"Ne numim oameni" – 20277 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
LMLelia Mossora
Maria Diana POPESCU: LELIA MOSSORA - Penița înmuiată în relief și siguranță Lelia Mossora își continuă lucrul la cuvinte într-un mod pe cît de neașteptat pe atît de natural și de frumos întemeiat. Colina recentelor construcții lirice, împodobită cu temple și sculpturi, rămîne în picioare ca însuși sufletul poetei îndantelat de singurătate și de ruine, implorînd prin neputinciosul strigăt al lui Goethe: “O, mai oprește-ți pasul, secundă care treci" însetată de cunoaștere și de iubire pură, însetată de acel fior care umple Ființa, pînă la ceea ce s-ar numi “persecuția adorației”: „Îți mușc din carne flori de sânge/ și gura mea e cânt de lavă”. Frumoasă strategie pentru poetă! Începe cu o declarație de dragoste, pășește pe vîrfuri, se repéde în carnea iubirii, își aruncă la fel ca pe un catalog pe catedră proclamația, apoi se micșoreză pînă la starea de ecou, așteptîndu-ne să-i ascultăm acordurile lirice. E un spectacol rar truda zilnică a poetei de a transforma în podoabe fragile, în...
16 poezii, 0 proze
GSGary Soto
Gary Soto s-a născut în aprilie 1952 în Fresno – California. A fost interesat de poezie încă din anii liceului și a absolvit Colegiul din Fresno City, apoi Universitatea de Stat din California. Locuiește în California. Prima colecție de poeme, „Elementele din San Joaquin”, a câștigat în 1976 premiul internațional al Statelor Unite pentru poezie și a fost publicată în 1977. De atunci a publicat numeroase volume de poezie, între care „Un plan simplu” (2007), „Un soi de credință” ( 2003), „Colegiul Junior” (1997), „Noi poeme selectate” (1995), „Canto familiar / cântec obișnuit” (1994), „Odele vecinătății” (1992), „Curs de religie pentru acasă” (1991), „Cine va dori să ne cunoască?” (1990), „Păr negru” (1985), „Acolo unde săgețile lovesc” (1981), „Coada răsăritului” (1978). A mai scris nuvele: „Amnezia într-un district republican” (2003), „Iubitorul de poezie” (2001), „Moneda de 5 și 10 cenți” (2000) și un memoriu numit „Locuind deasupra străzii” (1985) pentru care a primit „American Book...
1 poezii, 0 proze
EGEugène Guillevic
Eugène Guillevic (semnând adeseori sub semnătura simplă Guillevic) a fost unul dintre cei mai mari poeți francezi ai secolului XX. Stilul său, foarte direct dar și sugestiv în același timp, se caracterizează prin respingerea metaforelor. A fost tradus în mai mult de 40 de limbi diferite în 60 de țări. A primit, printre altele, Premiul Goncourt (1988), Marele Premiu Național Pentru Poezie (1984) etc. *** Eugène Guillevic (Carnac, Morbihan, 5 août 1907 - Paris, 19 mars 1997) est un poète français de la seconde moitié du XXe siècle. Il ne signa jamais ses nombreux recueils que de son seul nom, Guillevic. Il vient au monde dans le paysage pierreux et marin de la Bretagne. Puis son père, d'abord marin, se fait gendarme et l'emmène à Jeumont (Nord) en 1909, à Saint-Jean-Brévelay (Morbihan) en 1912, à Ferrette (Haut-Rhin) en 1919. Après avoir passé un baccalauréat de mathématiques, il est reçu au concours de 1926 dans l'administration de...
2 poezii, 0 proze
André Gide
Né le 22 novembre 1869 à Paris, André Gide est le fils unique de Paul Gide, professeur de droit, et de Juliette Rondeaux, riche bourgeoise d\'origine normande. «Né à Paris, d’un père uzétien et d’une mère normande, où voulez-vous, monsieur Barrès, que je m’enracine? J’ai donc pris le parti de voyager.» À la mort de son père, Gide n\'a que onze ans. Il est donc élevé par sa mère dans une atmosphère de rigueur morale qu\'on a dit castratrice, entouré presque exclusivement de femmes. Il épousera Madeleine Rondeaux, sa cousine de Rouen, en 1895. Dégagé de tout souci financier grâce à sa fortune personnelle, Gide s\'oriente très tôt vers une carrière littéraire dont ses premiers échecs ne le détournent pas les Cahiers d\'André Walter (1891), publié à compte d\'auteur: il se déclare soucieux de produire une œuvre qui assure sa postérité plus que sa gloire immédiate. Après Paludes (1895), Gide se moque des symbolistes et de lui-même, il publie les Nourritures terrestres (1897). Ce livre...
5 poezii, 0 proze
BBBruno Bernier
Né à Lille en France le 2.03.1956. Directeur Editorial dans une société des sites internet et homme bleu de www.bleu.org Recueils de poèmes de Bruno Bernier Soleil Noir Soleil Bleu Musée Timbré Poèmes-Timbrés Soleil Nu Hotel Lutetia Soleil d\'Encre Soleil d\'Encre II
1 poezii, 0 proze
LSLéopold Sédar Senghor
Né à Joal, au Sénégal, le 9 octobre 1906, Léopold Sédar Senghor fait ses études à la mission catholique de Ngasobil, au collège Libermann et au cours d\'enseignement secondaire de Dakar, puis, à Paris, au lycée Louis-le-Grand et à la Sorbonne. Il est reçu à l\'agrégation de grammaire en 1935. Tout en enseignant les lettres et la grammaire au lycée Descartes à Tours (1935-1938), il suit les cours de linguistique négro-africaine de Lilias Homburger à l\'École pratique des hautes études et ceux de Paul Rivet, de Marcel Mauss et de Marcel Cohen à l\'Institut d\'ethnologie de Paris. Nommé professeur au lycée Marcellin Berthelot de Saint-Maur-des-Fossés en 1938, il est mobilisé en 1939 et fait prisonnier en juin 1940. Réformé pour maladie en janvier 1942, il participe à la Résistance dans le Front national universitaire. De 1944 jusqu\'à l\'indépendance du Sénégal, il occupe la chaire de langues et civilisation négro-africaines à l\'École nationale de la France d\'outre-mer. L\'année 1945...
15 poezii, 0 proze
Roberto Juarroz
Né le 5 octobre 1925 à Coronel Dorrego dans la province de Buenos Aires (Argentine), Roberto Juarroz a fait des études de lettres et de philosophie à l\'université de Buenos Aires et s\'est spécialisé dans les sciences de l\'information et de la bibliothécologie. De 1958 à 1965, il a dirigé la revue Poesia = Poesia. Il a traduit des poètes étrangers, notamment Antonin Artaud. Il a été l\'ami d\'Antonio Porchia. Entre 1971 et 1984, il a été directeur du Département de Bibliothécologie et de Documentation de la faculté de philosophie et de lettres de l\'université de Buenos Aires. Mal vu des militaires argentins, il a dû s\'exiler aux Etats-Unis et en Colombie. De retour en Argentine, il a dû affronter l\'intolérance, cette fois, des intellectuels de gauche. A nouveau exilé, il a voyagé. Il est devenu expert de l\'Unesco dans de nombreux pays d\'Amérique centrale. Sa compagne, Laura Cerrato, professeur de littérature anglo-saxonne à l\'université de Buenos Aires et poétesse, l\'a suivi...
9 poezii, 0 proze
MBMax Bilen
Né à Salonique, Max Bilen a fait ses études de littérature et de philosophie à l’Université d’Instanbul. En 1961 il s’installe en Israël, où après avoir été conseiller Conseiller Culturel culturel auprès de l’Ambassade de Turquie, il entame une carrière universitaire à l’Université de Tel Aviv. ESSAIS CRITIQUES ET ARTICLES Dialectique créatrice et structure de l’œuvre, Vrin, Paris, 1971. Ecriture et initiation, Presses de l’Université de Lille III, 1977. Le sujet de l’écriture, Ed. Gréco, Paris, 1989. Jabès, du déchirement à l’unité (Editions Champs, Vallon, 1989). Le Mythe de l’écriture - textes réunis par Jean-Jacques Wunenburger, Paradigme/Varia 22, 1999). *** Ecrivains juifs francophones en Israël (Ariel, Jérusalem, octobre 1963). Regards sur la littérature turque contemporaine (Keshet, Tel Aviv, 1963). Introduction à la méthode de Paul Valéry (Didactique, Presses de l’Université de Tel Aviv, 1972). Discours aliéné et sujet autonome (Le Discours et le Sujet, Université de Paris X...
6 poezii, 0 proze
RGRoland Giguère
Né à Montréal en 1929, Roland Giguère étudie la typographie, la gravure et la lithographie à l'École des Arts graphiques de Montréal puis à Paris. Animé par l'amour du livre, il fonde, en 1949, les Éditions Erta, d'où naîtront plusieurs dizaines de beaux ouvrages faits de mots et d'images. Il retourne plusieurs années à Paris puis revient au Québec où il sera maquettiste et professeur en arts graphiques. Au cours de ces années, Roland Giguère publie plusieurs recueils de poèmes. La publication, en 1965, d'une rétrospective de ses poèmes, L'Âge de la parole (1949-1960), marque une étape majeure dans la poésie québécoise, cristallisant les mouvements sourds puis l'effervescence qui animent la société d'alors. Roland Giguère prend place aux côtés de Gaston Miron, de Paul-Marie Lapointe et des poètes de l'Hexagone. Giguère est lu, étudié, célébré; son œuvre est couronnée de nombreux prix. Mais la force créatrice de Roland Giguère se déploie autant dans la dimension de son œuvre dessinée,...
25 poezii, 0 proze
AGAlain Grandbois
Né le 25 mai 1900 à Saint - Casimir, Portneuf, Québec Poète, nouvelliste, mémorialiste et essayiste, Alain Grandbois a fait des études classiques au Collège de Montréal et au Séminaire de Québec, puis à l'Université Saint-Dunstan à Charlottetown, et à l'Université Laval de Québec, où il devient licencié en droit (1924). De 1924 à 1939, il séjourne à Paris et voyage en Europe grâce à un héritage. Il fréquente alors de nombreux artistes et poètes et se lie avec Pellan, Cendrars et Marcel Dugas, entre autres. Il revient à Montréal en 1939, puis s'installe dans un village près de Québec pour écrire Les Voyages de Marco Polo. Il devient ensuite le bibliographe de la Bibliothèque Saint-Sulpice de Montréal. Dès lors, il collabore à plusieurs revues dont Amérique française, Poésie 46, Liaison, Liberté et La nouvelle Revue canadienne. De 1950 à 1952, il réalise et anime une émission sur la littérature canadienne pour Radio-Canada. En 1961, il devient fonctionnaire au Musée provincial de...
30 poezii, 0 proze
Ne numim oameni
de Someșan Silviu Dan
Multe lucruri se-ncadreză în membrana infimității Printre care se remarcă, voia păcii și-a dreptății. Întreaga specie recunoaște, importantul scop al păcii, Nimeni însa nu își schimbă, rubinu-n...
cina de taină a celui învins
de emilian valeriu pal
să crezi în oameni e ca și cum ai crede că pălăriile panameze sunt făcute în panama ne numim oameni nu după felul nostru de-a fi ci după locul unde ne vindem mai bine-mpreună ce-ar mai fi de făcut...
ăștia suntem să fie clar
de emilian valeriu pal
m-am săturat de oameni care se bat cu pumnul în piept și se laudă cu ce-au făcut pentru oameni îi tot aud te-am îmbrăcat când ai fost gol ți-am dat să fumezi când n-aveai ce fuma ți-am dat să bei...
Întrebări cu răspunsul înăuntru
de Ottilia Ardeleanu
Azi două lucruri m-au deranjat. Cățelușa prea costelivă și un comentariu. Cam prea ipocrit. Mă gândesc de ce ne numim oameni. Cuvântul acesta este prea frumos. Este o podoabă de așezat în pomul unui...
Ironie!
de Florea Ana-Maria
Hehe! Am picat shi eu....sau poate acum incerc sa ma ridic... Am inceput sa dau cu crtitica in oameni!Shi dau shi dau shi dau..shi nu ma mai opresc...ash vrea eu..dar cred ca am prea multa munitzie...
rugă provincială
de emilian valeriu pal
uneori trecutul mă ajunge din urmă ca un urs polar ieșit la vînătoare de foci atunci mă ghemuiesc pe podea și fac pe abrahamul mă trezesc vorbind singur doamne știu că sunt praf și cenușă dar e bine...
Principiul Fericirii si Sensul Vietii
de Chelaru Maria Rozalia
Din Lumină venind, toți tragem cu noi Începutul. Apă și Foc în același Timp amestecăm picături de scântei peste veacuri născând Istorie... De ce nu mai bine am "crea" Povești în loc de ceva, care cel...
Nostalgia omului
de Ana Maria Fedrre
Te- ai intrebat vreodata cine este omul de langa tine? Omul care sta langa tine atunci cand ti- e greu si care se bucura alaturi de tine atunci cand esti furios de fericit? Realizam pe zi ce trece ca...
Poetii sunt oameni sensibili si foarte imaginativi
de Sofronie Corneliu
Poate că nu eram îndemnat de forul interior să scriu poezie sau proză poetică, dacă nu-mi plăceau poezia și proza poetică ca și mijloace plăcute, interesante și incitante de exprimare. Publicând...
ultimul brumar
de paparuz adrian
amintirile cu tine îmi stau la uscat în Luminătorul încă nedeschis Enya a inundat străzile scăpată din picupul tău Only Time până la genunchi până la suflet lumina murdară sângerează prin perdeaua...