"Mama mea, Sara Székely, s-a dus să moară puțin…" – 20378 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
GDGeorgiana Duțǎ
Am venit pe lume in a 17-a seara din luna iulie,pentru ca era cald si luna plina.Anul nu l-am ales eu,ci mama mea care a decis:1982.Necesitatea de a scrie s-a nascut in mine, inainte de a invata alfabetul, pe vremea cand imi inregistram poeziile pe casete audio.Spun necesitate, pt ca scrisul a fost o forma de a evada din colivia de aur, de a compensa visele ucise inainte de a prinde contur si nu in ultimul rand o reala terapie a tuturor tulburarilor sufletesti.Dupa ce am studiat temeinic abecedarul am scris 3 volume de poezie Petale de toamna, Alb incert si Eden si infern, ganduri si un roman Vara aceea.Am absolvit liceul teoretic Eugen Lovinescu, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Psihologie si stiintele educatiei, masterul Terapie si recuperare in psihopedagogia speciala, in cadrul aceleiasi facultati. De 3 ani lucrez la o scoala speciala ca si consilier, profesor psihopedagog.Am ales sa ma dedic acestor copii, in speranta ca printre ei voi gasi macar o frantura din copilaria...
23 poezii, 0 proze
Carunta Elena
Nascuta intr-o familie de oameni respectabili in comuna Smulti, jud. Galati, unde am copilarit dumnezeieste alaturi de sora mea, Lacramioara in familia care mi-a dat atat de multe..., in casa care pentru mine a ramas Raiul. Clasele primare si V-VI, la scoala din comuna, iar cls. VII- VIII, la Sc nr 4 din Tecuci; urmeaza Lic. Ped. C. Negri din Galati, in urma caruia am devenit invatator. Ma intorc in comuna, unde devin invatator implicat in viata scolii, culturala a satului; organizez serbari alaturi de mama mea, educatoare, punem , cu sora mea, piese de teatru in scena cu tinerii din sat, fac parte din grupul vocal al scolii, reprezint comuna in intreceri nationale sportive de amatori la tenis de masa ( premiul cel mai important, locul III, sectiunea 14-19 ani, la Campionatul National de tenis de masa, Oradea, 1977, premiu care aduce tinerilor din comuna o masa de tenis, gratuit. Casatorita in 1981 cu Mihai, ardelean, plec in Ardeal in 1985, cu intreaga familie: sot si doi copii,...
2 poezii, 0 proze
CAComan Cornel Alexandru
Nascut la Galati in 1989, intr-o familie fericita. Din 1996 am locuit la Bucuresti pana in 1998. Din 1998 pana in 2002 am locuit din nou in Galati, pana cand mi-a murit tatal, iar eu, mama, si sora mea de 2 ani ne-am mutat inapoi la Bucuresti. Am locuit acolo si am absolvit Colegiul National "Spiru Haret" in 2008 iar din 2008 sunt student la Constanta la UMC. Am facut aproximativ 7 ani de baschet, am 2.07 si 115kg. Vorbesc fluent engleza, si suficienta franceza cat sa imi dau seama cand sunt injurat sau sa evit sa-mi iau bataie. Inca nu regret nimic din ce am facut. Born in Romania, land of choice, but aparently not my choice.
29 poezii, 0 proze
Andrea Ilies
Am venit pe lume la sfarsitul lunii lui Cuptor intr-un orasel de la poalele muntilor Calimani (Toplita, jud. Harghita). Fiind primul copil in familia mea si prima nepoata de altfel, am fost foarte mult indragita si chiar resfatata de tot neamul. Imi aduc aminte de zilele de la cresa si de prima tabara la mare (Navodari) aveam vreo 4 anisori si plangeam in fiecare seara dupa mami si tati, numaram pe degete zilele care ma desparteau de ei. Anul 1989 ma gasea intr-o camera de garda la spital cu injectia de penicilina in plina actiune, imi aduc aminte ca asistentele au inceput sa tipe, si tata m-a luat repede si am plecat, fugea cu mine in brate si nu intelegeam de ce. Pentru varsta la care eram atunci revolutia nu a facut nici o diferenta. De prima zi de scoala imi aduc aminte ca de un vis scaldat in emotii si teama. Simt si acum parfumul invatatoarei si mana ei calda.Anii de primara au trecut foarte repede, gimnaziul a fost mai diferit, nu imi placea matematica si stiu ca tremuram...
2 poezii, 0 proze
Schiopu Lucica
Suferinta Amor si suferinta, Pasiune si dispret, Iubire desarta In asta poti sa crezi? In lumea asta mare, De dor m-am ratacit. Si seara, zi si noapte, Imi par un infinit. A ta faptura draga As vrea s-o intalnesc, Sa mangai a ta tampla Si-apoi tu poti sa pleci. Sa pleci spre infinituri Unde sa intalnesti, A mea iubire sincera Si sa n-o parasesti. S-o iei de mana-n graba Si sa te joci cu ea, Sa-i spui ca e frumoasa Ca un rasarit de stea.
5 poezii, 0 proze
CRConstantin Alexandru Rosetti
Constantin A. Rosetti (n. 2 iunie 1816, București; d. 8 aprilie 1885, București) - deseori numit C.A. Rosetti -fiu al spătarului Alexandru Rosetti și al Elenei Obedeanu (născută Cretzeanu), a fost om politic și publicist român, unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și ai luptei pentru Unirea Principatelor Române. Viața și activitatea Înainte de 1848 Studiile și le-a făcut la Colegiul Sfântul Sava din București, unde a avut profesori, printre alții, pe Eftimie Murgu și Jean Alexandre Vaillant. În 1832 (sau 1833) întră în armată, servind până în august 1836, când a demisionat. "Se apucă de literatură, apoi intră în administrație, fiind șeful poliției din Pitești în 1842, și după aceea în magistratură, fiind procuror la Tribunalul civil din București. Își dădu demisia în 1845." În 1844 pleacă pentru prima dată la Paris: "Aveam apoi nădejdea că lucrînd 3-4 ani, mă voi întoarce în patria mea, voi străluci eu prin știință și virtute, voi ferici o zi măcar pe muma,...
1 poezii, 0 proze
iliescu maria alexandra
M am nascut in Pitesti, am fost crescuta de bunicii mei si de mama mea. Am studiat la Sibiu unde am terminat Facultatea de Jurnalistica fiind sefa de promotie si acum sunt studenta in ultimul an la master si in anul doi la Drept. Am publicat trei carti, doua volume de poezie, dintre care ultimul, in 2009 este bilingv roman francez, dar si un roman. Am participat la diferite cenacluri in perioada liceului si am publicat in volume colective. N am incetat nicio clipa sa scriu. Va multumesc ca mi ati dat sansa de a ma inscrie aici si astept parerile dvs. Mi e greu sa mai gasesc oameni care iubesc poezia si arta. Pentru mine este totul, singurul mod de a ma regasi si a avea un scop in viata in lupta cu tot ce ma inconjoara.
3 poezii, 0 proze
Ben Corlaciu
Pentru poet spațiul tavernal este un cadru familiar în care trăiește și scrie. Descoperim la el o lipsă de solemnitate a vieții ce se derulează într-un registru existențial degradat. Starea bahică prelungită conduce la o decădere metamorfică a eului: Mama mea a fost o broască țestoasă/M-a făcut cu trestia cea mai inaltă/Am fost alăptat de o baltă râioasă/Culcușul/Mi-a fost tot o baltă. (Fiul mlaștinei)
3 poezii, 0 proze
EȘEcaterina Ștefan
Născută în data de 10.06.1991, în orașul Chișinău, R.M. Mama mea se numește Olga Bargan. Tatăl meu se numește Mihai Bargan. Am absolvit Colegiul Național de Comeț al Academiei de Studii Economice din Chișinău, în anul 2011. Simultan, am urmat Atelierul de Scriere Creativă: Vlad Ioviță, condus de către Dumitru Crudu. În cadrul Universității Dunărea de Jos, din Galați, am absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie, specializarea Farmacie, în anul 2016. Blog personal: ecaterina-sarmant.blogspot.com Email: barganecaterina@yahoo.com
277 poezii, 0 proze
Boris Vian
M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.
0 poezii, 0 proze
Mama mea, Sara Székely, s-a dus să moară puțin…
de andrea ghita
Mama a trecut pe tărâmul umbrelor, cu surâsul cald și puțin poznaș, care o definea. Zâmbetul ei, dăruit cu un ultim efort, părea menit să aline violența durerii mele de a o pierde atât de brusc, de a...
sora smântână
de Nicolae Szekely
adevărul e că povestea asta cu autobuzul de șapte și douăzeci e o porcărie acum nu mai lucrez la madama cu pricina dar naveta încă o fac și nu la șapte și douăzeci ci la 13 și 20 lily corina cristina...
Rugaciuni
de Nicolae Szekely
I Eu sunt poetul primelor cuvinte, Al tainei lor, și-atunci când le contemplu Mă rog la poezie ca-ntr-un templu În fața unor sacre oseminte. Vor fi fiind lipsite de-acel eu, Nu-și folosesc lor sieși,...
Întâlnirea dintre Sara (Surica) Tabák și Raoul Wallenberg
de andrea ghita
Preambul: Bunica mea pe linie maternă, bunicii pe linie paternă și alte peste o sută de rude de gradul II, de pe ambele linii, au pierit la Auschwitz. Tatăl și unchiul meu, deportați la Auschwitz ,...
Scrisoarea unei mame
de Mazen Rifai
Au trecut nouăsprezece ani de la căsătoria mea. Nouăsprezece primăveri din vârsta fiicei mele Sara. Nouăsprezece ani de când sunt departe de ea. Cu câteva zile înainte de cea de-a nouăsprezecea...
Amprente
de Hajnal Robert
Acum trei ani aveam plete. Am mers la mare. Înainte să plecăm, nepotul meu și-a lăsat amprenta perfectă a mânuței lui perfecte pe oglinda de pe dulapul din cameră Mama mea a spus că nu o va șterge...
La cules de rodii în cartierul Rahova 10
de Anni- Lorei Mainka
-Auzi Mihaiță, mama m-a întrebat ce-am făcut cu pâinea....am spus că i-am dat-o la câinele ăla alb, care tu ai spus că e al tău. A dat din coadă, tu ai spus, îi era foame... - Nu era al meu, nu...
La Pelicani
de ioan albu
Subsemnatul, Ion Gabure, declar următoarele În sara zilei de 24 la caderea nopții mă aflam la barul La pelicani din comună. Nu este adevărat că băusem pentru că nu mai aveam cont la bar fiindcă deși...
Soarele cel mare-mare și luminos
de pavel paduraru
- De ce, când vezi un șoarece umblând prin odaia ta, te uiți la el? De ce nu te uiți la o floare din glastră? - Pentru că eu nu am flori. - Eu te întreb de ce te uiți la șoarece? Ai putea să privești...
Anacreontică
de George Coșbuc
I Ca Gyges, sardicul despot, Eu nu-s setos după renume, Nimic nu-nvidiez pe lume Și-a fi gelos defel nu pot. A mele griji și tăinuiri Sunt toate numai să port salbe Și să-mi dedic pletelor albe...