Căutare

Cand trista, cand vesela, dar intodeauna deschisa iubirii. De multe ori rog Cerul si puterea Deifica sa nu astearna peste iubire frigul si bezna in care sufletul ar putea sa moara fara a lasa o raza de lumina si speranta pentru cei ce vor veni, dupa... pintea_valeria@yahoo.com

89 poezii, 0 proze

jifcu oana maria

e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..

9 poezii, 0 proze

I-

Ioan Al. Brătescu -Voinești

Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (n. 1 ianuarie 1868, Târgoviște - d. 14 decembrie 1946, București) a fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise pentru copiii săi. Ioan Alexandru Brătescu-Voinești vede lumina zilei la Târgoviște, în anul 1868, ca descendent al unei familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. A fost membru al Academiei Române. În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. Nuvelele și schițele sunt partea teoretică a operei sale. Este cunoscut și pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni), ș.a. S-a stins din viață în anul 1946.

0 poezii, 0 proze

Boris M. Marian fără minus

Sunt veșnic într-o închisoare iluzorie, Într-un spital ciudat, fără bolnavi, Veți spune, poezia-i provizorie salvare, Doamne, unde este Celălalt? De sus cad bivoli mari de gheață, Trăim o moarte, mai trăim o viață? Iar lacrima aduce și lumină? De unde , oare, din ființa mea infimă? BMM Gerladine Privim apocalipsul sau apocalipsa, Este o lipsă de ocupație, Balzac fie sănătos, Falnica federație alcoholizată, colhozitată, Vaze lesbiene se apropie tiptil, Ai favoriți, nu-mbraci masca, mori, Timpul tremură ca un adolescent Cu o femeie în pat, scaunele fumegă triste, Bănuiala este țeapănă, seara nu are prenume, Marmura este lucru sau odihnă? Să vii cu părinții, spuse învățătoarea, Un vecin sportiv i-a făcut doi copii la rând, Micul George a fost uitat în vitrină, Alianța dintre vulturi și capre a dus la al treilea război raional, bulevard ou-moale, așa îi spune, împușvături, este 27 dekembre, ura, liberare. BMM

165 poezii, 0 proze

Emil Dorian

Emil Dorian (1891-1956) s-a visat un inspirat poet și romancier. Dreptul la glorie și l-a cîștigat însă postum, printr-un extraordinar jurnal. Prima parte a acestuia, ce acoperă perioada 1937-1944, a văzut lumina tiparului la Editura Hasefer, în 1996. Lectura însemnărilor dezvăluie un scriitor de o sensibilitate particulară, o minte deosebit de lucidă și, mai ales, un spirit dornic să priceapă chiar și ceea ce nu poate fi înțeles: oroarea omenească. Căci oare ce sînt paginile sale dacă nu o oglindă a dezastrului politic, moral și social trăit de evreii din România în anii extremismului de dreapta? Document al supraviețuirii, un asemenea travaliu diaristic este și un exercițiu al vitalității memoriei. Și asta pentru că tot ce se pierde prin uitare își interzice dreptul la ființă: o moarte despre care nu se consemnează nimic încetează să mai fie extincția unui om, devenind o simplă dispariție biologică; o comunitate fără răbojul triumfurilor și suferințelor sale se autocondamnă la...

1 poezii, 0 proze

Aurel Marin

Aurel Marin (25 apr. 1909 – 16 mai 1944) a fost un poet și publicist român. A fost unul dintre redactorii din spatele revistei Frize. A fost de asemenea un colaborator activ la Gândirea și la alte publicații ale vremii. Opere * Lumini, Cronicarul, București, 1933 * Yodler, Editura Frize, 1935 (ediție limitată) * Versuri, Tipografia Unirea, Brașov, 1937 * Poezii, Institutul de arte grafice "Unirea", Brașov, 1938 * Însemnări de vacanță, Tipografia "Șoimii Carpaților", Brașov, 1939 * Însemnări despre lume, prieteni și moarte, Editura Fundațiilor Regale, București, 1940 * A doua carte de însemnări despre lume, prieteni și moarte, Brașov, 1941 (ediție de 200 de exemplare) * Moartea lui Pan, Institutul de Arte Grafice "Astra", Brașov, 1941 * Sonete, Institutul de Arte Grafice "Astra", Brașov, 1942 * Comentarii critice, Institutul de Arte Grafice "Astra", Brașov, 1942 * Viața în munți * Intrarea în pădure

2 poezii, 0 proze

Dimitrie Petrino

Dimitrie Petrino (n. 1838, Rujnița, Soroca, azi Republica Moldova - d. 30 aprilie 1878, București) a fost un poet, membru corespondent al Academiei Române. A publicat patru volume de versuri: ”Flori de mormânt” (Cernăuți, 1867); ”Lumine și umbre” (Cernăuți, 1870); ”Raul” (Cernăuți, 1875); ”La gura sobei” (Iași, 1876). A apărut un volum postum de ”Poeme” la editura ”Frații Șaraga” din Iași. Contemporan cu Eminescu, a fost comentat de Titu Maiorescu cu destule rezerve, criticat datorită conținutului morbid, aidoma viitorilor simboliști-decadenți. În timpul vieții a creat un scandal printr-o broșură cu atacuri la adresa lui Aron Pumnul, cel care i-a fost profesor lui Eminescu. La moartea lui Petrino, Eminescu îi va dedica totuși un necrolog candid în care îi apreciază activitatea de poet și îl critică pe d. N. Ionescu, care în memoria lui Petrino a făcut un discurs care însă nu menționează nimic despre activitatea sa poetică. Necrolog - Dimitrie Petrino Dimitrie Petrino, cunoscut ºi...

2 poezii, 0 proze

luminita lumina

3 poezii, 0 proze

carmen virna

Nascuta in Galati si atat;

6 poezii, 0 proze

Lumina moarta

de Adi Rosian

În cerul prăbușit peste pământ Dorm îngeri cu aripile ciobite Și gravitoni de seară se învârt În jurul stelelor din neguri prăbușite Tic-tac, tic-tac și timpul cade-n vid, Mă-mbrac în negru...

lumină moartă

de Macovei Costel

firul timpului s-a rupt. hăul și-a curbat setea de lumină și tot viitorul se scufundă în bezna de început departele și aproapele se suprapun semn de carte între pagini uscate lumina își imprimă forma...

in lumina vie

de ioan serban

O lumina moarta O lumina vie O lumina tie O lumina blinda Ce minunatie! In lumina moarta E lumina vie Cind tu vrei sa fie In lumina blinda Viata ce adie Moartea e plapinda Ce melancolie!

Cultura de lumină

de Vlad Gândilă

Cultura de lumină Lipici draconic de lumină moartă, Giulgiul tău alb mă strivește! Un clește! Un clește! Aduceți un clește, Și extirpați-mi lumina prea coaptă! Stindard veșted, ei te-au înfipt în...

Renastere

de marleneanu catalin

Lumină moartă în asfințit Þi-am căutat printre nopțile Atâtor ani mormântul, Cimitirele nemarginirii Nu au cruci. Doar stelele punctează Din loc în loc fisurile Prin care crepusculii Te-au născut...

eram înăuntru cînd a murit

de Diana Frumosu

În lumina moartă de-afară un cuc alb își poartă aripile mutilate ca pe-o salcie în vînt. Cerului i-a căzut un dinte și alți doi se clatină din rădăcini. E semn de moarte. Mă tupilez în inima lui...

Comparatia luminii

de Mos Craciun

Lumina vie, lumina moarta? Cine mai face diferenta? Cum pot hoinarele traverse ale sufletului sa sucombeze intr-o clipa ? Dansezi lasciv intr-un strop de lamaie clara in spatele cortinei. Ca o gaza...

Atelier

În tine…

de Andrada Ianosi

Cu un rictus mefistofelic mă privește lumina moartă. Și ca din greșeală, un strop îmi lovește ceafa. Mă întorc. Nu e nimeni. Continui drumul, continuă să mă lovească. Mă opresc. Cine ești? Nimeni....

Nevastă în chilie să-mi aduc

de Ștefan Petrea

În dimineață norii își fac hazul Umbrind pământul cu lumină moartă Și rar pe cer e către soare-o poartă De te ia îndoiala și necazul. Amar de-așa drăcească-a firii soartă. Tumultul urbei nu-i să fie...

Ascult plictisul, întrebarea și fericirea 29,30

de razvan rachieriu

Ascult plictisul zgârâie cu ghearele fereastra primind lumina așa cum un cerșetor primește daruri de la un filantrop plictisul se înșurubează în fasongul timpului și împrăștie lumină moartă ca un bec...