Poezie
Amprente
1 min lectură·
Mediu
Acum trei ani aveam plete.
Am mers la mare.
Înainte să plecăm, nepotul meu
și-a lăsat amprenta perfectă
a mânuței lui perfecte
pe oglinda de pe dulapul din cameră
Mama mea a spus că nu o va șterge
până când ne vom întoarce.
Ne-am întors mai repede
Mama nu mai era,
Amprenta nepotului de trei ani
Domnea regește pe langă
celelalte mizerii de pe oglindă.
Acum doi ani i-ai ordonat
inimii mele \"pe loc repaus\"
După ce ea a stat în
onor așteptându-te.
Ai făcut-o in așa fel încât
cuvintele nu fost dezosate
le-ai lăsat să se scalde-n tristețea lor
De atunci trăiesc viața cu tine
în pas alergător.
Acum un an m-am angajat
la Băneasa sterg oglinzi.
și acum rămân nemișcat
în fața unei amprente
ca și când un cerșetor
iți cere marunțiș iar tu
te faci ca nu există.
Aș fi vrut să fiu un militar,
să plec într-un teatru de operații
să mor impușcat de un urât de acolo
sau să-mi sară tab-ul în aer.
Dar după ce ți-am lăsat
amprenta amintirilor
pe oglinda din baie.
013006
0
AM