Căutare

Medalii internationale: Medalia de aur Bruxell,Salonul de inventică 1993 Marele premiu,Nurenberg 1993, Medalia Gheorghe Dima pentru scenografii de opera, 1997 Distincții: Membru de onoare al Academiei de Muzică Cluj Napoca 1995 Cavaler de Sighisoara la Festivalul medieval Sighisoara 2006, Premii pentru filmul Kandy 2015, premiu filmul Tidal Waves la Expozitia Mondială Milano, Premiu de excelență pentru țntreaga activitatea redacțională la Agenția de presa international Așii Români 2016 Celebritatea anului 2016 pentru Scenografie, Regie si intreaga activitate, Ambasador al Egalitatii de sanse 2016 Rezultate: Proiecte, expoziții, campanii publicitare, spoturi publicitare, clipuri muzicale, lansari de produse, grafica carți, spectacole inedite pentru copii, produse de arta vestimentară, galerie de costume toate genurile si din toate epocile. Primul autor de sand art din lume Prima expozitie de artă cinetică cu lichid magnetic in 1995, o premiera mondiala in domeniu. Expoziții spectacol,...

7 poezii, 0 proze

Victor Valeriu Martinescu

Victor Valeriu Martinescu (n. 16 septembrie 1910, Craiova - d. 1994), cunoscut și sub pseudonimele Marele Contemporan și Delombra, a fost un scriitor român avangardist și un avocat, cunoscut pentru detașarea sa față de orice grup sau dogmă avangardistă. A colaborat la o singură revistă - Meridian. Bibliografia integrală a operei sale este, pentru moment și poate pentru eternitate, pierdută, majoritatea edițiilor fiind mari rarități. A scris poeme și proză experimentală (de pildă, anti-romanul "Cocktail"). În 1950, sub pseudonimul Haiduc, a trimis la Paris un manuscris cu poeme intitulat "România, țara mea". Volumul publicat la Paris sub îngrijirea lui Virgil Ierunca, în colecția "Caiete de dor" nr. 10, a stârnit mare vâlvă. Securitatea nu a reușit să-l identifice pe autor până în 1957, când soția acestuia a destăinuit unei foarte bune prietene cine se ascundea sub pseudonim. Arestat și supus presiunii, a mărturisit adevărul la Securitate. A fost ridicat de pe stradă și dus la...

2 poezii, 0 proze

Wolfgang Borchert

Wolfgang Borchert s-a născut la 20 mai 1921 la Hamburg. Tatăl său, un om retras și plin de sensibilitate, era învățător la școala elementară din Hamburg-Eppendorf, iar mama scriitorului, Hertha Salchow, provenită din mediul rustic, aducea cu ea, în vâltoarea vieții din marele port german, poezia nostalgică a lumii de care se despărțise. Rezervat și tolerant, Fritz Borchert își educă fiul într-un spirit liberal, neîncercând să-i imprime nici un fel de convingeri religioase. Petrecându-și copilăria în mijlocul fiilor de marinari, căpitani de vase și negustori, Wolfgang Borchert, natură veselă prin excelență, rămâne totuși în timpul anilor de școală un izolat, un tânăr ciudat și excentric care nu arăta un interes deosebit pentru studiu. Nonconformismul adolescentin al lui Borchert începe să devină din ce în ce mai manifest. Ținuta vestimentară frapantă, preferința pentru anumite spectacole de teatru și opere expresioniste, afișarea dorinței de realizare a unei libertăți necondiționate,...

1 poezii, 0 proze

valeria tamas

M-am nascut in acelasi loc unde se nasc si muntii, probabil din aceeasi piatra.Se spune ca oamenii sunt facuti din carne si oase , eu cred ca m-am nascut din piatra si apa, colturoasa si alunecoasa in acelasi timp, uneori ca un bolovan alb de pe coasta muntilor gata oricand sa o ia la vale.Imi place natura in forma ei salbatica, imi plac oamenii domoli si cu mult bun simt imi place lumea satului si daca m-as putea preface in ceva acela ar fi un clopot de biserica. Am trait vesnic printre oamenii pe care i-am iubit agatata de sufletele lor ca un scaiete.Am avut marele noroc de a cunoaste oameni minunati si de a fi iubita de cei care-i pretuiam.Altfel, dupa atatea zbateri un simplu inginer zootehnist, pui de bihorean pribegind pe meleaguri banatene.Mi-a placut intodeauna sa scriu ceea ce simt intr-o clipa anume ca din toate cele trecatoare ale vietii sa-mi ramana mici amintiri , cateva cuvinte pe care citindu-le sa ma bucur.

783 poezii, 0 proze

Gelu Vlasin

membru al Uniunii Scriitorilor din Romania membru al Asociatiei Internationale a Scriitorilor \"Literart\" - Norcross / USA membru al Asociatiei Scriitorilor si Artistilor Spanioli - Madrid / Spania initiatorul curentului literar intitulat \"deprimism\" colaborator al Institutului de Glasuri condus de poetul Traian T. Cosovei membru al Cenacului USR condus de scriitoarea Nora Iuga premii literare: premiul Puertas Abiertas - Madrid 2002 premiul Uniunii Scriitorilor din Romania - Colocviile Cosbuc 2000 premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti - debut - 1999 premiul Festivalului international Sighet - 2000 premiul Cristian Popescu - 1999 premiul Saloanelor Rebreanu -1999 marele premiu Ion Vinea 1999 carti publicate: TRATAT LA PSIHIATRIE - Editura Vinea 1999 ATAC DE PANICA [format electronic] - Noesis 2000 - www. noesis.ro - POEMUL TURN - Asociatia Scriitrorilor Bucuresti / Muzeul Literaturii Romane - 2001 ATAC DE PANICA - Muzeul Literaturii Romane 2002 POEMUL TURN [varianta...

1 poezii, 0 proze

Amos Oz

Amos Oz s-a născut în 1939 la Ierusalim, într-o familie care număra printre membrii săi savanți și profesori, veniți în Israel din Rusia și Polonia. În 1952, după sinuciderea mamei sale, părăsește Ierusalimul, își schimbă numele din Klausner în Oz și se stabilește în kibuțul Hulda, unde își va petrece mai bine de treizeci de ani. Își ia licența în filosofie și literatură la Hebrew University din Ierusalim, dar revine apoi în kibuț, dedicându-se scrisului, agriculturii și activității didactice la liceul local. A luptat în Războiul de Șase Zile din 1967 și în Războiul de Yom Kippur din octombrie 1973. În 1965 îi apare prima culegere de povestiri, „Acolo unde țipă șacalii”, urmată, un an mai târziu, de romanul „Altundeva, poate”. În 1968 publică romanul „Soțul meu, Michael”, care a provocat o adevărată furtună literară și politică. Romanul a fost tradus în peste 20 de limbi și transpus pe marele ecran. Volumele de povestiri „Spre moarte” (1971) și „Dealul sfatului nelegiuit” (1976,...

1 poezii, 0 proze

Tiberiu Frim

Nascut, crescut, scolit. Si in viata. Navetist pe ruta Ploiesti-Pitesti-Bucuresti-Abudja-Lagos-Port Hartcourt-Santiago de Chile-Johannesburg-Pretoria-Potchefstroom-Abu Dhabi-Dubai-Astana-Atyrau. Doua carti publicate. De poezie. Prin reviste: eseuri, poezie, proza, mici studii de dogmatica ortodoxa, mici cronici, etc. Marele Premiu la concursul de poezie al Societatii Romane de Radio, Bucuresti 1995; Premiul Special pentru poezie si Premiul I pentru proza, la Festivalul de Literatura de la Tg. Jiu, 1998... parca. Premiul II pentru poezie la concursul de poezie "Zaharia Stancu", Salcia, 1997; o participare la Festivalul Novalis Kreis, Munchen, 1998. De meserie inginer, master in Management Sistemic, alte citeva specializari in Management de Proiect, Resurse Umane, Tehnologii Laser, Tehnologia Explozibililor si a Bombelor pentru Avioane, Protectia Muncii & Mediului in Zone cu Risc Maxim. Gara de resedinta intr-ale literaturii e la Pitesti. Unde inca nu m-a recunoscut nimeni ca jupin ori...

5 poezii, 0 proze

bogdan o. popescu

Bogdan O. Popescu s-a născut la 8 martie 1971, în București. A absolvit în anul 1996 Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din Capitală. Din 1997 lucrează ca medic în Clinica de Neurologie a Spitalului Universitar de Urgență București. A debutat în presa literară în 1987, în Suplimentul Literar-Artistic al Scânteii Tineretului (SLAST) și a publicat după aceea în numeroase reviste literare. Cărți publicate: „La revedere, prințesă”, editura Vinea, 1995, carte distinsă cu Marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar „Marfă” (antologie colectivă, împreună cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguț și Dan Pleșa), editura Salut, 1996 „Poemul de gardă”, editura Celsius, 1999 „Pisica neagră, pisica moartă” (împreună cu Traian T. Coșovei), editura Crater, 2001 „Leul de după extravaganțe”, editura Cartea Românească, 2002 „Mașinăria de uitare”, editura Național, 2004 „Poeme în loc de tutun”, editura Brumar, 2007 "Aerobiciclete", editura...

18 poezii, 0 proze

Constantin Lamureanu

AUTOBIOGRAFIE INCOMODÃ S-a născut la 21 martie 1949, prima zi a anului zodiacal, în jurul prînzului. A urmat facultatea de fizică, Universitatea din București, pe care nu a terminat-o pentru a urma cursurile facultății de filosofie, secția sociologie pe care o absolvă în 1974. Tatăl a doi copii de care, spre binele lor, nu a avut prea multă grijă. Premiul \"Ienăchiță Văcărescu\"- 1974, Premiul Uniunii Scritorilor - Sighetul Marmației 1979, Marele premiu \"Nicolae Bălcescu\"- 1979. Datorează mult prietenilor și foarte mult dușmanilor săi. Victimă a propriilor vorbe, nu a fost niciodată în stare să aibă un șef sau să facă parte din vreo formă organizată. Lipsit dintotdeauna de o locuință care să îi aparțină, se simte acasă la Biblioteca Națională, Sala de științe sociale, locul 4 sau la cîrciumile din cartierul în care stă unde, întotdeauna, are o masă a lui pe care nimeni nu are voie să o ocupe. Are marele orgoliu de a fi modest: nu este interesat de lucruri personale, \"prea multe...

5 poezii, 0 proze

François Villon

François Villon (cca.1431 - cca.1474) a fost unul dintre primii mari poeți ai Franței. 1431-probabil la începutul verii se naște Francois de Montcorbier, zis Villon. 1441-Francois Villon, care locuia cu mama sa într-o mahala de lângă mănăstirea Cordelierilor, e adus de către aceasta în casa canonicului Guillaume Villon, unde se stabilește. Poetul își începe studiile la Universitatea din Paris. 1449-Villon este declarat absolvent al Universității. 1451-Celebra strămutare a pietrei numite Pârțul-Dracului din fața casei domnișoarei de Bruyeres, bătrâna pizmașă și rea de gură. Autori: Villon și prietenii săi. Datorită relațiilor canonicului Guillaume Villon, F. Villon îl cunoaște pe Robert D'Estouteville, Marele Prevot al Parisului, și cunoscând-o pe Ambroise de Lore, soția lui Robert scrie Balada dăruită de Villon unui gentilom abia însurat, ca s-o trimită soției sale cucerite cu sabia. Obține iertarea sa și a prietenilor săi. 1452-În urma episodului mai sus amintit, episod cu grave...

38 poezii, 0 proze

Marele salt

de Viorel Gaita

E o dimineață de vară, frumoasă, liniștită și banală, undeva pe malul unui râu de munte. Atât de liniștită încât nu se aude nici un sunet în afara apei, care cade în mini-cascade, printre stânci....

ProzăAtelier

Marele salt (1)

de Viorel Gaita

Marele salt Scena 1 Cadru stans pe o apa curgatoare in bataia soarelui. Nu se percep decat jocurile de lumini si umbre. Pe aceste imagini, cu fade in si fade out, apar si dispar genericele de...

Atelier

[înainte de marele salt în gol au fost păsările migratoare]

de Daniel Dăian

care și-au memorat nimicul de sub aripi eliberându-l în libertatea coliviei de mai târziu unde toți oamenii se născuseră cu șireturile desfăcute plimbându-și frica prin gură iubindu-se din mijlocul...

[când plânge]

de Daniel Dăian

sângerează din tot trupul ca și cum ar înțelege ce urmează după marele salt în gol aude mâinile celorlați salutând aerul pentru ultima oară ca și când justificările din pieptul lui nu bat îndeajuns...

Urmare poemului de mai jos

de Marius Marian Șolea

Urmare poemului de mai jos Și aripa luminii lovește tainic marea. în ritmurile ei, înot pierdut spre marele salt din cercul de foc. tăcere prelinsă din cer și lumini alungite pe apă dau starea...

plecăciuni

de Anisoara Iordache

toamna prin parcuri tulbură somnul nenăscuților copii copacii bătrâni de gânduri povara fructelor duci o aruncă printre nori păsările ciugulesc din zbor semințele bucuriei până la marele salt al...

Absint

de Marius Marian Șolea

Absint Sînt fericit în orașele și comunele poporului meu sensibil și vioi în destin. mă simt ca un mușuroi de furnici. mine, amintiri și voluptate, să mergem în doi prin țara cu chei și arnici peste...