rugă provincială

uneori trecutul mă ajunge din urmă ca un urs polar ieșit la vînătoare de foci atunci mă ghemuiesc pe podea și fac pe abrahamul mă trezesc vorbind singur doamne știu că sunt praf și cenușă dar e bine să nimicești binele laolaltă cu răul? știu că sunt praf și cenușă dar vei nimici acest om dacă-n el vei găsi 50 de lucruri drepte dacă nu 50 atunci măcar 40 dacă nu 40 atunci măcar 10? ca să n-o iau razna îmi închipui că mă cheamă sughiț iar tristețea mea îmblînzită e un dragon furia nopții cel mai mult doare cînd toți caută oameni pe unde apucă iar tu stai sub ochii lor luminat mai ceva ca un mcdrive în toiul nopții îți spun adevărul dacă dumnezeu ar începe să ierte greșelile noastre așa cum ne batem noi cu pumnul în piept că iertăm greșiților noștri probabil am intra în pămînt de rușine că ne numim oameni (pînă și-o haită de animale dacă-i sătulă își iartă prada și-o lasă în viață)