"Mi-e gura uscată ca o coajă de pâine" – 20793 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
SNStăncioi Natanael
"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)
13 poezii, 0 proze
RHRaluca Oana Helgiu
,,Nu există întâmplare, fatalitate care să împiedice, să oprească sau să deturneze un suflet decis de la înfăptuirea hotărârii sale." Acum câțiva ani de zile, am avut șansa să-mi public primul volum de proză scurtă, care se numește: ,,Jurnalul unei depresive». La lansarea de carte, care a avut loc la Colegiul German Goethe din București, Sorin Preda a spus, faptul că: ,,În Constituția lumii ar mai trebui inclus un drept, pe lângă cele deja existente: dreptul de a exista literar, de a debuta. Nu e ușor și nici la îndemâna oricui să scrie o carte fără a ști că ea va fi publicată cândva. Raluca Oana Helgiu e un caz fericit. A ajutat-o perseverența de stirpe germană, talentul și năvala colțoasă a unor confesiuni rostite în gura mare. Cartea ei este un început și o confirmare. Ea arată cât de important este pentru un tânăr să fie posesorul a două aripi tipografice. Sunt sigur că ele o vor ajuta pe Raluca Oana Helgiu să se înalțe literar cât mai sus!” Am câștigat premiul de literatură în...
62 poezii, 0 proze
SVStanica Ilie Viorel
Eu m-am născut să fiu mai mult de o zi...Poate cât să am timp să mă nasc. Am apărut în Hunedoara și puțini sunt cei ce mi-au auzit sosirea, nu pentru că n-aș fi avut ceva de spus.Am spus, în gura mare, dar furnalele vuiau cântecul lor (mai târziu am aflat...jeleau), mama mea era obosită de ziua de ieri și de altele.Moașa și-a sters nasul cu mâneca halatului și mi-a zâmbit ca și când ar fi spus :- o să vezi tu! Am rămas de atunci pe aci, mereu pentru încă o zi. Poate cât să am timp să mă nasc. *** actualizare, azi 24.07.2024: n-am publicat nimic, dar, de curând, am avut curajul (tupeul) să dau la tipar două volume, în parteneriat cu editura Ecou Transilvan- Cluj Napoca. folosind link-ul de mai jos puteți viziona filmul prezentării cărților https://m.youtube.com/watch?v=QEmfnHMiM9U&t=1561s *** e-mail: siwdem@yahoo.com *** actualizare, azi 08.08.2024 am debutat într-un volum colectiv, alături de autorii: Anica Andrei-Fraschin, Ottilia Ardeleanu, Valeriu Barbu, Mihaela Marinela Chițac,...
1052 poezii, 0 proze
AAAdrian A. Agheorghesei
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul. Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie. …Torturez copaci de vreun deceniu, cu tot cu pauze de masă și somn. Într-una dintre aceste recreații care a durat numai trei ani, îmi dau foc la cinci sute de texte. N-am băut cenușa! Când mâzgălesc vorbe, o fac duios, compact, cu vis de răspundere, cu prezență de sictir și, uneori, în lipsă de mine. ...Ce-i poezia? Câteodată, infirmieră cu craci groși, riglă și ferestre deschise în palme. Altădată, camionagiu în moarte cerebrală - donator compatibil. ...Ce ofer versului? Șuruburi, cârje, intimitate, timp. Foarte rar, uter. …Ce-mi oferă el? Leucoplast cu gust primăvăratic, după ce-mi toarnă șuturi în gură. ...Literar...
108 poezii, 0 proze
COcristian oprea
IERTARE Am pe cineva,un prieten,care se simte atunci cand iarta ca o gaura intr-un zid. “E un zid inalt ? “,il intreb. “Mai degraba o ruina”,tine el sa-mi limpezeasca nedumerirea. “Si atunci ce-ti pasa,dragul meu,oricum o sa se prabuseasca intr-un fel, nu?”. “Mi-e frica”,spune el,”sa nu ma obisnuiesc cu spartura...” LINISTE “Cum poti sa traiesti fara DUMNEZEU?”,am intrebat-o. Paream amandoi dealtfel,destul de mirati de intrebarea mea.... “Traiesc si-atat,am un rost,o lume in jur de suportat,si as complica inutil jocul asta cu o pedeapsa in plus‘’,mi-a strecurat printre dinti aproape dintr-o rasuflare. O prapastie grea imbracase parca,de tot,cuvintele...Am insistat: “atunci de ce imi spui mereu ca ma iubesti?”. “Pentru ca vreau‘’,zise ea ridicandu-se de la masa,’’sa te stiu linistit...” SA NU DAI NUME RAULUI Sa ii dai buna dimineata,si sa-l trezesti la timp.Sa-l tii pe langa tine si sa-l asezi la masa.Sa nu-l vinzi.El te va cumpara oricum.Sa nu-l lasi totusi sa tuseasca cu zgomot.Iti...
2 poezii, 0 proze
VMValentin Mălăescu
bla, bla... chiar sînt un om care nu dau doi bani pe cine a fost, ce note a avut la școală, cîte neveste și cîte amante și alte chestii de genul ăsta. Nu mă interesează să mă uit pe gaura cheii, mă interesează ce și cum scrie, sau a scris, și atît. N-am nimic de ascuns (nici măcar colaborator al Securității n-am fost, nici membru PCR și nici probleme cu legea n-am avut), nu am pudori și nici tabuuri, dar nu consider că privește pe cineva viața mea. Nici măcar în privința vieții strict private nu am nimic de ascuns, nimic rușinos, pur și simplu țin la un principiu: nu mă interesează că Jimmy Hendrix a murit de la o supradoză, mă interesează doar că a fost, în opinia mea, cel mai mare muzician al lumii. Sau, dacă vreți, mi se rupe că D.R.Popescu a fost un jalnic lingău comunist, pentru mine e doar un mare scriitor. Simplu. Și apoi, nici nu cred că oi fi te miri ce mare personalitate ca să prezinte interes pentru cineva biografia mea (și de aș fi, tot n-aș renunța la principiul ilustrat...
9 poezii, 0 proze
RGRomulus Guga
Romulus Guga s-a născut la 2 iunie 1939, la Oradea, și a murit la 18 octombrie 1983, la Târgu-Mureș. A debutat cu poezie în 1958, în revista "Tribuna", de la Cluj. A fost redactor-șef al revistei "Vatra", de la Târgu-Mureș, de la înființarea acesteia, 1971, până în 1983. A publicat volumele:"Bărci părăsite", versuri,EPL, 1968, "Totem", versuri, Editura Cartea Românească, 1970, "Nebunul și floarea", roman, Editura dacia, 1970, ediția I, ediția a II-a, Editura Tipomur, 1991, cu o Postafță de Nicolae Băciuț, "Viața postmortem", roman, Editura Cartea Românească, 1972, "Sărbători fericite", roman,Editura Cartea Românească, "Adio, Arizona", (Spovedania unui naiv, făcută în fața unui autor din provincie), Editura Dacia, 1974, "Paradisul pentru o mie de ani", roman, Editura Eminescu, 1974, "Evul mediu întâmplător", teatru, Editura Eminescu, 1984, "Poezii", Editura acia, 1986.
2 poezii, 0 proze
Augusta Graham
bucuresteanca de langa gara de est, americanca de langa oceanul pacific, specialist in ce nu-mi foloseste nici mie nici celorlalti, mama a unei fetite pe nume augusta-bianca, publicata in reviste fara ecou, scriu in fiecare zi pentru a-mi exersa degetele, creierul si inima.
1 poezii, 0 proze
KEkid ender
mi-e lene.
5 poezii, 0 proze
DSDosa Stejara
Mi-e Dor De Alta Viata.
2 poezii, 0 proze
Mi-e gura uscată ca o coajă de pâine
de Vasile Mihalache
Abia când pumnii vor strânge-n căuș Cele din urmă păsări din craniu Voi striga: voi pe unde ați curs, Fericirile mele, ape zănatice, sleite acum? Sângele va inunda grădinile de inimi. Voi căuta...
O coajă de pâine
de Grig Salvan
E o dimineață de iulie, însorită, dar încă răcoroasă și plăcută. Stau în balconul meu dinspre parc și-mi savurez cafeaua de dimineață, mai înainte de a începe canicula și de a mă retrage în camera...
În rând la Moara cu Noroc (poeme ale absurdului)
de Sergiu Burlescu
I. Peronul Fatalității stăm la coadă tăcuți încolonați după Kafka care tot cere lămuriri funcționarului din ghișeul sorții: „De ce unii au făina mai fină, și alții doar pleavă de meteorit?” nimeni nu...
Planeta onirică
de Gabriel Danila
E dimineață. Liniștea latentă planează pretutindeni. Zorii unei noi zile sunt nerăbdători să apară din moment in moment. Așa e întotdeauna. Se aud doar păsările matinale. Sunt, probabil, nemulțumite...
Ziua în care iepurele era plecat de-acasă 1-64
de marin badea
Pasta de dinți are gust de banane. "Optima" se numește. Unchiu' Zanea spune că din ea, dacă o pui în apă și-o lași câteva zile, se face vin. Așa a făcut el, la pușcărie, când a stat câteva săptămâni...
Iarna, la stăpân
de Elena Larisa Stan
Îmi place să filozofez adesea, deși oamenii spun că animalele nu au minte! Sunt un cal de corvoadă, predestinat să tragă și să ducă poveri! Sub ploi, tunete și trăsnete sau sub soarele arzător nu mi...
Duminica Mare
de Ecaterina Pavel
Ploaie. Și frig de înțepenire. Și duminică apăsătoare, luminată greoi de ploi mărunte și dese. Duminică nesfârșită. Mă lâncezește; mă întorc în copilărie – în copilăria mea, cuibărită în poala...
Câinele de hârtie
de Mihai Chira
Într-o zi, plictisit, m-am apucat să construiesc avioane de hârtie, dar nu-mi mai aduceam bine aminte cum se făceau. M-am tot chinuit, am tot mozolit cu mâinile hârtii după hârtii, dar oricum le...
Noaptea întâi, ziua a doua, ziua a treia
de Jianu Liviu-Florian
NOAPTEA ÎNTÂI, ZIUA A DOUA, ZIUA A TREIA Iubita mea, colindătoarea mea - mă petreceam, iubita mea, în unde-mi, Prin seri de alabastru mă pătrunde-mi, în ninse porți, în nunțile de nea - amurgul...
Tobit
de cvc
Prologul Scena este în întuneric. Rafael, îmbrăcat într-un veșmânt alb apare în mijlocul scenei, încenuchiat, privind în sus. O lumina puternică apare și o voce gravă îi spune: - „Am auzit rugăciunea...