripi și să-și ia zborul Dacă ai ști că am avut răbdare Cât de aici și până la capătul universului Atunci nu ai mai face nimic. N-ai mai clipi și nici n-ai mai respira Și m-ai pândi în fiecare secundă De frică să nu-mi iau zborul. Dar tu nu ști cum renunț eu la mine Cum am răbdare până la cer și un nor mai sus Nu-ți închipui cum îmi acopăr bătăile inimii prea alerte Să nu te deranjeze când dormi. Sunt numai zbucium dar tu ești... tu Mi-ești drag așa nepriceput și fără să ai vreun indiciu Despre cum e viața și ce vreau eu de la tine Deși iți spun în 87000 de secunde pe zi Mă retrag atunci undeva departe Îmi înlănțui aripile Și-mi înăbuș țipătul Și mă privesc mergând prin viață Fără alt sens decât să aștept Să mă înțelegi Fiindcă tu nu înțelegi încă nimic Îmi permit să stau trează o secunda mai mult, in locul tău Și să mă minunez peste poate Că mai sunt încă aici, că mai pot deși mă dor Fibrele sufletului toate Adorm zâmbind de minunea Că am avut răbdarea să mă adun din durere - Căci să ai răbdare e chinul meu suprem Să STAU când în mine înmugurește în fiecare secundă viitorul- Și să mă transform în ființă, Fie și doar pentru clipele când adormi cu mine în brațe.