Să murim într-o tandră uimire...

la noapte am să visez că voi zbura pe deasupra orașului

aripile îmi vor fi mari și puternice de zeu tânăr încă neînfrânt

mă voi opri la fereastra ta și mă vei întreba dacă zbor

iar eu îți voi răspunde că nu nu zbor doar visez

nu ar trebui să-ți fie teamă uneori mi se întâmplă să mor

moartea aceea dintre singurătate și altă singurătate

poate singurătatea mea și singurătatea ta ținându-se de mână pe furiș

și unde muzica nu se cântă ci doar se aude curgând

poate urma unui suflet / poate umbra unui nor / pe câmpia răscolită / lunecă un fior...

de un timp umbra mea șovăie să mă urmeze cumva e gata să găsească alt trup

tu mă chemai din înăuntrul meu să fugim / să zburăm cu aripi de ceară / să murim într-o tandră uimire

- dacă vom uita drumul înapoi către noi?