Căutare

M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte. Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu...

36 poezii, 0 proze

Diaconeasa Nicoleta

N-am talent.Adolescenta e perioada cand omul are grija de sufletul lui , il descopera, il modeleaza , il formeaza.Ne intereseaza mai mult valorile, sentimentele si gandurile noastre.Spre maturitate ... adio.Nu stiu unde dispar toate acestea , sper sa nu descopar prea tarziu.Si de aceea unii dintre noi se apuca sa scrie,sa compuna versuri, scenarii ...sau oricum , sa scrie:) A scrie despre sentimentele,trairile,gandurile tale e cel mai bun exercitiu pentru a te descoperi. P.S -cei care simt nevoia sa comenteze referitor la vreun text,dar nu au cont pe acest site o pot face pe profilul meu de hi5,accesand mai sus "pagina personala web"-sunteti invitatii mei:D

9 poezii, 0 proze

Adriana Georgian

Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ...

3 poezii, 0 proze

Garabet Ibraileanu

Teoretician al curentului poporanist, critic literar si romancier, se naste la Tg. Frumos, Iasi. Obtine reyultate exceptionale la invatatura, atât la gimnaziul din Roman, cât si la Liceul \"Codreanu\" din Bârlad. Este apoi student al Universitatii din Iasi si al Scolii Normale Superioare, profesor la Universitatea ieseana, Facultatea de litere. Critic literar de mare valoare, patrunde adânc in operele scriitorilor. Volume reprezentative: \"Scriitori si curente\", \"Opera literara a d-lui Vlahuta\", \"Note si impresii\", \"Scriitori români si straini\", \"Studii literare\". E unul dintre temeinicii cunoscatori ai operei eminesciene. Remarcabila e sinteza \"Spiritul critic in cultura româneasca\" (1909). Ne-a mai lasat o serie de cugetari \"Privind viata\" si un roman analitic \"Adela\" (1933), care a fost reprezentat pe scena si ecranizat. Se stinge in 1936 la sanatoriul \"Casa Diaconeselor\" din Bucuresti. Urna cu cenusa disparutului e depusa la Cimitirul Eternitatea - Iasi.

1 poezii, 0 proze

nicolae costel alin

Nu știu ce am realizat în viață, nu știu ce voi realiza. Merg înainte și cu rele și cu bune și poate cândva voi întâlni un îngeraș care merită și voi fi din nou fericit. Am învățat prea mult și acum încep să mă întreb de ce... Suntem doar trecători prin această lume (viață) și tot ceea ce învățăm pentru a evolua în plan profesional, ... în lumea de dincolo, nu ne este de folos. Uităm cea mai importantă lecție care ni s-a cerut să o învățăm ... IUBIREA. Suntem preocupați de lucruri efemere: funcții, bani, renume. Din ce avem mai mult, ne dorim mai mult. Totul pare să nu aibă o limită clar definită. Când ajungem să tragem linie, sufletul nostru este pustiu, căci l-am abandonat. Sufletul e cel ce-ți dezvăluie lucrurile pe care mintea nu le poate înțelege și cuvintele nu le pot cuprinde, .... e tot ceea ce rămâne din noi și trece mai departe ... (Adriana Georgian)

78 poezii, 0 proze

Sofocle

Sofocle (Greacă veche Σοφοκλῆς - n. 496? î.Hr. - d. 406 î.Hr.) a fost un poet tragic grec. Împreună cu Eschil și Euripide, a pus bazele tragediei clasice grecești[1]. Aduce însemnate inovații în tehnica teatrală: renunțarea la conexiunea trilogiei prin crearea de piese independente, mărirea numărului choreuților de la 12 la 15, introducerea celui de-al treilea actor, dezvoltarea dialogului, importanța acordată decorului și costumelor. Opera marelui tragic, continuator al lui Eschil, cuprinde peste 120 de piese (după diverse păreri și izvoare, numărul pieselor e de 123, 130, 133, ba chiar și de 140), dintre care ne-au mai ramas în întregime numai șapte. Scriitorul s-a născut în anul 496 î. Hr. în Colonos, cartier mărginaș al Atenei, într-o familie înstărită, fiind fiul lui Sofillus, un armurier bogat. Sofocle a beneficiat de educația specifică tinerilor timpului, inițiindu-se în teoria și practica muzicală (profesor i-a fost Lampros, unul dintre...

0 poezii, 0 proze

Alain Grandbois

Né le 25 mai 1900 à Saint - Casimir, Portneuf, Québec Poète, nouvelliste, mémorialiste et essayiste, Alain Grandbois a fait des études classiques au Collège de Montréal et au Séminaire de Québec, puis à l'Université Saint-Dunstan à Charlottetown, et à l'Université Laval de Québec, où il devient licencié en droit (1924). De 1924 à 1939, il séjourne à Paris et voyage en Europe grâce à un héritage. Il fréquente alors de nombreux artistes et poètes et se lie avec Pellan, Cendrars et Marcel Dugas, entre autres. Il revient à Montréal en 1939, puis s'installe dans un village près de Québec pour écrire Les Voyages de Marco Polo. Il devient ensuite le bibliographe de la Bibliothèque Saint-Sulpice de Montréal. Dès lors, il collabore à plusieurs revues dont Amérique française, Poésie 46, Liaison, Liberté et La nouvelle Revue canadienne. De 1950 à 1952, il réalise et anime une émission sur la littérature canadienne pour Radio-Canada. En 1961, il devient fonctionnaire au Musée provincial de...

30 poezii, 0 proze

Maurice Carême

Maurice Carême est né le 12 mai 1899 à Wavre, d'un père peintre en bâtiment et d'une mère épicière, il a deux sœurs et deux frères. Il passe son enfance à Wavre. À 19 ans, il écrit ses premiers vers de lois inspirés par une amie d'enfance. Il devient instituteur de métier en 1918, tout en continuant à écrire comptines et poésies. Après une période de futurisme (1928-1932), il revient à une poésie simple à destination de la jeunesse. En 1937, le poète s'installe à Anderlecht (Belgique) où il passera le reste de sa vie. À partir de 1943, il se consacre pleinement à la littérature. Il habitera surtout, avenue Nelly-Melba, une maison dite « La Maison blanche » à Anderlecht, aujourd'hui Musée Maurice Carême. Il meurt le 13 janvier 1978 à 79 ans. Après s'être occupé de La Revue indépendante, Maurice Carême collabore à la revue Anthologie de Georges Linze puis entre à La Revue sincère (1922). Élu « Prince en poésie » au Café Procope à Paris en 1972 - une plaque commémorative apposée sur la...

26 poezii, 0 proze

Edmond Rostand

Edmond Rostand est né le 1er avril 1868, à Marseille. Il fait d'abord des études de droit à Paris et s'inscrit au barreau, mais ne pratiquera jamais cette profession. Après avoir pensé à la diplomatie, il décide de se consacrer à l'écriture de la poésie et du théâtre. Il fait la connaissance de la poétesse Rosemonde Gérard, (1871-1953), petite-fille du maréchal Gérard, avec laquelle il se marie le 8 avril 1890. Le couple aura deux enfants : Maurice, né le 26 mai 1891 et Jean, futur biologiste de renom, le 30 octobre 1894. Il a publié plusieurs recueils de poésie, dont "Les Musardises" (1890) et "Ode à la musique" (1891), mais il est surtout célèbre pour ses pièces de théâtre, dont "L'aiglon" (1900) et, bien sûr, "Cyrano de Bergerac" (1897) qui connaît encore de nos jours beaucoup de succès. L’écrivain, en raison de ses problèmes de santé, ne peut participer aux combats de la Première Guerre mondiale. Il manifeste néanmoins sa solidarité avec les soldats de l’armée française en...

33 poezii, 0 proze

Ne-mai-lăsînd-o...

de iscru adrian

Pentru lumea ta de cuvinte te-ai putea depărta de lumea din vis? pentru lumea ta te-ai putea îndepărta de ceea ce inspiră lumina din cuvinte ...ne-mai-lăsînd-o să se-ntoarcă în sine prin tine...

Poveștile cu inerte porți

de Irina Monica Bazon

luăm prea repede în înălțime ca să mai apucăm gustul și culorile ierbii ruguri nu ne mai ard în sînge putem vedea prin artere ca printr-un tunel de la distanța sinelui sîngele opac se dă la o parte...

4. Postmodernitate...

de Manolescu Gorun

Texte publicate anterior: 0. Motivație: http://www.agonia.ro/index.php/essay/161333/index.html 1. O Poveste postmodernistă: http://www.agonia.ro/index.php /essay/157964/index.html 2. Este Realitatea...

EseuAtelier

Too much monkey bussiness

de Mircea Cărtărescu

Cum pur și simplu habar n-am cine mai sînt astăzi idolii, am întrebat-o pe fiică-mea, care, avînd cincisprezece ani, ar fi putut să fie mai în temă. „Păi, nimeni\", mi-a răspuns ea, lățită pe fotoliu...

ProzăClasic

Poet universal

de Ene Eugen

Cind ai avut ceva de spus, n-ai stat pe ginduri Lasind niste-ntelesuri ascunse printre rinduri. Ne mai transmiti si-acum despre-ale noastre, Un deget pui pe rana, un deget pe dezastre. Ai intrebat...

cerul e pictat de pictori morți

de Leonard Ancuta

și mie mi-e foame de tot ce urma să mi se întîmple și viața mea e o suită de conserve goale și expirate cerul se vede prin pielea mea și umbra are chipul tău îți citesc chipul ca un orb, îți citesc...