"Mă dor cuvintele-n scribal supliciu" – 21140 rezultate
0.02 secundeMeilisearchcritica-singura
"mă-nclin la traista-nflorată și goală a bunicii și la cățelul meu vechi fac o eschivă și tac când lovesc." – Cosmin Perța
de Raul Huluban
primul_volum_virtual
Ce-ai avut cu Beethoven mă animalule?
de Radu Herinean
ADAndra Diana
Mă chinuie durerea să scriu. Uneori nu găsesc cuvintele, alteori cuvintele mă găsesc pe mine. Scriu din ceea ce nu pot spune, din tăceri, din dor, din iubire și din toate rănile care au rămas deschise. Nu pretind că sunt poet. Sunt doar un om care încearcă să-și transforme durerea în cuvinte, pentru ca ea să doară puțin mai puțin. Fiecare vers este o parte din mine pe care nu am știut să o spun altfel. Scriu pentru că unele lucruri nu pot fi vindecate prin tăcere. Scriu pentru că, uneori, durerea are nevoie de o voce. Iar vocea mea este poezia.
32 poezii, 0 proze
IBIleana Popescu Bâldea
Născută undeva, în urmă, la o dată imprecisă, în mai multe locuri deodată... Absolventă a Facultății de Medicină. Poezii și eseuri scrise în diverse reviste ale vremii. Cărți publicate: "Și totuși...happy-end" - roman, "Tu nu știi cum plâng fluturii" - poeme. Membră a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România Mă-ntreabă lumea câte zile am. Plec capul. Regret că sunt mai mare. Dar port în suflet tot ce mi-e mai drag- copilăria mea zâmbind din buzunare. Mă-ntreabă lumea pentru ce-s aici. Ridic din umeri, parc-aș fi năucă. Și-mi amintesc, oftând, că nu mai pot trăi în mine doar cu o nălucă… Mă-ntreabă lumea de ce așa târziu îmi cânt “ păgân” aducerile-aminte. Acum am timp. În mine. Pentru gând. Acum mi-e slobodă iubirea din cuvinte. Mă-ntreabă lumea câte zile am. Ridic din toamnă, parcă, a plecare…. Îndrept timid o marți… către o joi… și las un vis de dor în fiecare!
405 poezii, 0 proze
CEClaudia Eu
Sunt vie atunci când scriu poezie, Când mă-nfioară primul vers Cerându-mi să-i dau glas și sens. În rest sunt eu … mai mereu, Aceeași, neschimbată,eu, Cum mă știți … Necunoscuta x cam incomodă Banală în ecuația esențială, Paradoxal de importantă câteodată. Mă rătăcesc din când în când Prin noaptea îndoielii Mă dor tăcerile, Dar pot să râd, în fiecare zi, Vreau încă un miracol pe pamânt Și cred în strălucirea stelei mele.
16 poezii, 0 proze
IMIon Mihaila
Nu pot scrie atunci când cei din jurul meu îmi smulg stiloul din mână,nu pot scrie nimic pe hârtia pe care prieteni mi-o cer să aprindă focul cu ea....dar scriu și încep să mă simt...
146 poezii, 0 proze
Chwoika
mă plictisesc. într-o zi așa urâtă chiar nu am ce face. melodia se repeta obsesiv. îmi place. mă gândesc la tine și pe ritmul agresiv al lui marylin manson încep sa mă ating. mâna mea coboară lasciv pe tot corpul. îmi imaginez că ești tu, iubire. mintea mi-o ia aiurea și m-i te imaginez la picioarele mele, sărutându-mă cum numai tu știi să o faci. mâinile tale mă ating peste tot, iar buzele tale moi mă alintă. Mâna mea alunecă… „ I don’t care if you don’t want me… ‘ Cause I’m yours, yours, yours anyhow… “ și nu mă interesează nimic. mă gândesc numai la mâinile tale fine, la săruturile fără sfârșit. închid ochii și mă pierd. deodată simt o mână. aș putea să o recunosc oriunde. mă privești curios și mă întrebi ce fac. mă rușinez… nu am mai făcut-o niciodată … - Mi-era dor de tine iubire… când ai venit ? nu spui nimic și îmi faci semn să continui. mi-e greu la început, dar intru în joc. continui să mă mângâi și din când în când îți arunc câte o privire. mă privești și îți umezești...
1 poezii, 0 proze
ciron gomo
Acum Tanjesc dupa racoare Si dupa stat in casa Ma-imbata o culoare Portocalie ,arsa Fierbi, apa, fiinta, floare E mare-acum napasta Inca o luna pare Sa mai dureze asta Privesc cum se usuca Tot, floare dupa floare Imi vine dor de duca Si de emancipare E trist sa-ti vezi destinul Nemultumit si dur Te-apasa tare chinul Portocaliu,obscur Intrebi la nesfirsit Incotr-o ma indrept Apelul nu-i primit, Ca nu esti intelept Stai jos si chibzuieste Ce oare va urma ? Incarca si pazeste Inchipuirea ta
1 poezii, 0 proze
CTCiprian Truta
Inginer silvic, iubitor de natură, muzică și poezie. Scriu din când în când despre lucrurile care mă mișcă, despre oameni, dor, timp și locurile în care ne regăsim. Nu caut să impresionez, ci să las câteva gânduri sincere în urma mea. Scriu poezie neoromantică, de construcție clasică, cu filon simbolist și tradiționalist. Mă țin deliberat departe de versul liber și de experimentalismul poetic contemporan, preferând rima, măsura și muzicalitatea. Mă atrage metafora care dă viață lucrurilor și transformă concretul în stare sufletească. În poemele mele revin dorul, iubirea, timpul, memoria, natura și absența, iar obiectele devin adesea purtătoare de amintire. Cred într-o poezie care trebuie nu doar înțeleasă, ci și auzită.
6 poezii, 0 proze
ISIoana Camelia Sîrbu
11.dec.`81 Jumătate animal și jumătate om aș fi vrut să fiu altfel, dar sunt așa cum sunt, imperfecta corcitură reală Uneori lumea mă doare pentru că animalul se zbate, alteori omul din mine mă face să trăiesc, de-aceea sunt adaptabil lumii... până acum Am scris din clasa a doua despre toate, în clasa a noua ... a doisprezecea, în anul 3 de facultate... și cred că voi mai scrie pâna când voi avea ceva de spus Premii literare • Mențiune la Concursul Național de Poezie „Traian Demetrecu” – TRADEM ediția a XXV-a, Craiova – 2003. • Mențiune I la Concursul Național de poezie și pictură „Dor de Dor”, Cluj-Napoca – 2006 • Premiul II la secțiunea pamflet, la Festivalul Național de Literatură Umoristică „Ion Budai Deleanu”, ediția a V-a, Geoagiu, jud. Hunedoara – 2015 • Premiul II, la secțiunea manuscrise, la Festivalului de poezie religioasă "Credo" - Lăpușna 2016 • Premiul ”Alexandru...
632 poezii, 0 proze
Bivol Vasile
Si numai pentru ca: Departe-n lumea suferintei traiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea...mi-e dor de tine atata stiu.... Fericirea a intrat în viata mea, o data cu tine...inainte... clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gandurile... ma dominau...acum suferinta s-a încheiat...tu esti langa mine si este de ajuns sa te simt aproape, sa stiu ca ma iubesti pentru a fi o persoana fericita...tu esti acea parte din viata mea care lipsea...acum ca te-am gasit, simt caldura dragostei tale care ma poarta undeva, sus, departe... spre al noualea cer...iti multumesc ca existi... Tu esti cantecul care ma adorme noaptea, vocea ce-mi mangaie tristetea, vantul ce-mi rasfata pielea, o ultima silaba pe care vreau sa o rostesc înainte de a visa si... primul meu gand...Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta cu tine, nu mi-as dori alta, o clipa sa ma privesti, sa ma saruti, sa ma atingi...vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care...
0 poezii, 0 proze
ASAdriana Marilena Stroilescu
Nu sunt deât un punct în mijlocul universului, o mică parte din natură, un fel de pastel al pământului în care cineva a amestecat printre luturi și catifele griuri dintr-un cer de cenușă cu pulberi din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viața e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit de aceea am propriul meu rol de jucat și caut să-l descopăr și să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele căci vreau să trăiesc în armonie cu mine și cu ceilalți, să-i tratez cu iubire, înțelegere și respect. Stiu că în fiecare om ca și în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi și voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine. Mă uit la păsările cerului, "ele nici nu seamănă nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare" iar " crinii de pe câmp nici nu torc, nici nu țes", atunci de ce mi-aș face vreo grijă?!... Foarte important nu e ceea ce avem în buzunare, ci mai ales ceea ce ținem în inimă,...
221 poezii, 0 proze
Mă dor cuvintele-n scribal supliciu
de Ștefan Petrea
Mă dor cuvintele-n scribal supliciu Ce se așază-n miezul unor clipe Stiloul însă-n foaie vrând să țipe Zidește un zadarnic edificiu. În ale nebuniei mele pripe Îmi strigă al tenebrelor indiciu, Am...
mă doare mîna care a pictat iubirea
de Andreea Cristina Șarba
în noaptea celei de-a patra zile am început să pictez, îmi sunau în minte acordurile unor melodii imaginare, fețe albe și trupuri cu inimi neînfricate dansau pe tapițeria pe care ochii mei, de-o...
mai leagănă-ți morții Mărie
de Macovei Costel
mă dor cuvintele smulse din carne și-azvârlite-n cele patru porți pe stâlpi doar candele-necate-n sânge și vorbele-mi sunt trase-ntr-un târziu la sorți. la poarta soarelui răsare mi-au așezat capul...
Clipe
de Patricia Lidia
mă dor cuvintele cu sunetele lor atât de dure, ce mereu îmi răsună în minte ca un ecou nesfârșit de consoane și-n mine a amuțit simfonia vocalelor alăturate și nu invers... mă dor literele ce se...
DEZILUZII
de cernica mihaela
Mă dor privirile-ti absente. E totul doar un vis amăgitor. Mă apasă zâmbetu-ti nepăsător Si-as vrea să plec din clipele presante. Citeste-mi despre basme cu iubiri Care au fost cândva inventate de...
pukku & mikku
de Cătălin Al DOAMNEI
vorbirea devine lance a spiritului mă dor cuvintele numai în copilărie m-a durut trădarea amicilor de joacă pe mine cel mai puternic om cunoscut de uta-napishtim după patru zile si trei nopți pukku &...
Cuvinte de sânge
de Marius Rădulescu
În țara-n care totul râde, Și-n care trilurile mor, Tu, biet popor trădat de jude, Pe scena vieții ești actor. În țara-n care interesul E cel mai de temut călău, La căpătâiul legii versul Poate...
539 939
de Maria Prochipiuc
am auzit poetule că micile bucurii le transformi în intime sărbători că anii scurși au îngropat durere amarul a rămas mă dor cuvintele se-adună călătoare primăveri cu doruri simple îți scriu acum...