Căutare

Textele mele...sa ma gandesc ...ce pot sa spun despre ele?!Sunt cuvinte rupte din suflet,scrise in urma unei lovituri demonice.Cicatrice am inca si azi...tot ce am scris am simtit pana in adancul sufletului,am trait pana in adncul maduvii si am gandit ...poate... pana in adancul neuronului.Acestea reprezinta "Moartea unui inger" dupa cum am si o proza, trecerea d la speranta la deznadejde,suferinta, dezamagire, si, in sfarsit, la moarte.Poate suna prea dur moarte, dar nu ma refer la moartea trupeasca, ci la cea sufleteasca, ceea ce este si ma dur.Poeziile mele sunt lopeti d pamant puse una peste alta pentru a-mi ingropa viata.Prin poeziile mele si proze sper ca lumea sa invete ceva din ele si sa nu faca aceleasi greseli ca acele "personeje lirice".Totul incepe frumos, la inceput cuvinte frumase, inaltatoare, dar treptat, treptat duc spre morminte , demoni, iad etc.Insa in spatele acestor cuvinte se afla cel mai amar sentimet-dragostea.Ce a fost dragostea pentru mine?!moartea ingerului...

60 poezii, 0 proze

Alexandru Grigore

S-a nascut la 1 septembrie 1941, in comuna Filfani, Arges. A absolvit liceul in 1957, la Pitesti, iar Facultatea de filologie in 1965, la Universitatea din Bucuresti. Si-a facut debutul in presa la 14 septembrie 1968, in revista „Luceafarul”. A colaborat la mai toate publicatiile culturale ale vremii: „Viata romaneasca”, „Luceafarul”, „Romania literara” etc. A tradus din literatura rusa si sovietica poeme de Evtusenko, Majakovski, Block. Au scris despre el: Laurentiu Ulici, Dan Laurentiu, Horia Badescu, Al. Condeescu, Mircea Scarlat, Lucia Fenesan s.a. A murit la 30 iunie 1981, in Bucuresti. Volume publicate: „Tagade” (1970), „Ceremoniile” (1978) „La marginea imparatiei” (1984, postum). "Moartea unui poet Un rebel incorigibil. O minte ascutita si un simt poetic deosebit, dublate de o cultura de invidiat. Cand l-am cunoscut, in 1978, tocmai isi finisa volumul care avea sa apara in acelasi an. Era in clinciuri mari cu cenzura editurii Cartea Romaneasca.„Uite, batrane, chestia asta li se...

1 poezii, 0 proze

Bogdan Olteanu

Născut la Tulcea, trecut prin patru clase și trei școli până la absolvirea unui liceu cu profil real, am ajuns în București în anul 2000. Marcat de diverse eșecuri și pierderi (în special de moartea tatălui meu), am continuat ceea ce începuse ca un „moft” la 17 ani: scrisul. În prezent urmez cursurile secției de Japoneză-Engleză ale Facultății de Limbi Străine din cadrul Universității București.

112 poezii, 0 proze

Diana Anghel

Vând biografie genială contra dedicație la Radio Guerilla. La sugestia foarte bună a unui membru, mi-am făcut o adresă de e-mail, unde sunt gata să răspund la orice amenințări cu moartea, la declarații de amor sau pur și simplu puteți apela pentru prietenii durabile. Nu ezitați să-mi scrieți la intrebisiraspund@yahoo.com! Iar dacă știți ce se ascunde în spatele ușii cu numărul 3, puteți câștiga un frigider decapotabil!

5 poezii, 0 proze

Ludovico Ariosto

1474-1533 Autor al capodoperei Orlando Furioso, se naște la Reggio Emilia, ca fiu al unui demnitar, dar se formează la Ferrara. Se dedică de tânăr studiilor umaniste. După moartea tatălui (1500) rămâne capul familiei numeroase, ceea ce îl obligă să intre în slujba cardinalului Ippolito d’Este, iar mai târziu a ducelui Alfonso d’Este. Ultimii ani ai vieții și-i petrece la Ferrara, în pacea dragostei domestice, dedicându-se preocupărilor literare și organizării reprezentațiilor teatrale ale curții. La moartea sa era deja o celebritate nu doar italiană ci și europeană. A tradus din Plaut și Terențiu.

2 poezii, 0 proze

Miloš Crnjanski

Se naște la 26 octombrie 1893, la Csongrád (Ungaria), în familia unui notar sărac, Miloš Crnjanski. În 1896, familia Crnjanski se mută la Timișoara, unde Miloš va urma și liceul. Va scrie despre orașul de pe Bega de câte ori are prilejul, Câteva capitole din Migrații se desfășoară, de altfel, în locuri pe care timișorenii de azi vor putea să le identifice fără dificultate. 1901 - Moare Toma Crnjanski, tatăl său. 1911 - Participă, la Ciacova, la festivitățile desfășurate cu prilejul împlinirii unui veac de la moartea lui Dositei Obradovici. Crnjanski va avea mereu cultul înaintașilor, al întemeietorilor, al tradiției. 1912 - Termină, strălucit, liceul piarist din Timișoara. Scrie, sub influența lui Maeterlink și Rostand, piesa Cneazul blestemat. Se înscrie la Școala superioară de comerț exterior de la Rjeka. 1913 - La Viena. Pentru prima oară la Belgrad, cu clubul de fotbal din Novi Sad. Locuiește însă la Viena, la un unchi al său, comerciant. 1914 - Arestat, apoi înrolat și trimis pe...

3 poezii, 0 proze

ADRIAN ANGHELESCU

Copil din flori, adoptat la varsta de 9 luni de 2 soti minunati care din nefericire au decedat cand aveam 15 si 18 ani si al caror nume incerc sa-l sfintesc pana la moartea mea, am reusit sa fiu absolvent de liceu, de institut de subingineri si mai apoi de ingineri, pensionar dupa 29 de ani de munca ]n siderurgie si dupa aceea profesor de liceu in urma unui concurs de titularizare care-mi permite sa profesez pana la varsta de 65 de ani, sot, tata, bunicul unor nepoti fabulosi, fost instructor aritsic pana in anii 1990, ulterior versificator si om care doreste sa-si exprime liber pareri, opinii,cugetari, etc... Acesta sunt eu si altceva nu mai am ce spune despre mine.

425 poezii, 0 proze

Arthur Schopenhauer

Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig - d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main), a fost un filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului "voinței" în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman. Arthur Schopenhauer s-a născut în 1788 la Danzig (astăzi Gdansk/Polonia), fiu al unui comerciant, care îl destinase și pe fiul său negustoriei. Împreună cu tatăl, face numeroase călătorii prin Europa. După moartea acestuia în 1809, începe mai întâi studiul medicinei la Universitatea din Göttingen, la care renunță pentru a se dedica studiului filozofiei. În 1811 pleacă la Berlin, unde audiază cursurile lui Friedrich Schleiermacher și ale lui Johann Gottlieb Fichte. Se transferă la Iena și, în 1813, obține titlul de Doctor în Filozofie cu dizertația "Cu privire la rădăcina cvadruplă a principiului rațiunii suficiente" (Über die vierfache Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde). În același an întâlnește la Weimar pe Goethe, cu care...

3 poezii, 0 proze

Yasunari Kawabata

Yasunari Kawabata (14 iunie 1899 - 16 aprilie 1972) a fost un prozator japonez a cărui operă, scrisă într-un stil plin de lirism și subtilitate, i-a adus premiul Nobel pentru literatură în 1968. A fost primul japonez și al treilea asiatic (după Rabindranath Tagore și Șemuel Iosef Agnon), care a câstigat acest premiu. Scrierile lui Kawabata conțin un spațiu epic gol, non-acțiune și o reducere extremă a problematicii la câteva date, favorizând deplasarea centrului de greutate spre episod și detaliu. Kawabata povestește pe o linie unică, pe un singur plan, în care evenimentele sunt nivelate sub raport valoric, iar un conflict propriu-zis nu se constituie. Elementul-cheie, momentul-surpriză lipsesc, deși o tensiune difuz răspândită în text pare să le cheme. Yasunari Kawabata a fost fiul unui om cultivat. Deoarece a rămas singur la vârsta de trei ani, a fost crescut de bunici, dar a fost separat de singura lui soră. Evenimentele tragice din copilăria lui Kawabata continuă prin moartea...

0 poezii, 0 proze

Moartea unui zeu de ceara

de Geronimo Trascau

Primește cupa cu venin satir iubit al plebei Și mori socratic în amvon sub zidurile Tebei – Căci sprijinit pe Decalog ai strâns în juru-ți oaste Pornit ogoarele să-ngrași cu trupurile noastre. Din...

Să murim într-o tandră uimire...

de petre ioan cretu

la noapte am să visez că voi zbura pe deasupra orașului aripile îmi vor fi mari și puternice de zeu tânăr încă neînfrânt mă voi opri la fereastra ta și mă vei întreba dacă zbor iar eu îți voi...

panaceul casei de frig

de Lory Cristea

nici eu nu mă aud dacă mă strig iar mama mă jelește ca pe-un lucru sfânt dar nimeni nu mai are cheie să intre-n casa mea de frig îngenuncheată de iubire intru în cuvânt cum intră omul în femeie cum...

e primavara...

de ioan serban

e primavara… asteapta de aproape doua mii de ani pe aceeasi umeda treapta omul acela sarman cu mina dreapta intinsa nu sa ceara ci sa moara si pata de singe prelinsa pe frunte-i o povara...

În grădina lui Epicur

de Anton Vasile

Doamna în negru Doamna în negru pășea agale, Ca o mireasă palidă și sumbră, Marcată fiind de drama vieții sale; Părea acum, mai mult o umbră. A fost o frumusețe răpitoare, Pentru bărbați a fost un...

Loki și crepusculul zeilor

de Craiu Sorin-Marian

În panteonul germanic, Loki este, prin excelență, o divinitate ambiguă care aparține categoriei zeilor și, totuși are și o certă încărcătură demonică. În sistemul religios germanic, el reprezintă...

EseuAtelier

Ultimul drum

de gr sc dimitrie filisanu filiasi

Un nou început... ploaia asta si copiii care asteapta sa-si cunoasca profesorii, fetele lor pudrate cu o zburdalnica nevinovatie trezesc în mine o dureroasa melancolie, o amara nostalgie... Voi putea...

ProzăAtelier

cuvinte în haită

de Ioan Jorz

și iese aburul din mine ca din călări expirația-mi aruncă aerul cu tot cu nări cum sub cuțitul de casap în roșu vaier cad verbele ce nu mă mai încap cu care mă încaier în tainic semn ce nu mai este...

Lied

de Cincinat Pavelescu

O, dulce, dulce mână fină, Și care niciodată Nu vei lăsa a ta lumină Pe fruntea mea nemângâiată! O, mâini al căror veșnic gest De milă și iertare, Atrage buzele-ntr-un gând Senin de adorare! Mâini...

PoezieClasic

Irodiada

de Petru Dincă

II. Scenă Doica -–– Irodiada D. Trăiești sau eu văd umbra unei prințese numai? Pune-mi pe buze-un deget, inelele și nu mai Străbate-n van o vârstă ce n-o știi... I. Înapoi! Șuvoiul blond și candid de...