cerul e pictat de pictori morți

și mie mi-e foame de tot ce urma să mi se întîmple

și viața mea e o suită de conserve goale și expirate

cerul se vede prin pielea mea

și umbra are chipul tău

îți citesc chipul ca un orb, îți citesc trupul ca un ciung

se zice că în iubire nu te mai dai cu capul de pereți, omori țînțari cu fruntea pe tavan

și după cîteva reprize pe tavan scrie ce te doare mai tare

te iubesc, cerule, cît te iubesc

zbor prin respirația ta pentru marele premiu, cea mai frumoasă moarte

să înghețe iadul din mine

să fiu inocent și să mă mînjesc cu iubire ca un copil

să fac dragoste cu tine ca soarele cu viața de pe pămînt

și să mor ca dinozaurii lăsînd loc păsărilor să zboare

pe cerul pe care l-au pictat cei mai frumoși pictori

care îmi țin de urît acum

că sunt în perioada albastră a sîngelui, sau în perioada verde

că sîngele îmi curge în cuburi sau curge abstract

curge gotic sau e doar un punct care se scurge într-o pînză

îmi fac tatuaje în somn și somnul își face și el

și amîndoi ne gîndim că viața nu merită a fi trăită, doar simțită

și ne uităm la tatuajele noastre și ne mai îmbătăm o dată cu ele

ca și cum am avea toate inimile din lume

să iubim o singură dată

să înghețe viața din mine cu tot iadul ei

să stau pe marginea unei fîntîni și să mă bucur de apusul

pictat de toți pictorii în convalescența de după moarte

să mă întreb ce fel de sete îmi e

de ființă sau neființă

să mă întreb de ce sîngele mi s-a subțiat de la lacrimi și încă torn în pahar

de ce am mîinile astea mari dacă nu te pot îmbrățișa

și îmi cuprind fața cu ele cum aș lua un mulaj

cînd o să treci vreodată prin muzeul ființei mele

să vezi cum arată dragostea

să vezi cum mi-au înghețat ochii

cu chipul tău.