Claudia Millian-Minulescu

Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă, Și-n cuibul meu a poposit pe rând Și porumbelul alb, și vulturul flămând, Și soarele, și vântul, și

Garoafe roșii, crenelate - Amfore cu parfum de mosc, Pecetii de rubin și sânge - Eu vă iubesc și vă cunosc, Prin voi, garoafelor bizare, În

Ce mâini înfrigurate-au modelat Argila neagră-a vazelor bizare, În care mor plăpânzii trandafiri, Cum mor în noi nervoasele iubiri? - Argila

Cu ochii fosforescenți și oblici Ramați în cearcăne de aur - Ca niște scumpe amulete - Cavoul negrelor regrete... Voi, preotese

Și-acum, de vrei, răspunde-mi, grădină efemeră, Prin care trece moartea în menuete fine, Sub formă de femeie, de cântec sau himeră - Răspunde-mi,