Manolache Liviu Sergiu

Cartea lui, recent lansată, - Chiar de nu e de bonton - Am lansat-o înc-o dată, De la mine, din balcon!

Epigrama, după mine, E o poezie scurtă Care, de-i făcută bine, Îți va da dureri de burtă!

Nu chiar toți sunt fameni - Ce aud... sunt glume - Or mai fi și oameni Într-atâta lume!

Acum, c-am ajuns la pupitru, Rostesc pentru voi o tiradă: Să știți că mă cheamă Dumitru! - Mi-a zis că ar vrea să mă vadă -

Ca nimic să nu vă scape Și s-aveți imagini clare, Rog filmați-mă de-aproape! - Par epigramist mai mare -

E așa o plictiseală, Internetul este lent... Mă apuc-o toropeală, Parcă-aș fi în Parlament!

Pe-unde-am dus-o, i-a fost bine, Dar acum sunt singur cuc: Rar mai vine pe la mine, Ca să vadă de-o mai duc!

Abia scăpați de viitură, Sunt iarăși humorenii triști, C-a dat năvală peste Gură Puhoiul de epigramiști!

E-o măciucă, pe-nțeles, Folosită ca sprijoană, Însă, vai, destul de des, Poate fi și o persoană!

Mă apropii cu sfială Lângă cripta unde zace: Ce femeie ideală! - Mai ales acum când tace -

Dacă-ai dat de vreun necaz, Nu mai scapi de zile triste Și ai lacrimi pe obraz, Te aștept. Îți vând batiste!

La geam trubadurul repetă Același refren pentr-o fată. De-atâta suflat în trompetă, Rămâne cu buza umflată.

Eram, în ”epoca prosperă”, Pe malul unei gropi adânci, Dar am plonjat în noua eră. Ne-a fost suficient un brânci!

În politica măruntă Sau de mare anvergură, România se confruntă Și cu-a ”pumnului în gură”!

Fata i s-a confesat Că, în casă, se mai ceartă. Se aude vorbă-n sat Că părintele n-o iartă!

Se zice c-am ieșit din criză, Dar eu vă spun că sunt cam sceptic: La o recentă analiză, Rezultă clar că-s epileptic!

Să știi c-aici în ”Cizmă”, când se ciocnesc pahare, ”CIN CIN” își spun chefliii - salutul preferat - Cu greii epigramei când te compari, îmi pare Că ai făcut ca ăștia: precis te-ai ”CIN CIN”at!

În politică și-n sport, Ca să promovezi, se poate, Doar cu-o brumă de efort: Dând eficient din coate.

Vă spun, guvernanți, explicit, Că țara din criză se scoate, Când noi vom produce-nzecit, Iar voi veți fura doar jumate!

În profesie, se poate, Folosind metehne vechi, S-avansezi mișcând din coate Și, oleacă, din urechi!

Este bine când se-aplică Sancțiunea cu-nchisoare: În celula aia mică, Pari un scriitor mai mare!

Despre o clasificare Se vorbește doar în șoapte: Păsările-s călătoare, Băștinașe și... de noapte!

O concluzie cam tristă, Cum o dai și cum o-ntorci: Cercetarea tot insistă Ca să devenim mai porci!

Pe-unde-am dus-o, i-a fost bine, Dar acum sunt singur cuc: Rar mai trece pe la mine, Ca să vadă de-o mai duc!