Căutare

Ion Moldoveanu (10 ianuarie 1913, Lechința, județul Bistrița Năsăud - 17 mai 1939, Săvădisla, județul Cluj) este un poet. Este fiul Suzanei (născută Jucan) și al lui Gheorghe Moldovan, țărani. Se mută de pe meleagurile natale la Cluj și are norocul de a-l întâlni, ca elev la Școala Normală, pe profesorul Dimitrie Goga. În ultima clasă acesta îl recomandă celor de la revista „Hyperion", care îi oferă, de altminteri, și prilejul de a debuta cu poeziile Cărăruie, cărăruie și Lacrimi. După absolvire este învățător în câteva localități rurale, mai întâi în Așchileu Mare și Vișinelu, apoi în Sălcuța și Luna de Sus. Atent la ceea ce se întâmplă în peisajul cultural al vremii, continuă să scrie și să colaboreze frecvent, cu note, recenzii, articole și poeme, la „Freamătul școlii", „Vatra", „Eu și Europa", „Gând românesc", „Symposion". Totuși, se simte mai atașat sufletește de prietenii săi de la Mediaș, care promovează în paginile revistei „Lanuri" o poezie de o sensibilitate incontestabil...

1 poezii, 0 proze

lucian tanase

M-am nascut pe data de 4 iulie 1988 intr-o frumoasa vara si luna de iunie;am studiat in scoala nr. 169 din dr. taberei si in prezent sunt elev in clasa a 11 in Col.nat."I.L.Caragiale" si am numeroase activitati in care sunt implicat(coral-muzical;jurnalism..etc..);am fost deseori la conferinte si lansari de carte a unor oameni importanti.printre care la lansarea cartii: "Regalitate din Romania: un spectacol" lansat insasi de printul de Hohenzollern;

2 poezii, 0 proze

Dumitru Sava

Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...

1000 poezii, 0 proze

Boris Vian

M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.

0 poezii, 0 proze

Manolache Liviu Sergiu

Biografie Liviu Sergiu Manolache - Născut la data de 1 noiembrie 1951, în localitatea Valea lui Mihai, județul Bihor, România; - Căsătorit din anul 1979, am o fiică și o nepoată de la aceasta; - Am absolvit Liceul Pedagogic ”Vasile Lupu” din Iași, în anul 1971, fiind prima promoție a școlii nou înființate; - Licențiat în Drept, la Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu, promoția 1991 - 1996 a Universității ”Petre Andrei” din Iași; - Membru al Cenaclului Epigramiștilor de pe lângă ziarul ”Flacăra Iașului”, devenit ulterior Academia Liberă Păstorel Iași; - Membru fondator al Cenaclului literar ”Garabet Ibrăileanu” din Târgu Frumos, județul Iași, care are și o revistă proprie, la început numindu-se ”Lumina”, iar în prezent se numește ”Ecouri”. Pentru activitatea intensă desfășurată în cadrul cenaclului, unde am avut și funcții de conducere și de colaborare, am fost recompensat în luna martie 2014 cu...

36 poezii, 0 proze

Stăncioi Natanael

"Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind, în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe cari nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri cari nu-mi răspund. De vânturi și isprăvi visate îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntâmplă mulcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pânea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară." (Lucian Blaga)

13 poezii, 0 proze

ion cranguleanu

* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!

0 poezii, 0 proze

Ghinea Nouras Cristian

Cristian Ghinea s-a născut la Lugoj, în 16 decembrie 1962. Absolvent al Universității Politehnica din Timișoara, în 1987. Din luna mai 1992, devine redactor de televiziune, iar apoi trece în presa scrisă. Redactor-șef al săptămânalului "Redeșteptarea" Lugoj din mai 1998 până in ianuarie 2004. În prezent, își continuă activitatea în presa scrisă (www.redesteptarea.ro), precum și cea de realizator de emisiuni la Tele Europa Nova. Este coordonator al paginii culturale a "Redeșteptării" și realizator al emisiunilor culturale "Paranteze deschise" si "Arte". Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din 5 iunie 2007 Premiul pentru critică, istorie literară și eseu al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara, pentru volumul "Pasajul discret", Editura "Anthropos" Timișoara, 2011 (editor: Lucian Alexiu) Laureat al Premiului național de jurnalistică pe anul 2005 oferit de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD); în anul 2004, la Timișoara, a primit Premiul "VIP în Banat"...

158 poezii, 0 proze

Octavio Paz

În 1990 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură. Motivația Juriului Nobel "Pentru a onora scrierile pasionate de orizonturi largi, caracterizate de inteligență senzuală și integritate umanistă" Octavio Paz (31 martie 1914 - 19 aprilie 1998) a fost un poet, eseist și diplomat mexican, una din figurile literare de prima mărime ale Americii Latine. Debutează în 1933 cu volumul de poeme Luna silvestre. Pleacă in Spania, unde se apropie până la identificare de cauza republicană din Războiul civil (reflexiile acestei experiențe apar în Spania, în 1937, sub titlul Bajo in clara sombra y otros poemas, anunțându-l pe marele poet de mai târziu. După o ședere la Paris se întoarce în Mexic, unde va înființa și edita mai multe reviste literare de renume (Taller, El hijo prodigo și, În anii '70, Plural). Influențat pe rând de marxism, suprarealism, existentialism, budism și hinduism, tema sa de predilecție este capacitatea de a-și depăși singuratarea existentiala prin dragoste, erotism și...

10 poezii, 0 proze

Luna de pe aerul conditionat

de Șerbănescu Ana

astăzi am citit despre dorința ta de a deveni o lună ca să luminezi cărarea celor care nu știu încotro să o apuce mai degrabă decât să fii soare mi-a fost greu să înțeleg cât de dificil este să-ți...

În cutia suprarealistă, călătoresc spre deșert

de Dragoș Vișan

Și fiindcă lumea e o etuvă, încinsă, am ales o etuvă mai mică, cutia cu locuri ca într-un cimitir din Torre del Mar, chiar cu urne mobile, ori cavou cu etaje într-un cimitir la noi Cutie ca în...

A doua scrisoare din Canada

de Pura Ovidiu

M-am hotarit sa scriu acest e-mail ca sa-mi exprim ura impotriva aerului conditionat Asta pt ca am observat ca tare greu mai scriu si greu ma misc de vreo 20 de minute incoace, in principiu de cind...

Atelier

Chișinău – București – drum cu umbre, semne și ochi de sticlă (II).

de Bot Eugen Iulian

un drum ce se rotunjește un drum aflat pe cale de a deveni cerc un drum perfect în timpul căruia șoferul tace radioul cântă mașina fumează întuneric farurile fumegă lumină lumina scoate aburi pe nas...

să vezi viața prin ochii amintirilor

de ștefan ciobanu

într-un final m-am întors acasă cu un tub de oxigen înalt cât mine verde și umed scos probabil dintre ierburi ultimul! a strigat vânzătorul cei aflați în spate la coadă au vociferat câțiva mi-au...

Hotel Eden 4

de Vlad Solomon

Un imens buchet de flori. Niciodată n-am știut denumirile florilor, în nicio limbă. Nu erau garoafe, nici trandafiri, erau albe și galbene, deschise larg, acopereau ușa de intrare a camerei din...

ProzăAtelier

Chișinău – București – drum cu umbre, semne și ochi de sticlă (II).

de Bot Eugen Iulian

Gata plecăm spune șoferul apoi pornește motorul apoi autocarul apoi radioul apoi televizorul apoi aerul condiționat și gata am plecat radioul cântă șoferul tace mașina fumează farurile fumegă lumina...

Poem cu tragere de inimă

de Adrian Firica

pun capul în pat, avioane, vapoare, vagoane aerul condiționat pe Ea, toate sună categoric, chiar și iubitului meu ceas fără curea. inspir Dimineață expir Prospețime trezesc o zi blondă o dată cu mine...

iarba păsărilor domestice

de Vasile Munteanu

de unde sunteți? din nord cu toții dar pământul e un crocodil fără coadă și cap numai de sub pielea înfiorătoare îi cresc toate patru picioarele plouă paradoxal pe uliță pantofi și poșete într-o...