Jurnale

Minune mai mare decât toate, pt mine... Umbra din suflet s-a risipit. Sensul vieții era doar Ascuns adânc în albstrul amețitor al ochilor ei, care mi-au înlănțuit secundele, Duios, cu zâmbet

Copilul ăsta din pântecul meu e cea mai mare minune a lumii și bătaia inimii lui e cel mai frumos lucru pe care l-am trăit vreodată. Eu știu asta, însă durerea îmi spune parcă iar că

21 April 2008 Soarta mă uimește uneori. Nu știu ce să spun și zic atât: mi-a tremurat sufletul în mine și mi s-a încrâncenat carnea și mi-au amorțit buzele și ochii. N-am cum comenta și îmi vine

Dacă ai ști cât de norocos ești Să adormi ținându-mă în brațe in fiecare seară. Dacă ai ști cum așteptă celulele din mine -Tropotind mărunt a nerăbdare- Și abia le conving să nu înmugurescă

19.10 Astăzi am chef să chiulesc. Știu că nu o să fac așa, ci o să aștept cuminte autobuzul in stație, în frig și o să mă enervez după vreo 5 minute și o să vorbesc cu prima doamnă în

Zâmbesc cu înțeles fiindcă el, probabil, și-a luat mașină cu nuanțe discret albastre. E așa, ca un fel de proprietate a mea, fiindcă mie îmi place albastrul. Imi amintesc apoi ca și ție iți place