Mariana Pachis

Părinții mei De ziua voastră o clipă o dedic din ani Cusute în cuvinte cu sunete prin voi, Așa cum simt acum, căci pot să descifrez Și altfel înțeleg,căci sunt și eu o mamă, Ce poate

O formă de artă plastică Renasc din ploaie și pământ acum când spațiul este vânt Mă legăn peste un ocean și mă rotesc cu aripi mari de șoim Căci din legendă m-am format și cu

Puternic este un cuvânt Descris în litere legate Imagine crezută legământ Puterea vorbelor în șoapte

Las toate cadrele scurte Să joace pe sunet tăiate Măsura cadenței punctată Rapid de maci colorată Si tot așa spulberată În marele punct de fugă Linia vieții,roșie dungă Punctul de fugă

Dacă trăim cuminte, în forma literelor mari impuse de șabloane, măști și ambalaje deosebit de trist vom trece fără de cuvinte într-o grimasă patinată pe fețe prea fardate Eu doar pictez atent

Mă simt lumină într-o zi de toamnă Cu ploaie rece modelată pe obraz, pe strat de lacrimi suprapuse ca stele prelinse pe un geam. Daca alerg prea repede înspre lumina Este pentru că frunzele

Te-am definit în spații fără margini, Brăzdate vertical, mii de liane celulare Și te-au deschis cu vorbele lansate-n pasări să te ridici din trup în muguri celtici. Credeam că neputința ta e